uBlog.ro

sint intr-o perioada a vietii in care imi place tot ce fac

inainte de vernisaj, a aparut la librarie un batrinel ponosit care tinea sa ma intilneasca. nu auzea prea bine si ma punea tot timpul sa vorbesc mai tare. isi inchipuia ca sint fiul lui valeriu sterian. i-am spus ca nu, apoi m-a intrebat daca sint cel care scrie in 24fun. am raspuns ca da, apoi mi-a spus ca el credea ca sint fiul lui vali sterian. nu, i-am spus, pe fiul lui il cheama oliver si e baterist. deci nu sinteti fiul lui vali sterian? nu, dar am un album de-al lui acasa am racnit eu cind m-a pus sa repet ca nu sint fiul muzicianului. a scos dintr-o sacosa doua fotografii alb-negru cu artistul. m-am uitat la ele, am dat din cap. era foarte jerpelit, mi-a parut rau ca n-a ramas la eveniment ca sa manince fursecuri.
in schimb, un alt nene, aproape la fel de in virsta, dar care se tinea mult mai bine, m-a intrebat acelasi lucru. a inteles rapid insa ca nu sint ruda cu si a zis ca ma citeste regulat in 24 fun dupa care a continuat cu ceva infioarator de magulitor si siropos de genul ca sint ultimul mare sterian ramas in viata.

Buna ziua
Sunt Victorita Dutu
Si va tirmit cartile mele
Care pot fi descarcate aici
http://victoritadutu.wordpress.com/despre-mine/

www.victoritadutu.wordpress.com
cu multumire Victorita

si niste ingeri

http://www.youtube.com/watch?v=5hBBvwA5_qk
http://www.youtube.com/watch?v=T2oeyK5Se3s

http://www.metacafe.com/watch/2977069/victorita_dutu_pictura_36/

din marile rasfaturi ale vietii contemporane:
sa-ti inchizi telefonul mobil.

n-am mai facut un interviu de ani buni.
imi placea sa fac research.
imi placea adesea momentul interviului in sine cind, dupa inevitabilele momente de introducere marcate de banalitati si clisee ajungeam sa comunic cu cel din fata mea si sa-l fac sa se deschida.
dar am detestat intotdeauna sa transcriu. cred ca scoteam un interviu de o ora in patru ore. as fi dat bani cuiva sa faca asta in locul meu.
uneori ca sa scap de asta, trimiteam intrebarile direct pe mail, scotind factorul spontaneitate din calcul.
cu ava m-am distrat.
n-aveam de ales, pentru ca asta e stilul revistei vice.

Buna ziua,
Numele meu este Ionut, sunt din Ploiesti si intentionez sa va trimit un mesaj de prezentare pe scurt
a unei oportunitati oferita de statul roman,dar pentru acest lucru am nevoie de permisiunea dumneavoastra.

Daca manifestati interes pentru a deveni viitor proprietar de business, sau daca sunteti interesat de afacere,
acordati-mi permisiunea sa va trimit informatiile necesare pentru
a intelege noutatea si ineditul acestei oportunitati.

Daca sunteti de acord, va rog sa-mi trimiteti un reply la acest e-mail cu specificatia “DA , sunt de acord”.
Va multumesc.
Cu prietenie, Ionut
Ploiesti, Romania

- - - - - -
sa nu ma mai pling ca nu mi se ofera job-uri

daca facebook-ul ar fi aparut inainte de 1989, mai toti romanii ar fi fost prieteni cu partidul comunist.
pe fiecare status al lui ceausescu s-ar fi dat milioane de like-ri.
si elena s-ar fi ofticat ca are mai putini fani ca el.
ceausescu ar fi postat fotografii de la vizitele de lucru.
dar ne-ar fi dat internet doua ore zi.

pentru ca vecina mea de la etajul I este plecata, petrec mai mult timp in garsoniera ei unde e mai racoare (in dormitorul meu sint 34C).
inainte de a pleca, alina mi-a aratat cum se folosesc telecomanda de dolce, oferindu-mi pontul ca proprietarul si-a facut abonament cu servicii complete, adica pe linga 50 de mii de posturi sint si 3-4 canale porno. am vazut cum se ajunge la ele si am inchis televizorul.
azi m-a vizitat o amica si pentru a nu o baga in cuptorul de la mine, am stat la o cafea tot la etajul 1 unde am reinceput sa lucrez la disertatie. am luat-o pe iza de la parter, am intrat in casa si dupa doua minute descopera ca televizorul era deschis pe hustler, intr-o superba scena de threesome, cu doua femei si un armasar uman. cum s-a intimplat asta, cum s-a activat tv-ul care era inchis cind am iesit, mister…
a fost o primire destul de nefireasca, dar a acceptat explicatia mea fara sa-si bata prea mult capul.

mi s-a mai intimplat o data cind mi-am tras multa muzica de la cineva pe Ipod si printre piesa se ratacise si o manea. de obicei ascult pe shuffle si la un moment dat mi-a sunat telefonul exact cind a inceput maneaua. persoana care ma sunase a inceput sa rida si sa mai ia la misto. n-am mai stat sa-i mai explic ce si cum, am zis: da, ma, m-ai prins, ascult manele.

si ma uit la filme porno.

timp de trei luni am stat foarte aproape de podul de la bornholmer, primul deschis dintre est si vest in 1989. o placuta pe un stilp marcheaza evenimentul de acum 20 de ani. in dreapta se afla bucati de zid care par firesti printre tufisuri. treceam adesea pe acolo scurtind spre statia de metrou pe terenul viran unde se aflase inainte garnizoana. o zona destul de deprimanta, un maidan vesnic pustiu. probabil ca in seara asta va fi plin de oameni care vor celebra data cind viata lor s-a schimbat definitiv, una dintre putinele pe care chiar le pot data cu precizie, spre deosebire de alte zile, nestiute, care le-au deturnat destinul fara ca ei sa-si dea seama.

trag de mine ca sa corectez/rescriu doua texte vechi care au aparut in antologiile kult cu vreo 6,7 ani in urma. antologia se va republica si, din fericire, am fost intrebat daca vreau sa ma mai uit pe ele. unul e SF, aproape cyberpunk. sint in el citeva idei bune, personajul principal e interesant si atipic pentru ce scriam la vremea aia, un hedonist cuplat cu un autist, dar e scris cu picioarele. l-am rescris in proportie de 95%. celalalt, care se vrea un fel de stephen king, e pur si simplu slab. inceputul, cel putin, e de o stingacie teribila. din nefericire, l-am inclus si in “postume” asa ii rog pe toti ce care vor ajunge sa citeasca acest volum, sa dea paginile pina la urmatoarea povestire. il corectez cu aceeasi placere cu care spal aragazul pe care au dat in foc multe cafele, s-au prajit cirnati cu cartofi, s-a revarsat o budinca.

am lucrat aproape o ora si m-am plictisit incercind sa inteleg propriul text.
ma duc sa-mi cumpar ceva de incaltat intr-un templu al shoppingului de pe oxford street. am ajuns ieri acolo la ora 18.30 si inauntru se afla o multime mai mare decit populatia calarasiului. de-aia agorafobia e boala urbana.