uBlog.ro

azi la ora 16.00 se va deschide expozitia cu numarul 11 din seria Young Romanian Art, ce are loc in Noua Galerie a ICR Venetia. Expozitia se numeste home alone si cuprinde o serie de obiecte si texte rezultate in urma interactiunii dintre public si lorgean theatre, imaginat si organizat de Jean-Lorin Sterian in propriul apartament (mircea nicolae)
mai multe aici

- - - - -
dupa sapte reprezentatii cu singuri acasa, casa mi se umpluse obiecte, iar mailbox-ul de povesti ale singuratatii.
nu pot decit sa le fiu recunoscator tuturor celor care au fost prezenti, performeri si spectatori.
datorita lui mircea nicolae, acum pot vazute si citite in spatiul de la ICR Venetia.
in bucuresti au stat in expozitie o singura seara, la laborator propriu.
am vazut recent la fundatia ratiu fragmente dintr-un performance in care coloana sonora era La Ballade of Lady & Bird si am simtit un nod in git. piesa asta a intrat in mine for good.

- - - - -
din aceeasi serie de experimente legate de spatiului meu privat, in perioada 5 octombrie - 5 noiembrie in sipotul fintinilor au locuit, locuiesc si vor locui pentru 48 de ore, pe rind, 13-14 oameni, din medii si de virste diferite.

- - - - - -
acum doua seri, regina a aparut pe neasteptate london theatre, la reprezentatia piesei war horse. desi a venit cind lumina deja se stinsese, a fost recunoscuta si salutata cu aplauze. din cite am inteles, e pasionata de teatru si merge des incognito in west end.
sint curios daca merge si la performance-uri.
prezenta ei in sine ar fi deja un performance.

e bine

mi-a luat aproape o zi sa golesc valiza.
dupa ce scosesem doua perechi de pantaloni, m-am tot invirtit prin casa incercind sa-mi aduc aminte unde ii puneam de obicei.
n-am gasit locul, asa ca i-am lasat pe canapea.
citeva ore mai tirziu, cautind o geanta, am descoperit ca batusem un cuier intr-un fel de sifonier si acolo atirnau restul de pantaloni lasati acasa.
carla, care a locuit in sipot in cele patru luni, mi-a dat aseara o veste buna: muscata era inca verde, spre deosebire de florile care mi se lasasera in grija pe islandische strasse. numai ca nu stiam despre ce vorbea, pentru ca nu aveam nicio amintire legata de muscata.
dupa primele zile mi se stersese din minte tot ce lasasem aici, obiecte, locuri si, in primul rind, oameni. de asta am si relationat atit de prost cu cei care m-au vizitat, spre deosebire de toti romanii pe care i-am cunoscut in berlin - faceau parte dintr-un trecut ramas fara repere afective, la care nu mai aveam de gind sa apelez decit poate cindva, in scopuri literar-documentaristice.
vara asta a fost continurea fireasca a proiectului “singuri acasa”.
un experiment pe mine insumi.
care va avea si un corolar, in timpul plecarii la londra.
mi se pare semnificativ ca am locuit in orasul zidului, intr-o zona plina de poduri.
cred ca asta am facut, inconstient, toata perioada: am macinat ziduri si poduri.
bariere interne si legaturi cu oameni nepotriviti.
de acum incolo, nu mai trebuie sa plec nicaieri pentru a face asta.

loneliness christmass tree, originally uploaded by jean_lorin.

in timpul vernisajului am mincat floricele si am baut coniac.
acasa.
singur acasa.
nu puteam fi in alta parte.

scarile pe care le urc si cobor de mai bine de trei ani.
am sunat la usa, mi-a deschis maria, m-am asezat pe canapea cu un sentiment puternic de vizita. nu erau mari schimbari, in special haine colorate care acopereau portiuni din casa. am facut cafea, amestecul cu naut care lasa zat mult si pe care-l string in cutii de plastic. in bucataria mariei exista doar ness si, din lene sau din dorinta de a iesi din automatisme, m-am multumit cu cesti cu apa fierbinte turnate peste pasta care arata ca o combinatie intre crema de ghete si cea de zahar ars.
a doua zi, la spectacolul-test al xandrei am savurat statutul de spectator, despovarat de responsabiliti, dornic doar de human touch.
de ceva timp parca am ramas intr-un exercitiu de la cursul de dans, in care, desi te misti in permanenta, trebuie sa ramii in contact cu partenerul.
nu m-au cistigat niciodata oamenii cu care am comunicat mai mult pe messenger decit in fata unei cafele. azi-dimineata, la ora 6, in gregory’s-ul din gara, molfaind un peinirli fad, am mai eliminat din surplusul de emoticoane strinse in ultimele luni.
de la inceputul lui 2009 inchid parantezele deschise in anul ce s-a dus.

