uBlog.ro

pentru ca vecina mea de la etajul I este plecata, petrec mai mult timp in garsoniera ei unde e mai racoare (in dormitorul meu sint 34C).
inainte de a pleca, alina mi-a aratat cum se folosesc telecomanda de dolce, oferindu-mi pontul ca proprietarul si-a facut abonament cu servicii complete, adica pe linga 50 de mii de posturi sint si 3-4 canale porno. am vazut cum se ajunge la ele si am inchis televizorul.
azi m-a vizitat o amica si pentru a nu o baga in cuptorul de la mine, am stat la o cafea tot la etajul 1 unde am reinceput sa lucrez la disertatie. am luat-o pe iza de la parter, am intrat in casa si dupa doua minute descopera ca televizorul era deschis pe hustler, intr-o superba scena de threesome, cu doua femei si un armasar uman. cum s-a intimplat asta, cum s-a activat tv-ul care era inchis cind am iesit, mister…
a fost o primire destul de nefireasca, dar a acceptat explicatia mea fara sa-si bata prea mult capul.

mi s-a mai intimplat o data cind mi-am tras multa muzica de la cineva pe Ipod si printre piesa se ratacise si o manea. de obicei ascult pe shuffle si la un moment dat mi-a sunat telefonul exact cind a inceput maneaua. persoana care ma sunase a inceput sa rida si sa mai ia la misto. n-am mai stat sa-i mai explic ce si cum, am zis: da, ma, m-ai prins, ascult manele.

si ma uit la filme porno.

timp de trei luni am stat foarte aproape de podul de la bornholmer, primul deschis dintre est si vest in 1989. o placuta pe un stilp marcheaza evenimentul de acum 20 de ani. in dreapta se afla bucati de zid care par firesti printre tufisuri. treceam adesea pe acolo scurtind spre statia de metrou pe terenul viran unde se aflase inainte garnizoana. o zona destul de deprimanta, un maidan vesnic pustiu. probabil ca in seara asta va fi plin de oameni care vor celebra data cind viata lor s-a schimbat definitiv, una dintre putinele pe care chiar le pot data cu precizie, spre deosebire de alte zile, nestiute, care le-au deturnat destinul fara ca ei sa-si dea seama.

trag de mine ca sa corectez/rescriu doua texte vechi care au aparut in antologiile kult cu vreo 6,7 ani in urma. antologia se va republica si, din fericire, am fost intrebat daca vreau sa ma mai uit pe ele. unul e SF, aproape cyberpunk. sint in el citeva idei bune, personajul principal e interesant si atipic pentru ce scriam la vremea aia, un hedonist cuplat cu un autist, dar e scris cu picioarele. l-am rescris in proportie de 95%. celalalt, care se vrea un fel de stephen king, e pur si simplu slab. inceputul, cel putin, e de o stingacie teribila. din nefericire, l-am inclus si in “postume” asa ii rog pe toti ce care vor ajunge sa citeasca acest volum, sa dea paginile pina la urmatoarea povestire. il corectez cu aceeasi placere cu care spal aragazul pe care au dat in foc multe cafele, s-au prajit cirnati cu cartofi, s-a revarsat o budinca.

am lucrat aproape o ora si m-am plictisit incercind sa inteleg propriul text.
ma duc sa-mi cumpar ceva de incaltat intr-un templu al shoppingului de pe oxford street. am ajuns ieri acolo la ora 18.30 si inauntru se afla o multime mai mare decit populatia calarasiului. de-aia agorafobia e boala urbana.

HAIA HAIA I AM SWEET NICE GIRL CALLD EVA AND I AM FROM POOR GIPSY FAMILY IN ROMANIA. IS IN EAST EUROPE AND I COME HERE FOR WORKING IN FRUIT FARM PICKIN UP SPINACH ALL DEY AND I DIDINT LAIK I GET NO MONIE AND THEY TELL ME LIVE IN CARAVAN. I COMIN IN LONDON NAW AND I GETIN JOB LAIK DISHWASHRS IN COFFI SHOP BUT IS BETTR BUT STILL WEN I SEND THIS MONIE WHOT LEFT AFTR RENT ROOM I SEND IN BUCHAREST BICOS ME SICK TWIN SISTER AINT GOT NO MEDICINES AND THEN I DIDINT GOT ENOUFF MONIE FOR NICE THINGS LIKE ANOTHR NICE GIRLS.

