uBlog.ro

asta e varianta de 10 minute, cea originala are 30.

printre cei mai importanti (si netargetati) beneficiari ai automatelor de cafea situate in locuri publice sint vagabonzii.
cafeaua lor are toate atributele de care au nevoie: e ieftina, fierbinte, transportabila.
vagabondul cu un pahar de plastic alaturi face parte din peisajul contemporan.

marie, cel mai interesant personaj si pe care mi l-as fi dorit mai mult dezvoltat din leviatan, (paul auster), isi duce viata ca si cum ar fi un proiect artistic.
printre altele, nu si-a deschis niciodata cadourile primite de ziua ei.
le pastreza nedesfacute pe rafturi.
mie imi placea, cind mai dadeam petreceri aniversare, sa le desfac a doua zi si nici sa nu stiu exact de la cine le-am primit.
nu mi-a placut niciodata sa ma uit la cadou de fata cu persoana de la care l-am primit.
am impresia ca in loc sa ma bucur de cadou trebuie ca reactia mea sa-l bucure pe celalalt.
cind aleg un cadou, ma bucura momentul cind gasesc ceva potrivit, nu cind il dau.

Dear Jean-Lorin

Thank you for the abstract you have submitted to our conference. We are pleased to inform you that your paper has been accepted and we look forward greatly to your contribution. We are currently working on a range of details including timetable, accommodation and the online registration. When we have further details we will pass them onto you but in the meantime keep checking the conference website for updates:

http://www.leedsmet.ac.uk/conferences/austerity/index.htm

If you have any questions please do not hesitate to ask. Once again thank you for your submission and we look forward to seeing you in September.

best regards

Dr Dario Llinares

School of Cultural Studies. Broadcasting Place/Leeds Metropolitan University

azi-noapte am dormit cu tricoul pe care l-am purtat la majorat.
exact acum 18 ani.

Sub turnul Eiffel, printre sute de turisti care-si sucesc giturile pentru a prinde o vedere cit mai larga a monumentului misuna ei, vinzatorii de suveniruri. Sint negri ca fundul de ceaun, pirpirii si imbracati destul de subtire pentru aceasta perioada a anului. Pe ambele brate poarta colaci de sirma pe care atina zeci de miniaturi ale turnului, de dimensiuni si culori diferite. Un euro bucata zic ei. Altii isi tin marfa pe pinze colorate pe care intind pe asfalt si asteapta in spatele lor ca un moment al unei calatorii in Paris sa capete o consistenta durabila. |n oferta mai sint inevitabilele berete, esarfe si niste vaci nebune care stau in doua picioare si se zbuciuma ca fanele Madonna in anii ‘80. Dirdiind si mormaind pe limba lor acesti negri, veniti din prima sau o a doua sau a treia generatie in Paris realcatuiesc o comunitate tribala a carei existenta e dependenta de constructia inginerului Eiffel. |si duc viata sub turn, maninca, beau si isi fac nevoile in toaletele de la baza lui, traiesc din vinzarea micilor lui representari. Turnul e noul loc sacru dintr-o tara straina. Stau si misuna sub el atita vreme cit luminile ii (kitchoase, de altfel) ramin aprinse. Nu cred ca vreunul dintre ei si-a permis, din motive financiare, dar si imaginaro-simbolice, sa urce in turn. Pentru cei care-l viziteaza insa, fotografiile si miniaturile vor deveni marturiile unei calatorii, desigur de neuitat, in Orasul Luminilor. De fapt, in ani de zile, micuta bucata metalica de pe raft va fi insasi calatoria, ale carei amintiri se vor estompat si amestecat cu altele. De altfel, Turnul Eiffel nu se incadreaza in Parisul real. E un loc care apartine doar turistilor si parazitilor-sectanti pe care acestia-i genereaza. Cele doua clase relationeaza intre ele conform unor reguli bine stabilite, mecanice, protocolare, care nu genereaza nicio surpriza comportamentala. Nu e nimic mai non-parizian ca Turnul Eiffel.

place du tertre e locul unde am terminat ultimele pagini din cartea lui berne ceea ce mi-a dat un sentiment imens de bine.
e unul dintre cele mai turistice colturi din montmartre si se vrea o ramasita vie din trecutul glorios artistic al zonei, fiind plin de pictori care-si expun lucrarile sau incearca sa te convinga sa-ti faca portretul in timp ce vorbesc cu tine.
am platit cea mai scumpa cafea ever (5.5 euro), dar a meritat sa vad la lucru un grup de indivizi care traiesc, aidoma vinzatorilor de suveniruri, pe spinarea turistilor.
n-am identificat insa in ce consta exact “arta” lor, cert e ca decupeaza in cartoane albe si negre (probabil) siluetele turistilor. ca si portretistii, de cele mai multe ori ei isi incep lucrul in timp vorbesc deja cu “victima”, ca acestia sa se simta prost si sa-i lase sa-si continue lucrul.
arata exact ca niste artisti ratati, ceea ce si sint: au cam intre 45-50 de ani, imbracati relativ curat, dar sifonat, pantofi cu botul lung, par lungut si nespalat, fata botita de parca s-ar fi trezit din betie.
tiganii romani nu mai cersesc, o fac pe surdo-mutii si te roaga sa donezi pentru asociatia lor. dupa ce ai plecat, rid sau cinta zgomotos.
altii se prefac ca au gasit pe jos in dreptul tau un inel de aur. daca te lacomesti si zici ca e al tau, iti cer o recompensa care, desigur, e mai mare ca valoarea tinichelei.
*
cu totul alta atmosfera in la chapelle, una dintre zonele arabe.
am mincat in parculetul situat chiar vizavi de statia de metrou.
un sandwich ieftin, picant de am inceput sa sughit, cu piinea facut dintr-un aluat ca de gogoasa.
n-am vazut niciodata atitia oameni care sa arate ca personaje negative.
parca asistam la un casting pentru un film cu raufacatori de toate natiile.
in afara de un batrin barbos care citea linistit ziarul eram singurul alb de acolo.
doi asiatici jucau tenis de masa.
culmea, prost.

