Archive for the 'playback pina la moarte' Category

astazi e ziua ta (sau alaltaieri, parca)

December 4th, 2011 by lorin in daca nimeni nu vorbeste despre lucruri deosebite and playback pina la moarte

acum doua seri, dupa ceva timp, am ajuns acasa la edi si am reluat activitatea dilletant gathering. pe la ora 2 ne-am dat seama ca tocmai fusese ziua romaniei si am propus sa incercam sa cintam “desteapta-te romane”.
desigur, la ora aia si in starea in care ne aflam nimeni nu-si amintea versurile asa ca a iesit o varianta care contine doar prima strofa, intr-un stil dark psihedelic care i-ar scula din morti pe anton pann si andrei muresanu. respect!
*
in documentarul lui cameron crowe despre pearl jam e filmata o gasca de fani care vorbesc despre trupa si numarul de concerte la care au fost de-a lungul timpului. unul dintre ei, aratind spre un altul, exclama: uite el a venit tocmai din bucharest sa-i vada.
iar tipul, usor vexat: budapest, not bucharest!
multumim, cameron!

2 X 18

June 5th, 2011 by lorin in after every party I die and broken flowers and daca nimeni nu vorbeste despre lucruri deosebite and lorgean and me and you and everyone we know and more news from nowhere and past is a grotesque animal and playback pina la moarte and pleasure, little treasure and professional stranger and scriitorul a iesit la vinatoare and uniforma de somn

azi-noapte am dormit cu tricoul pe care l-am purtat la majorat.
exact acum 18 ani.

musical

May 26th, 2011 by lorin in playback pina la moarte

la inceput, mi se parea atit de stupid ca oamenii sa-si dea replicile cintind ori sa mearga cu autobuzul si brusc sa inceapa sa lalaie un cintec despre copilarie.
musical-urile sint in general corny, au plot simplificat, iar cintecele sint de cele mai multe ori plictisitoare.
aproape toate cintecele din animatiile disney ma enerveaza.
la vremea lui, mi-a placut moulin rouge. acum nu cred ca l-as mai gusta.
si nici chicago.
dancer in the dark e de apreciat pentru inteligenta abordarii si a destructurarii genului, dar nu l-am admirat si cu inima.
in schimb, hedwig & the angry inch m-a dat pe spate. si de atunci asa am ramas.
e unul dintre filmele mele favorite
musical indie pare o etichetare aberanta dar nu e. trey parker, creatorul south park a facut o monstruozitate delicioasa intitulata cannibal the musical.
desigur, ca intotdeauna cind incepe sa-mi placa ceva, as vrea sa incerc si eu sa fac. asa ca am scris un scurt-metraj musical, pe un subiect total ireventios, dar care a ramas la stadiul asta.
in schimb, stiu pe cineva care-si va duce intentiile pina la capat.
aseara am fost green hours sa-l vad pe stefan peca performind, acompaniat de doua laptopuri, cintecele unui musical intitulat lo-fi.
nu-l cunosc prea bine pe stefan dar, nu stiu de ce, nu ma asteptam sa-l intilnesc in postura de vocalist si compozitor. il vazusem o data, la street delivery 2010, insotit de laurentiu banescu, tinind in mina ceea ce parea o chitara micuta, dar nu s-a bagat la jam sessionul organizat de tataia.
asa ca n-am putut fi decit placut surprins de diversitatea si calitatea cintecelor pe care le-a compus & interpretat, cit si faptul ca il tine vocea atit de bine timp de mai bine de doua ore.
sper sa-si gaseasca rapid colaboratorii potriviti pentru ca as vrea tare sa vad produsul final. cu siguranta va fi ce profi. din cite stiu, stefan chiar a studiat cum se scrie si construieste un musical de tip american.

aici un exemplu:

Viata curge la fel inainte si Dupa Interpol

March 19th, 2011 by lorin in heroes of might and magic and playback pina la moarte