I SORRI IF I DIDINT SPELL AND WHRAIT PRO;PER IN ENGLISH BUT I AM TRY HARD I WHONT SOME MONIE FOR GO SKOOL LESSONS BICAUS AM THINK IS VERI IMPORTANT FOR ME LERN BICAUS I LIKE NICE ENGLISH PEIOPLES AND AMERICAN PEOPLES TOO.

I AM PRETTY AND AM SIZEZ 8 WITH 32DD AND I AM NICE GREEN EYYES LIKE VERY LOVLY PUSSYKATT DOLLI !

I CAN COME AAFTER 6 WHEN I FINISHD IN COFFI SHOP.

THANK YOU SWEETHEART.

07837868276
• Location: London and Airport HOTELS £120 HOUR

textul care e urmeaza e o selectiune dintr-un mail mai lung, venit FWD, ca unul dintre acele mailuri interesante/amuzante/care-ti cer implicarea pe care si le trimit unii altora oamenii care locuiesc in birouri ca sa para ca fac si altceva decit sa munceasca:

“Propun infiintarea unei Miscari a Corporatilor - oameni din banci, industrie, finante, firme de avocati, experti PR, intreprinzatori privati care au calitatile necesare sa
scoata tara din criza. Este singura solutie viabila pentru Romania de acum -
tara asta se poate pune pe picioare numai daca s-ar uni toti oamenii
capabili pe care ii avem in toate domeniile - creiere vanate de toate
companiile multinationale, corporati educati, care gestioneaza bugete de
miliarde, conduc sute de mii de angajati, sunt cosmopoliti, stiu sa
negocieze / sa munceasca / sa comunice intr-un mediu international, intr-o
piata globala - nu au doar viziune limitata de speculant din Pipera Tunari.
E nevoie de oalternativa in Romania. E nevoie de o Miscare in valorile
careia sa ma regasesc si eu, sa se regaseasca si Andreea Miinescu, prietena
mea care la 26 de ani are firma ei,facuta fara ajutorul nimanui, munceste 13
ore pe zi si seara mai merge si la cursuri de German Business.in care sa se
regaseasca si Ileana Badiu, Managing Partner la una dintre cele mai mari
agentii de publicitate, care munceste 14 ore pe zi chiar si in luna a opta
de sarcina… si Tereza Valcan, expert in PR, care a studiat in State, face
MBA la Londra, s-a intors sa munceasca in Romania si ar putea sa ne
reprezinte in mod sigur mai bine decat EBA… si Radu Manolescu, care la 28
de ani si-a facut firma lui de Head-Hunting, fara ajutorul nimanui si a
adus-o in topul firmelor de profil… si doamna Camelia Sucu, ajunsa in TOP
Capital fara sa fure un leu, prin munca sa de ani de zile… si doamna
Mihaela Nicola, guru-ul publicitatii din Romania. si Maria Lucia Hohan,
designerul ale carei creatii se vand in toata lumea si care a ajuns unde a
ajuns prin propria sa munca…. si Pepe Berciu, care a studiat la Londra si
are businessul sau de succes… si fratii de la Fratelli, care cu
creativitate, pasiune si munca s-au impus in viata de noapte a capitalei…
si Violeta Balan, care a terminat Magna Cum Laudae o facultate de drept din
America, munceste pentru una dintre cele mai mari firme de avocatura din
lume si s-ar intoarce maine acasa dar nu are la ce… si Horia Mocanu,
primul roman admis la Harvard, care scrie istorie intr-o tara vecina… si
Edy Uzunov, proprietarul agentiei Regatta, cultivat, meloman, impecabil…
si Floriana Jucan, jurnalista erudita ce s-a incapatanat sa educe cititorul
de presa din Romania si a reusit sa impuna pe piata o revista fara femei
dezbracate si barfe dezgustatoare… si Fady Zaidan, cel mai conectat si
charismatic manager pe care ilcunosc… si Loredana Salcianu, avocata care a
avut curajul acum patru ani sa plece dintr-o multinationala si sa isi
deschida propria ei firma de avocatura… si Angela Teodora Burz,
intreprinzatoarea eleganta care si-a facut bagajul si a plecat sa faca
business in Shangai, dar duce dorul prietenilor din Romania… si Diana
Dondoe, care i-a sfidat pe toti cei ce au respins-o in Romania, ajungand
prin munca, perseverenta si consecventa unul dintre cele mai celebre top
modele ale lumii, facand milioane cu o detasare eleganta si impresionand
lumea intreaga prin eruditia sa - dar duce dorul tarii ei… si Bogdan
Voica, la 30 de ani manager al uneia dintre cele mai cunoscute si
exclusiviste agentii imobiliare din Europa… si Eveline Pauna, care la 20
de ani, face o facultate, lucreaza 10 ore pe zi, scrie la Q Magazine si in
putinul timp liber merge la Opera… si Raluca Safta, care la 23 de ani a
avut curajul sa isi deschida propria ei firma de relocari si a ajutat sute
de expatriati, directori de companii multinationale sa se relocheze in
Romania… si Damian Draghici, cu IQ de geniu si cu premiul Grammy care a
ales sa se intoarca in Romania la radacinile sale…
Asta e Romania mea! Nu Vanghelie, EBA sau Becali!! Nu va este rusine
ca sunteti condusi de un om politic care nici macar nu poate sa pronunte
Google? Nu va este rusine sa va dati la o parte cand in masinile cu girofar
trece un agramat, un hot sau o papusa blonda cu tupeu si cu un singur
talent, platit mult prea scump? Imi este rusine ca am stat cu
mainile in san si s-a ajuns ca astazi sa fiu reprezentata de o domnisoara
din Bamboo si de un cioban. Asa ca voi lua atitudine. Si va rog si pe voi,
toti cei ce credeti ca nu va reprezinta cei din scena politica de acum, sa
luati atitudine. Sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim mandri ca ne
reprezinta. Sa identificam valorile si sa le convingem sa se implice. Daca
avem echipa, tot restul vine de la sine. Stiu ca ei exista, trebuie doar
treziti. Trebuie sa facem ceva. Nu e suficient sa ne plangem, sau sa bagam
capul in nisip. Trebuie actionat. Eu nu mai astept o minune, ma apuc de
treaba. Voi lupta.”

