uBlog.ro

succedanee

lorin — Thu, 02 Sep 2010 08:31:17 +0000

intr-o insemnare din ‘78, plesu scrie “oameni a caror suprema preocupare spirituala este sa-si administreze igienic corpul. (de pilda, lucrul cel mai inalt pe care-l pot face pentru “spirit” este sa nu manince carne).

i-am privit intotdeauna cu condescendenta pe cei care incercau sa-mi demonstreze in ce rezerva de toxine se transforma trupul meu mincind carne. vegetarianismul e un concept strict occidental (ma rog, cu exceptia celor care apartin unor culte religioase), care pune trupul pe un piedestal de care nu are nevoie. convertitii la vegetarianism (cu aripa lor talibana, veganii) isi transforma trupul intr-un templu (my body is my church) pe care-l imbuneaza cu ofrande pentru a-l folosi cit mai multa vreme, asa cum unii indivizi fac copii ca sa aiba un sprijin la batrinete. e o investitie, o atitudine capitalista. ca si persoanele religioase, vegetarienii stiu sigur ca tu, ratacitul care miroase a salam, esti cel care duce o viata gresita.

o spune asta un om care prefera oricind o bucata de cascaval unui copan de pui.

si hipsterii pentru care corpul este doar un suport pentru haine.
un umeras.
investesc in corp doar ca sa stea bine hainele pe el.
il hranesc cu mincare eco (piine cu 6 feluri de seminte, pasta de masline presata de fecioare cu picior mic la rasaritul soarelui, miez de nuca inecat in miere tibetana presarata cu bucati cubice de soia, rucola stropita alene de tisnitori minuscule cu apa evian)
ca produse umane ale societatii de consum, hipsterii sint construiti sa consume mincare pe care se afla pusa eticheta eco, care indica: expensive, trendy, unknown source. si transmite: esti special pentru ca m-ai ales.

mai sint si cei care au inlocuit prin afectiunea pentru animale incapacitatea lor de adaptare la societate.
o vecina care traieste cu cinci ciini intr-o garsoniera si ii vorbeste de rau pe toti cei din bloc. de la ea am auzit: “animalele nu te vorbesc pe la spate…”. un fost sef infam cu o atitudine mirsava fata de subalterni care hranea toti ciinii din fata blocului. o prietena care nu reusesete sa vorbeasca dragut cu oamenii decit atunci cind incearca sa le plaseze o pisica fara stapin. pet-urile care sa imblinzeasca frica de a ramine singur si care e mai puternica decit mirosurile dejectiilor animale din apartamente.

untitled

lorin — Wed, 01 Sep 2010 09:01:51 +0000

sa pun rufe in masina de spalat, sa arunc haine prin toata casa, sa-mi fac cafea in ibricul de cositor, sa ascult muzica, sa folosesc imperial toaleta, sa ma uit in treacat pe cotoarele cartilor

peregrinarea a luat sfirsit.

- - - - - -
aseara n-am mai avut deloc emotii (la premiera am vomitat cu doua ore inainte). venisem motivat sa ma simt bine facind ceea ce aveam de facut.
cred ca forma asta a spectacolului, a l’aveugle, e cea mai potrivita.

filme si carti - august 2010

lorin — Mon, 30 Aug 2010 21:23:26 +0000

carti

1. In mers de rac – Gunther Grass
2. Santierul-fantoma – Onetti
3. Fric - Stefan Agopian
4. Marea Neagra – O calatorie printre culturi – Neal Ascherson
5. Antropologia corpului si modernitatea – David Le Breton
6. Iarna la Lisabona – Antonio Munoz Molina
7. Yo yo – George Vasilievici

Filme

1. Choke (Clark Gregg, 2008)
2. Kids (Larry Clark, 1995)
3. Constantin si Elena (Andrei Dascalescu, 2008)
4. Soul Kitchen (Fatih Akin, 2009)
5. Gravehopping (Jan Cvitocvic, 2005)
6. Arthur (Steve Gordon,1981)
7. Rules of Attraction (Roger Avary, 1992)
8. Warnung vor einer heiligen Nutte (Fassbinder, 1971)
seria 1 - Family Guy

… me

lorin — Sat, 28 Aug 2010 14:38:47 +0000

cind ti se spune love me, de fapt ti se spune help me sau fuck me. le-am preferat intotdeauna pe femeile vor sa spuna join me.

c-ta 5 (past is a grotesque animal)

lorin — Thu, 26 Aug 2010 13:24:14 +0000

ca de atitea ori, ma cuprinde brusc dorinta de a pleca din constanta si in aceeasi zi ma urc in tren sau autocar si parasesc acest oras in care nu ma mai reflect in niciun fel.
e o relatie consumata, niciunul nu-l mai vrea pe celalalt.
mi-a pierit complet cheful de a rascoli in trecut dupa nume si locuri, sa trag de oameni ca sa ne revedem si sa ajungem sa vorbim despre altii.
exact opusul a ceea ce s-a intimplat in vara asta in bucuresti, cind mi-am propus si in mare parte am si reusit sa discut despre noi si despre prezent cu mai toti cei pe care i-am intilnit.

