uBlog.ro

La vremea cand lui Traian nici nu-i trecuse prin minte sa treiere graul Daciei cu sandalele legiunilor sale, sahul era de mult inventat. Printre mercenarii din armata romana era popular jocul cu zarurile si prea putini cunosteau tainele jocului indian. Numai generalii isi petreceau serile jucand partide lungi, pentru a-si dovedi ca sunt mari strategi. Traian incuraja acest obicei si-si dorea cu ardoare parteneri, caci nici un roman nu cuteza sa joace cu el fara sa se lase invins. Spre deosebire de alte jocuri, in sah nu poti sa trisezi nici macar in favoarea adversarului. Astfel ca Traian era silit sa joace cu necunoscuti, pana in momentul cand a auzit ca in Dacia traieste un pustnic pe nume Hebeleizis. L-a provocat la lupta prin mesageri, transmitandu-i totodata si prima mutare (e4). Batranul i-a trimis un sclav cu parul balai pe spinarea caruia se afla tatuat raspunsul (c5).
Traian cunostea foarte bine aceasta deschidere fiindca avea prieteni sicilieni care o foloseau atat de frecvent incat peste cateva sute de ani avea sa se numeasca chiar deschiderea Siciliana. I-a trimis un asin incarcat cu daruri pe a carui sa se afla continuarea (Nf3 ). Dupa o saptamana, in cortul sau a intrat un barbos care i-a intins o blana de lup pe care fusese intiparit cu fier inrosit (e6). S-a continuat cu d4 si cXd4, dupa care a urmat, in mod firesc Nc3 si d6. Uneori, raspunsurile intarziau cu lunile, cand se intampla ca mesagerul sa fie mancat de fiare sau transat de talhari. Cand ajunsesera pe la mijlocul partidei si Traian se afla intr-o pozitie foarte avantajoasa, corespondenta s-a intrerupt. In acel moment, imparatul roman nu a mai rezistat si, insotit de mica garda de cateva mii de oameni, a traversat Dunarea cu scopul de a termina partida. Aproape nici nu a observat ca, intre timp, legiunile sale decimau populatia autohtona. Il gasise pe Hebeleizis (undeva pe langa zona actuala a Brasovului) si se adancise in joc. Avea si de ce, caci pustnicul contraatacase periculos si se ajunsese la un final clasic cu acelasi numar de pioni, cu turn contra cal si nebun. Deodata, un soldat roman a intrat peste cei doi si i-a injunghiat adversarul tocmai cand acesta reusise sa-i dea un sah-tura. Traian nu s-a suparat fiindca oricum nu-i placea sa piarda. Intr-unul din colturile columnei e sculptata scena jocului, dar la momentul cand Traian era in avantaj.

textul asta a aparut intr-un supliment al ziarului financiar in 9 mai 2003. din cind in cind mai scriam in publicatiile trustului pro, cu mai mare placere decit pentru playboy. mai ales cind eram platit.

ponte milvio, originally uploaded by jean_lorin.

lorgean theatre goes rome

party de incheiere si semnat, in sfirsit, contractele pentru proiectul teatrului mobil, ultima sedinta la dentist, schita finala pentru noua biblioteca, semnat contractul pentru expozitia din toamna, paote si pentru antume, lichidat continutul frigiderului, terminat textul pentru veioza arte, curatenie, facut bagaje.
de vineri, in sfirsit, vacanta…

sint intr-o perioada in care prefer sa ma uit la seriale si sa citesc carti groase.
mai am putin din ultima serie din six feet under.
imi place sa-mi impart ziua in doua, marcata de un episod
alaltaieri am terminat ingaduinta nordului de philip hensher.
istoria a doua familii intinsa pe 950 de pagini.
as mai fi citit inca pe atit.

Afis final EXE, originally uploaded by jean_lorin.