e un text care merita analizat.

in fata unui centru comercial, un tip cam la 55-60 de ani, barbos, chel, cu coada de rocker batrin si o fata imbracata obisnuit, adolescenta, isi schimbau numerele de telefon. era o alaturare f putin credibila, m-am tot intrebat cum s-au cunoscut.
*
un cuplu imbratisat pe trotuarul podului dinspre gesundbrunnen (imi place cum suna gesundbrunnen, tot repet cuvintul si-mi da iluzia ca stiu germana). erau nemiscati, intr-o pozitie in care isi atingeau fiecare centimetru posibil de corp. un ciine de talie mijlocie se invirtea in jurul picioarelor lor intr-un cadru foarte cinematografic. am traversat podul, pedalind cu greu de la panta si am intors capul in capat. erau in continuare nemiscati si incremenise si ciinele.
*
saptamina s-a scurs atipic, cu fruhstuck-uri in cafenele, bintuit prin baruri, chicoteala si relaxare. n-am scris nimic, m-am bucurat de prieteni. postura de ghid m-a integrat mai mult intr-un oras pe care mi-e greu sa-l numesc strain. am terminat de vazut muzeul tehnicii si, in sfirsit, am ajuns intr-un loc de care-mi spusese irene de acum un an, la winerei, unde platesti un euro pentru paharul cu care te servesti singur din sticlele de vin de la tejghea. la sfirsit platesti cit crezi de cuviinta, nu-ti contorizeaza nimeni cit ai baut.
mai bine nu scriu cit am platit pentru patru pahare.

whoiswho

3 paşi către prezentarea dvs. în Enciclopedia Personalităţilor din România

PASUL 1/3: Fotografia dvs. cu o reducere de - 50% în cea de-a 4-a ediţie a
Enciclopediei Personalităţilor din România
(Data apariţiei: Noiembrie 2009)

Stimate domnule Sterian,

decoraţi-vă biografia personală cu fotografia dvs. portret în cea de-a 4-a ediţie a Enciclopediei Personalităţilor din România. Nu se spune degeaba: „O fotografie spune mai mult decât 1.000 de cuvinte”.