lorgean logo, originally uploaded by jean_lorin.

de ieri m-am mutat in garsoniera mariei mora.
ea s-a mutat in sipotul fintinilor.
pentru o saptamina.
ma simt de parca as fi plecat din bucuresti.
in ton cu primavara, cu deblocarile si “carne tremula”

un interviu, inevitabil despre teatru, pe studentie.ro..

lorgean theatre, originally uploaded by jean_lorin.

corina si dragos au participat si au scris despre cea de-a treia seara de teatru.
a fost cea mai animata, cea mai aglomerata si interactiva de pina acum. si pentru care mi-am facut cele mai multe griji, dar totul a iesit bine. va fi no 4 in vreo zece zile.

n-am mai iesit din casa de la revelion, care a fost o noapte halucinanta prinsa in doua borne de taxi.
intre craciun si 31 decembrie am parasit sipotul fintinilor de doua ori: o data sa maninc la kfc, ca nu mai puteam suporta produsele specifice perioadei, si o vizita la gilu, prilej cu care mi-am reumplut frigiderul intr-un mega image din berceni.
e cea lunga asociala perioada prin care trec.
ce-i drept, am primit niste vizite.
bucurestiul anul 2009 inseamna pina acum parcul cismigiu vazut din lateral de la etajul IX.
nu-mi dau seama cum se duc zilele, se intind ca o peltea in care ma joc cu o lingura. nu stiu daca e vineri sau simbata, nu simt vreo trecere sau schimbare pentru noul an, nu simt noul an in vreun fel. imi lipseste complet simtul istoriei prezente, al sarbatorilor oficiale, al evenimentelor politice. daca romania ar intra in vreun razboi, mi-as petrece ziua in acelasi mod, scriind pe blog despre filme sau carti sau gindindu-ma ce sa mai fac pentru lorgean theatre.
rod cu tenacitate din romanul lui stelian tanase, un tom de 600 de pagini pe care, ca sa nu fiu nedocumentat, inainte de interviu il citisem mai mult in diagonala. imi place cum scrie, are un stil coios, direct, dar nu lipsit de poezie.
“Cind reusea sa scoata ceva din gurita lui mica si rotunda, semana cu un amestec de ciripit, chitait si tipete de taraba.”
in ciuda faptului ca se petrece intr-o perioada care pe mine nu ma prinde si intr-o lume pe care in mod normal pentru care nu simt vreo atractie, povestea si stilul ma poarta mai departe. ca in romanele sud-americane pline de politic, dar in care povestile si traiectoriile personajelor prevaleaza contextul spatio-temporal.
cred ca tanase e unul dintre putinii romani pe care i-am citit (nu am citit insa prea multi) pe care-l simt atractiv pentru cititorul din orice tara, nu doar pe cei interesati de romania tranzitiei.

familia marcel a parasit apartamentul lasind in urma o pelicula de praf care acopera fiecare obiect.
in ultima lor zi de lucru mi-am petrecut dimineata in cismigiu.
hainele aratau de parca dormisem pe jos intr-un santier.
daca cineva mi-ar fi dat o palma peste umar i-as fi oferit un norisor de colb.
mincam cu pofta dintr-un snitel care era si dejun si prinz.
in dreapta aveam o sticla de apa santa corina luata dintr-un magazin mic pe cale sa se inchida definitiv. cel cu “mumio” in fereastra.
pe scurt, aratam ca unul dintre locuitorii obisnuiti ai parcului.
pe linga mine a trecut o prietena care si-o fi spus ca am avut zile mai bune.
de doua zile scutur cartile din biblioteca. ocupatie migaloasa si foarte placuta.
prilej bun sa dau peste titluri pe care nu le-am citit si peste care se asternuse, inevitabil, praful.
*
ce-am mai descoperit:
caietul meu din a I-a in care se afla nemuritoarele propozitii:
“Un pui avea gitul gol.
Eu am guler alb.
Vulpea e sireata.
El are iepuri mici.”

un carnetel de autografe luate pe la inceputul anilor ‘80 de la
de la ileana stana ionescu
ioana bulca
grupul iris
compact (printre care si teo peter)

si cartea “maorii” pe care imi aduc aminte ca am furat-o cind aveam 10-12 ani din biblioteca de linga scoala 8.