25.10.10, ora 19:30

UNA Galeria,
Gen. Budisteanu nr. 10, Bucuresti

*.exe este un proiect vizual colaborativ mixt /un tip de investigatie asupra
limbajului si perspectivelor de abordare ale unui grup de artisti care provin
din zone artistice diferite /un proiect al carui rezultat final consta in diverse
segmente, aplicatii sau actiuni performative independente din punct de vedere al
referintelor narative, insa expuse impreuna, intr-un spatiu vizual-experimental
comun.

*.exe - ca titlu de proiect - se raporteaza la un ‘exercitiu’ /in limbaj
informatic - ‘executabil’ /propus intr-o echipa restransa, care poate avea un
rezultat ‘de expus’ direct legat de sfera experimentelor si preocuparilor
individuale - mai precis - ale celora care nu vizeaza neaparat un produs
artistic obiectual final si concret, fara a fi insa nici simple actiuni
‘documentare’ alaturate intamplator.

Alexandru Patatics,
fundatia F O R M A T / 2010

Parteneri:

Universitatea Nationala de Arte, Bucuresti,
cu sprijinul financiar al Centrului National al Dansului, Bucuresti

Artisti /proiecte vizuale:

Mitos Micleuseanu / Rupt (video)
“Rupt” este o “meditatie” asupra dogmei. Personajul principal, aparent un
doctor (cercetator) se plimba pe teritoriul unui poligon de tragere.
“Doctorul” are un dialog interior despre suicid si “Institutiile noastre
generatoare de patologii”

Mitos Micleuseanu / Terapie Intensiva (video)
static, claustrofobic /
specialistul în gândire pozitiva ? / studenta ? NLP+R0 /
rezumat:
Cel mai bine este în România!

Alexandru Patatics / places 2k4-10 (docu/photo-installation)
am documentat spatiul de locuit la fiecare mutare dintr-un loc intr-altul,
intr-un scop pragmatic. Initial sunt importante doar dimensiunile si
functionalitatea, ulterior perspectiva se schimba, stiind ca imaginile marcheaza
o perioada ce va avea sa dispara definitiv. link-urile se formeaza in traseul
obiectelor - unele pregatite pentru a fi impachetate, altele - ramase in
permanenta ne-despachetate.

Jean Lorin Sterian / CADASTRE (video)
un film regizat de un apartament / 14 oameni + o camera video + 48h + 32 m2 =
19:55 minute film

Jean Lorin Sterian & Delia Oniga / Dating 2010 (performance)
Studiile. Studiile arata. Fata noastra e mai mult decat arata studiile. Nu o
lasa sa-ti stea in cale. Fata noastra.
Despre ce vorbim la o intalnire? Nu mai bine nu mai vorbim deloc? Asezati-va
unii langa altii, cate doi, cate doi, si-o sa vorbim noi pentru voi.
Beware! There really is no other way than dating.

Delia Oniga / The absolutely incredible difference between a clean sock and a
dirty one (installation)

rigaer strasse, originally uploaded by jean_lorin.

acum un an, la ora cind scria acest post, eram pe oranien strasse, inconjurat de oameni veseli si relaxati care se bucurau de ziua de 1 mai dansind, bind si fumind, ca peste tot in lume. un carnaval cool, hipster si glam-trash din care simteam ca fac parte. mai tirziu, ca de obicei, ceva anarhisti si vesnic protestatari aveau sa se ia la bataie cu politia.
imi lasasem geanta pe holul apartamentului din rigaer strasse 100A unde urma sa locuiesc cu doi nemti, stefan si anja. in momentul in care ajunsesem, nauc dupa calatoria matinala cu avionul, stefan dadea cu aspiratorul pe mocheta, casa era plina de oameni, iar camera pe care o inchiriasem era complet goala.
avea sa se mobileze cu o saltea, o masa de lemn si un fotoliu.
si cu sabiuta gonflabila pe care o luasem cu mine ca sa o folosesc pe post de perna.
m-am asezat cu ei in bucatarie, am baut o cafea incercind o conversatie banala in timp ce in minte imi pulsau intrebarile: ce caut eu aici? de ce am facut asta? ce-o sa se intimple cu mine?
apoi am plecat prin locuri deja batute.
in ziua aia 1 mai din 2009 eram extatic. as fi dansat pe strada si fara muzica.
si chiar am facut-o in urmatoarele zile.
eram fericit ca parasisem romania, ca renuntasem la o viata de club care mi se incrustase in piele de atitia ani, ca-mi taiam tentatiile efemere si, cel mai important, decit, ieseam de sub vraja fetida a unui tip de fete defecte de care ma inconjurasem si a caror prezenta nu facea decit sa-mi releveze propriile gauri negre ale felului meu de a am relationa cu cei din jur si, implicit, cu mine.
ma duceam in orasul destroy-ului ca sa renunt la destroy.
si asta s-a si intimplat.
chiar daca m-am intors dupa jumatate de an, m-am intors fara sa ma mai intorc.