De cind lastfm au trecut pe abonament, am renuntat sa-l mai folosesc, dar nu mi-am sters contul. Mi se pare o mare nesimtire sa ceara bani pe abonament in Romania si in SUA sa fie gratis, dar il mai folosesc pentru a afla lista completa de concerte ale orasului in care ma aflu. |n acest caz, Paris. Am oscilat nitel intre Interpol si The Kills, dar am ales Interpol pentru ca inca rezonez la voci cavernoase si desi Alison e misto e departe de a fi PJ Harvey. |n plus, Interpol era chiar pe 15, adica la mijlocul perioadei pe care o am de petrecut in Marele Bucuresti si-mi imparte sederea exact in doua asa ca pot sa spun |nainte si Dupa Interpol. Zenith se afla intr-o zona muzicala a Parisului. Totul suna a muzica acolo: Cite de la musique, Musee de la Musique, Café de la Musique. De la iesirea de metrou de la Ponte de Pantin pina la portile Zenith-ului niste baieti mai arabi, dupa ten, dupa port, ne-au fluturat bilete. Aveam. Le cumparasem de pe e-bay cu 28 de euro fata de cei 35 oficiali de la un baiat pe nume Sebastien sau Fabien sau Lucien sau Prezbiterien. Din supermarketul Leader Price pina in fata bodyguarzilor de la intrare am consumat pe fast-forward trei beri care mi-au oferit starea necesara pentru a ma cufunda intr-o mare de oameni. |n deschidere era anuntat Mathew Dear. Am prins patru piese din Mathew Dear. Nu stiam mai nimic despre Matthew Dear, decit ca e un tip care e mixeaza si remixeaza. Pe scena insa Matthew Dear era o trupa cu toate alea, plus o trompeta. Abia cind am ajuns acasa mi-am tras si eu un album Matthew Dear, Black City, ultimul. A urmat o pauza de maximum 15 minute in care publicul a inceput sa se agite usor, emitind mici sunete care denotau dorinta de a-si vedea trupa favorita. De multa vreme n-am mai vazut atitia indivizi cuminti adunati la un loc. Cea mai mare parte pareau veniti de la serviciu. Cred ca media de virsta era in jur de 25-30 de ani, ceea ce mi-a adus aminte ca Interpol au scos primul album acum noua ani. Cu exceptia single-urilor, Lights si Barricades, nu-l ascultasem pe ultimul, asa ca m-am pregatit pentru o sesiune de piese in prima auditie. Care au sunat foarte bine. Daca inchideam ochii parca ascultam un jam-session cu The Chameleons si Joy Division, energizati de un baterist pe amfetamine. |ntre timp dadusem 4 euro pe o singura bere, pe care am baut-o incet, ca pe coniac. |n sfirsit am putut sa-mi dau seama ca live poti face diferenta intre vocea lui Paul Banks si cea a lui Tom Smith de la Editors. Banks nu s-a obosit prea tare sa comunice cu publicul, dar a spus la un moment dat ca-i multumeste lui Matthew Dear ca a cintat in deschidere. |n locul lui Carlos Dengler, care a parasit formatia, un tip cu aspect mai grunge a pleznit basul impecabil. Undeva, in stinga bateristului, un tip ascuns dupa niste clape, probabil un muzician angajat pentru turneu, s-a ocupat si de backing vocals. Mi-am avut momentul de orgasm la Rest My Chemistry, urmata in mod suprinzator de arhicunoscuta Evil pe care credeam ca o vor pastra pentru bis. La bis a venit insa Not Even Jail si alte doua piese pe care aproape ca le-am recunoscut. Un concert bun, curat, corect, ca toate lucrurile mainstream de aici. Perfect pentru un public linistit, care n-a varsat un strop de transpiratie pentru a face atmosfera. La iesire, baietii aia mai negriciosi vindeau printuri mari cu Interpol. Mais où sont les affiches Bravo d’antan?

shoes blues (the song)

March 17th, 2011 by lorin in playback pina la moarte

In 2003
I left my shoes
On the streets
Of Istanbul
They were my special teenage DM shoes
Edgy plated shoes
But not for blues

After one year
I bought some new ones
From Berlin
For 2 euros
They were suited for a techno gig
They’re made for beat
Electro beat

In 2009
In the city of punk
I took a ride
So fuckin’ drunk
I got rid of shoes, I got rid of clothes
Just hat on
And full of booze

But since I found
The devil’s boots
I’m loney
With my blues
I left shoes all around the world
I won’t stop dancing,
Oh, no

shoes blues

March 14th, 2011 by lorin in playback pina la moarte and wherever I may roam

una dintre perechile de incaltari favorite, pe care am cumparat-o din arad in 2003-2004, a sfirsit in fata unui cos de gunoi dintr-un parc numit jules verne, undeva prin belleville.
am fotografiat-o linga neonul cu lorgean theatre.
erau un fel pantofi casual f comozi, cu talpa tocita asimetric ceea ce ma facea sa merg usor strimb. mi-aduc aminte ca si scriitorul catalin lazurca avea o pereche identica.
am mai facut asta in istanbul, cu o pereche de ciocate care ma stringeau ingrozitor, dar le aveam din vremea cind eram depesar. le-am lasat, simbolic, in hotelul unde am fost cazat dupa concertul depeche mode.
in londra am lasat niste pantofi jerpeliti intr-un parc de la inceputul lui oxford street.
dar intrucit pe vremea aia nu o ardeam artistic, nu i-am fotografiat, asa ca va trebui sa ma credeti pe cuvint.
pantofii din arad au fost inlocuiti de niste tenisi chinezesti care au costat 10 euro.
daca ma tin pina pe 1 aprilie inseamna ca si-au facut datoria.
- - - - - - - - - - -
post-ul asta imi suna ca versurile unui potential cintec