Ceasuri si faze

lorin — Wed, 25 Aug 2010 08:51:40 +0000

Pe la sfirsitul anilor 80, aparusera si in Romania ceasurile de mina cu afisaj electronic. Pentru ca inca nu aparusera inca telefoanele mobile, cam toata lumea avea ceasuri. Era cam unicul device care putea fi purtat si aratat in public. |n anii 1990-1991 iti permiteai sa schimbi ceasul in fiecare saptamina. Erau facute dintr-un fel de plastic cauciucat, in culori stridente si se stricau rapid. |n scurt timp, ceasul incepuse sa cumuleze tot mai multe functii inutile, a caror insumare ii dadea proprietarului un statut mai bengos (va rog sa-mi scuzati lexicul, dar de citeva zile sint in Constanta si incep sa reciclez cuvinte din copilarie). De exemplu, mai cotcar era tipul care avea un ceas cu 12 melodii decit cel care avea doar cu 8. Cele 4 melodii in plus (niste piriieli care acum ar suna ori foarte enervant ori foarte cool) faceau diferenta in ierarhia clasei. Erau ceasurile electronice cu jocuri, cu rachetele minuscule care trebuiau sa evite meteoriti. Conducerea lor in timpul orei aducea mustrari si penalizari. Erau ceasuri hibrid, cu afisaj electronic si clasic in acelasi timp. Unele dintre cele clasice aveau si busola, foarte folositoare in raspinditele situatii in care un individ se ratacea in padure si nu se putea orienta dupa licheni. Dar ceasul care aducea respect maxim la malul marii era ceasul subacvatic. Pai cu un ceas subacvatic capabil sa functioneze la 10 de metri sub nivelul apei puteai sa o arzi lejer la bluzuri cu gagicile mai storfulite (toate fetele care ieseau cu baieti mai mari sau din alte clase erau curve) fara riscul de a fi refuzat. Daca ceasul tau casto rezista (conform indicatiilor de pe cadran) la 20 de metri, atunci aveai toate sansele sa mamelesti o colega in pauza, prin bluza de la uniforma. Altfel, ceasurile subacvatice erau foarte utile cind iti dadeai intilniri pe fundul apei si nu voiai sa o astepti pe curva aia de care erai indragostit mai mult de un sfert de ora.

c-ta 4 ( )

lorin — Mon, 23 Aug 2010 14:20:31 +0000

in loc sa ajung in rockoteca nord, m-am trezit in vama.
era atit de improbabil sa fiu acolo vineri seara, in devalmasia acea zgomotoasa, incit ma simteam bine. ca atunci, cind la finala campionatului mondial, casa mi s-a umplut de barbati care comentau si beau bere, ceea ce era o situatie mult mai aproape de lorgean theatre decit de viata mea obisnuita.
oricum, nu pot sa-i inteleg pe cei care vin inca in vama si-si consuma putinele zile libere din an intr-un loc atit de deplorabil care condamna la alcoolizare rapida.
*
stranie si nu prea intilnire in constanta cu m.
nu prea, pentru ca linga ea se stringe tot firescul din lume.

c-ta 3 (roses are red)

lorin — Fri, 20 Aug 2010 15:02:12 +0000

am intrat in scara b a blocului BI4 din b-dul mamaia nr. 168 fara prea mari emotii.
si la fel am iesit, putin mai ametit, dupa ce bausem o bere si jumatate intr-un apartament de la etajul 6.

timp de 8 ani am locuit un etaj mai jos, intr-un apartament cu trei camere, cu doua balcoane, unul care dadea spre mare, celalalt spre bulevard. din cele aproximativ 12-13 locuinte in care am stat de-a lungul timpului, ramine, alaturi de shipot, unul dintre locurile pe care le-am simtit drept “acasa”.