pentru revista tatza si titza
textele se scriu in 24 de ore de la primirea mesajului de la milos.
eu am avut la dispozitie 14. in acest mod, the staring master a ajuns si pe net/hirtie.

“rafuiala”, o povestire scrisa acum citiva ani, pe care intentionam sa o transform intr-un scurt-metraj musical, a aparut in ZI-NE 6, care s-a lansat ieri, intr-un dezinteres general, la cinema scala.

am mai produs un material (un textulet si multe, multe poze) pentru revista TATAIA.

just for the fun of it.

ps
si un text f personal despre obiectele de la lorgean theatre in elle man din aprilie.
de data asta platit.

citesc cu oroare si fascinatie “binevoitoarele”, romanul de goncourt al lui jonathan litell, americanul care scrie in franceza.
are aproape 900 de pagini, dar inaintez ca panzerele germane in rusia. acesta e si cadrul primei jumatati a cartii, armata germana aflata inca in plina expansiune pe teritoriile sovietice.
maximilien aue, ofiter SS, e un birocrat care se ocupa de partea organizatorica a actiunilor speciale de curatare a elementelor evreiesti si bolsevice din zonele ocupate. uneori e silit sa ia parte activ la executii.
e mai mult decit captivant sa afli “din interior” ce insemna asta pentru soldati, modul in care incercau sa faca fata acestei indeletniciri ingrozitoare.
eu aveam in minte inca nazistii reprezentati in filmele lui nicolaescu, cu castile ceaun si care cadeau snop cite 20 la o rafala de 10 gloante.
personajul principal nu-ti devine niciodata simpatic, felul lui rece de a descrie prin ce trece, inclusiv cosmarurile, nu trezesc in vreun fel compatimire.

mi-a ramas in minte scena un intreg pluton de soldati si ofiteri saruta pe gura o partizana legata si apoi o impusca, intr-un ritual pe care nu l-am mai intilnit in restul cartii si niciunde. are ceva medieval, de sarutul mortii in scop apotropaic.

btw de casti, in timpul iernii, patrulele germane erau gasite cu creierii inghetati cind uitau sa-si puna bonete de lina sub metal. printre lucrurile marunte care au dus la infringerea nemtilor era si faptul ca purtau cizme potrivite pe picior, in timp ce ale rusilor erau cu doua numere mai mari. picioarele se umflau de la frig si nemtii ajungeau sa-si taie degetele.

la un moment dat, in caucazul ocupat, are loc o mare disputa antropologica pe tema unei populatii de munteni, bergjuden, care desi nu erau evrei, erau de religie mozaica. nazistii nu stiu daca sa-i elimine sau nu si cheama savanti inclusiv din berlin pentru a lamuri problema. care ramine in aer, solutionarea fiind aminata pina la cucerirea daghestanului care nu a mai avut niciodata loc.

sint in roman citeva discutii care definesc foarte bine doctrina nazista si chiar cea bolsevica, weltanschauung-ul insuflat de national-socialisti care a transformat oameni normali in fanatici capabili de lucruri atroce.

azi-dimineata, pe la 11, mi s-a facut un pic dor de berlin.
eram in supermarketul angst.