mi la re sol

December 17th, 2010 by lorin in playback pina la moarte and restored behaviour

dupa ultima miercure lejera, unde am produs 10 minute despre prima mea iubire (carmen, oare ai citit vreodata acest blog?) am ajuns in control.
aveam la mine basul, pe care l-am utilizat ca sursa de sunete in momentul live al performance-ului. de altfel, ceea ce mi-am dorit cel mai mult a fost sa scap de tracul si de complexul de a cinta in fata unui public.
pentru ca, oricit m-as stradui, stiu ca n-am voce.
asa ca nu se poate numi exact cintat ceea ce am produs, dar am avut un microfon, un cintec si ceva tupeu (sau nepasare).
cind vezi pe cineva cu o chitara in spate te gindesti ca nu-l care degeaba in spate.
ceea ce l-a facut pe un tip, in momentul in care urcam scarile din control, sa ma opreasca si sa ma intrebe daca sint basist.
din nou, grea intrebare, ca si cea daca sint artist sau antropolog.
i-am raspuns ca nu stiu sa cint, dar ca ma joc din cind cind cu el.
si nu o faceam pe interesantul (cei care au fost la miercurea lejera pot confirma)
mi-a spus ca are o trupa de rock alternativ si ca basistul lor sucks.
i-am spus ca ar trebui sa ma asculte pe mine inainte sa zica de tipul ala ceva.
nu l-am convins.
probabil ca imi statea chiar bine cu husa aia pe care scria ibanez.
in plus, am barba si imi da un aer serios.
in cele din urma, mi-a cerut numarul de telefon ca sa ne vedem la o repetitie.
parca era o scena dintr-un film. urma albumul, single-ul, videoclipul, turneul, consacrarea, concertul in deschidere la pj harvey, despartirea in glorie, albumul solo, all that jazz.
i l-am dat.
suna-ma, mircea!
o sa invat si notele.

corporatistii contraataca (avem echipa, avem valoare, avem PR)

September 19th, 2009 by lorin in pe linga zid, pe linga gard and playback pina la moarte

textul care e urmeaza e o selectiune dintr-un mail mai lung, venit FWD, ca unul dintre acele mailuri interesante/amuzante/care-ti cer implicarea pe care si le trimit unii altora oamenii care locuiesc in birouri ca sa para ca fac si altceva decit sa munceasca:

“Propun infiintarea unei Miscari a Corporatilor - oameni din banci, industrie, finante, firme de avocati, experti PR, intreprinzatori privati care au calitatile necesare sa
scoata tara din criza. Este singura solutie viabila pentru Romania de acum -
tara asta se poate pune pe picioare numai daca s-ar uni toti oamenii
capabili pe care ii avem in toate domeniile - creiere vanate de toate
companiile multinationale, corporati educati, care gestioneaza bugete de
miliarde, conduc sute de mii de angajati, sunt cosmopoliti, stiu sa
negocieze / sa munceasca / sa comunice intr-un mediu international, intr-o
piata globala - nu au doar viziune limitata de speculant din Pipera Tunari.
E nevoie de oalternativa in Romania. E nevoie de o Miscare in valorile
careia sa ma regasesc si eu, sa se regaseasca si Andreea Miinescu, prietena
mea care la 26 de ani are firma ei,facuta fara ajutorul nimanui, munceste 13
ore pe zi si seara mai merge si la cursuri de German Business.in care sa se
regaseasca si Ileana Badiu, Managing Partner la una dintre cele mai mari
agentii de publicitate, care munceste 14 ore pe zi chiar si in luna a opta
de sarcina… si Tereza Valcan, expert in PR, care a studiat in State, face
MBA la Londra, s-a intors sa munceasca in Romania si ar putea sa ne
reprezinte in mod sigur mai bine decat EBA… si Radu Manolescu, care la 28
de ani si-a facut firma lui de Head-Hunting, fara ajutorul nimanui si a
adus-o in topul firmelor de profil… si doamna Camelia Sucu, ajunsa in TOP
Capital fara sa fure un leu, prin munca sa de ani de zile… si doamna
Mihaela Nicola, guru-ul publicitatii din Romania. si Maria Lucia Hohan,
designerul ale carei creatii se vand in toata lumea si care a ajuns unde a
ajuns prin propria sa munca…. si Pepe Berciu, care a studiat la Londra si
are businessul sau de succes… si fratii de la Fratelli, care cu
creativitate, pasiune si munca s-au impus in viata de noapte a capitalei…
si Violeta Balan, care a terminat Magna Cum Laudae o facultate de drept din
America, munceste pentru una dintre cele mai mari firme de avocatura din
lume si s-ar intoarce maine acasa dar nu are la ce… si Horia Mocanu,
primul roman admis la Harvard, care scrie istorie intr-o tara vecina… si
Edy Uzunov, proprietarul agentiei Regatta, cultivat, meloman, impecabil…
si Floriana Jucan, jurnalista erudita ce s-a incapatanat sa educe cititorul
de presa din Romania si a reusit sa impuna pe piata o revista fara femei
dezbracate si barfe dezgustatoare… si Fady Zaidan, cel mai conectat si
charismatic manager pe care ilcunosc… si Loredana Salcianu, avocata care a
avut curajul acum patru ani sa plece dintr-o multinationala si sa isi
deschida propria ei firma de avocatura… si Angela Teodora Burz,
intreprinzatoarea eleganta care si-a facut bagajul si a plecat sa faca
business in Shangai, dar duce dorul prietenilor din Romania… si Diana
Dondoe, care i-a sfidat pe toti cei ce au respins-o in Romania, ajungand
prin munca, perseverenta si consecventa unul dintre cele mai celebre top
modele ale lumii, facand milioane cu o detasare eleganta si impresionand
lumea intreaga prin eruditia sa - dar duce dorul tarii ei… si Bogdan
Voica, la 30 de ani manager al uneia dintre cele mai cunoscute si
exclusiviste agentii imobiliare din Europa… si Eveline Pauna, care la 20
de ani, face o facultate, lucreaza 10 ore pe zi, scrie la Q Magazine si in
putinul timp liber merge la Opera… si Raluca Safta, care la 23 de ani a
avut curajul sa isi deschida propria ei firma de relocari si a ajutat sute
de expatriati, directori de companii multinationale sa se relocheze in
Romania… si Damian Draghici, cu IQ de geniu si cu premiul Grammy care a
ales sa se intoarca in Romania la radacinile sale…
Asta e Romania mea! Nu Vanghelie, EBA sau Becali!! Nu va este rusine
ca sunteti condusi de un om politic care nici macar nu poate sa pronunte
Google? Nu va este rusine sa va dati la o parte cand in masinile cu girofar
trece un agramat, un hot sau o papusa blonda cu tupeu si cu un singur
talent, platit mult prea scump? Imi este rusine ca am stat cu
mainile in san si s-a ajuns ca astazi sa fiu reprezentata de o domnisoara
din Bamboo si de un cioban. Asa ca voi lua atitudine. Si va rog si pe voi,
toti cei ce credeti ca nu va reprezinta cei din scena politica de acum, sa
luati atitudine. Sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim mandri ca ne
reprezinta. Sa identificam valorile si sa le convingem sa se implice. Daca
avem echipa, tot restul vine de la sine. Stiu ca ei exista, trebuie doar
treziti. Trebuie sa facem ceva. Nu e suficient sa ne plangem, sau sa bagam
capul in nisip. Trebuie actionat. Eu nu mai astept o minune, ma apuc de
treaba. Voi lupta.”

e un text care merita analizat.

stie cineva sa cinte in falsetto?

May 21st, 2009 by lorin in playback pina la moarte

We are looking for trendy looking singers for an international electronica act. We need a girl and a guy. If you are 18-25 years old, are interested in an international MAJOR deal and can imagine to SING in an elctronica act, you maybe the right one for us. If possible the guy should be able to sing falsetto like the old pronce, etc…..!
Music will be MGMT or TingTings like. It´s not a precondition but if you have own songs in this direction…., we can talk about anything. If you play synths or keyboards it woulbe pretty cool.

ONLY NATIVE SPEAKERS or very good english, please!

If you think you are professional enough, that we need your potential and you have the courage and time to start an international career, please send us an email with one or two fotos, a little cv, and some music production samples you worked on. ASAP!!!!

We are a Berlin and NYC based team of producers that REALLY look out for you!!!

Don´t wait, do it!!!!

chemat la vorbitor

March 23rd, 2009 by lorin in lorgean theatre and more news from nowhere and playback pina la moarte


VISIONSHIP_print, originally uploaded by enigel.

pentru cine are chef sa ma vada vorbind despre lorgean theatre si alte idei de 32 de metri patrati.
desigur ca la vorbitor mai sint si alti oameni
ii gasiti aici http://hydrasociety.blogspot.com/