cind am ajuns in constanta, am primit un mesaj pe facebook de la madalina (cu care nu mai vorbisem de vreo 5-6 ani):
“salut…neaparat vroiam sa-ti impartasesc niste emotii traite de curand…(nu e ceea ce pare..:)) am intrat ieri, ptr prima data dupa o mie de ani in scara de la Trandafiru’, unde ai stat. Acelasi lift, aceeasi senzatie…s-au mutat 2 prietene la 6…heheeee… si am sa tot merg pe acolo :)”
am raspuns:
“pai ia-ma si pe mine :). sint in c-ta pt o saptamina.
nr meu e in continuare acelasi”

asa am ajuns in scara de la “Trandafiru”. (cartier numit astfel dupa celebra cofetarie de la parter)
ca parte din aceasta campanie auto-asumata de dezvrajire.
prefer sa vad orasul asta cu ochi straini si sa ajung poate fiu surprins placut, decit sa caut cu privirea incalcata de nostalgie dupa chipuri si locuri familiare.

in rest, constanta ramine un oras plin de ciini, cocalari, cotropit sezonier de acele familii detestabile care se intorc cu pielea rosie si fierbinte de la plaja ca sa manince ciorba.

c-ta 2 (the pants)

lorin — Wed, 18 Aug 2010 15:26:28 +0000

am platit factura vodafone intr-un sediu brd. in dreptul ghiseului, in fata mea, se aflau doi indivizi tunsi scurt, purtind tricouri mulate si sorturi. au primit de la casierita patru caramizi de bancnote de 50 de lei si s-au apucat sa le numere cu mina dreapta. tinind teancul in mina stinga, din spate pareau ca executa o laba marunta si metodica, intr-un sincron perfect. din cind in cind isi muiau degetele in gura si reluau inaintarea cotului inainte si inapoi, ca in scenele grosolane in care un barbat spala cu furtunul iar camera e pozitionata astfel ca din dreptul lui sa se vada un mare jet.
*
desi imi propusesem sa nu apelez la memoria afectiva a orasului, dintr-un impuls spontan i-am scris pe messenger unei prietene din perioada constanteana cu care, inevitabil, avusesem si ceva efuziuni amoroase.
ne-am intilnit dupa 3 ore.
pentru mine era doar o buna prietena, dar stiam ca m-a iubit timp de multi ani, iubire pe care o primisem cu gratia celui care si-l inchipuie pe celalalt vesnic la dispozitia lui. stiu ca tezauriza o pereche de chiloti de-ai mei (pe care mi-i amintesc bine, erau portocalii) si mi-a marturisit ca-i mai are si acum intr-o cutie cu lucruri vechi.
are un baietel de 3 ani si e separata de sotul ei de ceva timp.
isi aminteste mai multe despre cum eram eu la 20 de ani decit imi amintesc eu.
cred ca reintilnirea cu mine a facut-o sa se simta ca in adolescenta.
eu m-am simtit foarte vag stinjenit, putin surprins, relaxat, in continuare dezvrajit si mai tirziu, in noapte, stind pe terasa si fumind o tigara de la tata, melancolic.
pe de alta parte, orice virsta vom avea, intre noi se va pastra acelasi pattern de relatie din adolescenta. la fel se intimpla cu toti cei pe care i-am cunoscut atunci si inca mai pastrez legatura.
*
aseara am reusit sa termin de scris un cintec pe care-l incepusem de multa vreme.
titlul mi-a venit de la o discutie din tren cu i., cind mi-a marturisit ca de ceva vreme si-a revenit dintr-o lunga amorteala, dupa ce intilnirea cu cineva i-a produs un fel de explozie in plexul solar.
cintecul se numeste total eclipse of the solar plexus.
am scris ultimele versuri ca si cum as fi jucat un rol, pentru ca eram senin si multumit de tot ce am trait vara asta.

c-ta 1 (the heat, the bar and the coffee)

lorin — Tue, 17 Aug 2010 12:03:20 +0000

o pana de curent mi-a intrerupt fatal ultima postare.
scriam despre starea de constanta, destul de confuza dupa ultima luna petrecuta prin case straine, de faptul ca trebuie sa scriu despre prima mea calatorie in strainatate si cum se vor amesteca aceste experiente in textul pentru urmatoarea antologie a editurii art.
si de caldura, pe care n-am simtit-o pina acum in aceasta vara si care m-a izbit brusc in sufrageria din apartamentul tatei. zbaterile neputincioase ale unui ventilator nu reusesc sa o alunge.

dar acum ma aflu intr-o loc in care desi nu au aer conditionat, au cafea la ibric si curent.
doua motive ca sa ma apuc de scris si sa las sunatul cunoscutilor pentru alta data.

si mai scrisesem ceva, dar nu mi-a aduc aminte. cred ca o tentativa de rezolutie pentru aceste zece zile.

si despre faptul ca si drumurile la constanta au devenit calatorii in strainatate.