miine incepe Filmul de Piatra, festivalul de scurt-metraje din piatra neamt
tot mai mica italie, documentarul despre italienii din comuna greci, pe care l-am filmat in vreo 3 sesiuni si la care, cu ajutorul lui vlad, am montat timp de citeva luni e selectat in competitie. asa ca voi fi in piatra neamt intre 6 si 9 ianuarie.

iata trailerul:

si citeva informatii despre festival:
“52 de scurt-metraje in competitie, alte 75 pe langa ele, 2 lungmetraje in proiectie speciala (Nunta in Basarabia si… Veronica!) si cateva super-evenimente: PERICOL - spectacoool spectaculooos cu Matze si Rolf, workshop de imagine digitala cu David Procter si un program cu filmele si povestile primului roman pe Everest - Ticu Lacatusu.
Suntem un festival mic, cu ambitii mari. Vitregiti de sesiunile de finantare, ne-am incapatanat sa continuam. De la debut, am fost un festival al tinerilor, al descoperirilor, cu o competitie exclusiv nationala,un juriu international, cu programe de la festivaluri partenere din tara si strainatate si cu foarte mult networking. Prima editie a fost un succes incontestabil. Din cauza subfinantarii, am fost nevoiti sa amanam editia a 2-a, programata pentru ianuarie 2010, si am creat “editia 1.5″ in septembrie, in aer liber - inca un succes.” Acum a venit timpul pentru o editie “ca la carte”, de la care ne asteptam sa consacre Filmul de Piatra ca fiind “cel mai…” la cat mai multe capitole, pe care vrem sa le descoperi singur! Te invitam sa ni te alaturi, intre 6 si 9 ianuarie, la Piatra Neamt.

Programul festivalului:
joi 6.01
19:00 festivitatea de deschidere
20:00 best.ro captivi de craciun
21:00 filme de piatra - competitie 1: o bucata de creta | ochiul papusii | lumina la baie | jucaria | prietenul meu e un nor | tot mai mica italie | 2211 | printul negru din nepal | scoala nomada | angel | clinica | vitae nobilae | wonder landing | mostenire | persistenta memoriei | you can’t hide love from gipsies | genti de bani
[after hours: sauna party]

Rezidente de creatie la ICR Paris
Rezultate jurizare rezidente de creatie ianuarie - iunie 2011

1. Jean-Lorin Sterian – antropologie
Proiect: Culture d’Appartement

2. Axinte Alexandru & Borcan Cristian – arhitectură
Proiect: Evicting the Ghost/ Architectures of Survival

3. Albu Marina – arte plastice
Proiect: That was my way of being a French boy

4. Elena Angelica Gold – film
Proiect: „Monsieur Dada” – film de fiction et film documentaire

5. Marius Nicolae Olteanu –film
Proiect: Alaska

6. Sanda Veber – film
Proiect: Mais qui sont ces musiciens?

7. Alina Camelia Bodocan – jurnalism
Proiect: Musique tzigane de Paris

8. Radu Aldulescu – literatura
Proiect: Les Chroniques du génocide– trilogie romanesque

9. Constantin Abaluta – literatura
Proiect: Péripéties quasi - imaginaires dans les rues de Paris

10. Liliana Corobca – literatura
Proiect: Les critères d’épuration des livres dans le régime communiste

11. Alexandru Bumbas – teatru
Proiect: Espace théâtral/espace politique à l’épreuve du réalisme socialiste roumain. Echos internationaux

12. Eugen Jebeleanu – teatru
Proiect: Canin Felin

se pare ca cea mai buna idee din viata mea a fost sa-mi transform casa intr-un teatru.

diseara sint invitat la un curs din cadrul masterului de antropologie sa prezint, ce altceva?, lorgean theatre, din punctul de vedere al dramaturgiei sociale. prima oara cind am facut acest lucru a fost la revival of the fittest in primavara trecuta, unde am avut 5 minute, in septembrie la Conferinta Nationala de Antropologie am primit 15 minute, acum va fi un seminar. nu stiu daca am ce spune 40 de minute pe tema asta dar sint relaxat cita vreme am disertatia la indemina.
mi-a fost intotdeauna greu sa ma pun in postura vorbitorului, mai ales intr-un cadru institutional de invatamint, avind in vedere cit am detestat scoala in primele ei forme. indiferent de virsta, m-am simtit intotdeauna confortabil pe banca ascultatorului, asteptind sa invat ceva nou. dupa cum spune goffman, “ca fiinte umane, sintem creaturi cu impulsuri variabile, cu stari si energii care se schimba de la un moment la altul. ca personaje aflate in fata unui public, nu avem voie sa fim supusi suisurilor si coborisurilor”.
insa tocmai aceasta fragilitate in arena sociala poate fi transformata intr-un punct forte al performarii.