Anul acesta vă oferim 50% reducere!

După cum ştiţi cu siguranţă, editura noastră şi-a aniversat anul trecut cea de-a 30-a aniversare. Cu această ocazie festivă vă oferim 30% reducere – pentru fiecare an Who is Who plin de succes câte 1%. La aceasta se mai adaugă şi 20% reducere din preţul de apariţie. Asta înseamnă o reducere incredibilă de 50% pentru publicarea unei fotografii, care costă acum numai 97 € în loc de 194 €. Economisiţi astfel 97 €!

Cu o fotografie de portret subliniaţi biografia dvs. O fotografie atrage privirea cititorului asupra biografiei dvs. Comparaţi şi dvs.: biografii cu şi făra fotografie pe o pagină din ediţia a 3-a a Enciclopediei Personalităţilor din România.

……………………………………………………………………………………………………………………………………..

decoram biografii - asta ar fi un job agreabil. mi-ar placea sa devin make up artist de cv-uri.

in drum spre centrul dansului, in dreptul novotelului, un vagabond mi-a aruncat rinjind: ce faci, barbosule?
avea si el barba.
aseara, dupa teatru, gin ne-a povestit ca a primit un after-shave de ziua lui de la maica’sa.
gin poarta barba de cind il stiu.
*
mi s-a umplut casa de obiecte care au in spate povesti despre singuratate. stau cuminti in doua genti si-si tin de urit.
am pornit proiectul “singuri acasa” fara sa stiu unde va duce.
acum s-a conturat frumos si fara graba. dupa cinci reprezentatii au inceput sa apara pattern-uri. si in obiecte si in comportamente.
cel mai mult imi place momentul in care cei care nu au vorbit in timpul spectacolului vin la mine si imi spun istoria obiectului.
mi-am adus aminte de teoria lui Mauss despre dar. e un schimb cinstit - desi spectorii ofera povesti si primesc un spectacol, reducind, fiecare ofera si primeste emotii.

in piata charles de gaulle sint citeva cladiri de birouri.
aveam o intilnire in cea mai inalta.
dupa ce m-am zapacit nitel in fata receptiei, am ajuns in liftul de interior.
unul dintre cele 4 sau 5, n-am stat sa numar.
se tasteaza etajul si ti se indica in care dintre ele sa urci.
am urcat in B.
pina la etajul zece.
dupa desprindere in fata ochilor mi-a aparut o un fel de prajitura gigantica, din zece straturi.
birouri linga birouri peste birouri peste birouri.
liftul mergea destul de repede, dar nu stiu daca greata din stomac venea de la viteza.

cum zicea alexander supertramp, personajul din “into the wild”, ideea de cariera e un concept al secolului 20″.
si sintem deja in al 21-lea.

nu prea sint dus la biserica.
in cele ortodoxe nu pot sa intru.
iti incumba un sentiment al vinei de a te fi nascut cu care nu vreau sa am de-a face decit in crizele spirituale. pe care deocamdata le-am depasit.
in bisericile catolice ma simt mult mai in largul meu si probabil ca intr-un templu budist as avea un sentiment de acasa.
simbata am asistat la slujba de santa lucia. m-am cocotat printre doamnele care formau corul.
cu o perspectiva excelenta catre altar pentru camera video.
biserica plina.
si de mireni si de prelati.
se strinsesera membri ai clerului catolic din toata dobrogea.
dupa cum spuneam, nu prea sint dus la biserica, asa ca am fost oarecum surprins de tonul lejer al predicilor. episcopul era plin de glumite si nu a fost grav decit in momentul cind a vorbit preotii impuscati la moscova, martiri contemporani.
ca si santa lucia, care si ea a patimit la inceputuriel crestinismului.
preotul paroh a descris realizarile administrative, printre care si noul grup sanitar, facut cu mare mestesug.
eu sint sensibil la grupuri sanitare ca doar am avut o trupa cu numele asta, dar nu ma asteptam sa fie obiectul unei predici in cea mai importanta zi pentru comunitatea italo-catolica locala.
nu e sigur, dar vineri s-ar putea sa am primul concert cu grupul sanitar dupa multa vreme.
luna asta de fac 6 ani de la lansare.
nu stiu exact in ce zi.