uBlog.ro

ani de liceu, originally uploaded by jean_lorin.

am inceput un atelier de dramaturgie cu gianina c.
am avut 15 minute pentru a scrie un monolog. din fericire, am avut material de la ultima petrecere, cheful de tocilari de la unatc. mi-a iesit ceva relativ fluent. in fotografie apar pentru ultima oara ochelarii vechi, pierduti, calcati in picioare, din care a fost gasita doar o rama. rip.
*
aseara m-am uitat la gummo, filmul cu cei mai uriti oameni pe metru de pelicula. un fel de combinatie intre elephant si cry baby. iubitorii de pisici ar trebui sa se abtina de la vizionare. cred ca in timpul filmarilor niste animale au fost un pic chinuite.
regizorul are un nume care pare inventat, harmony korine.
e barbat.

n-am mai iesit din casa de la revelion, care a fost o noapte halucinanta prinsa in doua borne de taxi.
intre craciun si 31 decembrie am parasit sipotul fintinilor de doua ori: o data sa maninc la kfc, ca nu mai puteam suporta produsele specifice perioadei, si o vizita la gilu, prilej cu care mi-am reumplut frigiderul intr-un mega image din berceni.
e cea lunga asociala perioada prin care trec.
ce-i drept, am primit niste vizite.
bucurestiul anul 2009 inseamna pina acum parcul cismigiu vazut din lateral de la etajul IX.
nu-mi dau seama cum se duc zilele, se intind ca o peltea in care ma joc cu o lingura. nu stiu daca e vineri sau simbata, nu simt vreo trecere sau schimbare pentru noul an, nu simt noul an in vreun fel. imi lipseste complet simtul istoriei prezente, al sarbatorilor oficiale, al evenimentelor politice. daca romania ar intra in vreun razboi, mi-as petrece ziua in acelasi mod, scriind pe blog despre filme sau carti sau gindindu-ma ce sa mai fac pentru lorgean theatre.
rod cu tenacitate din romanul lui stelian tanase, un tom de 600 de pagini pe care, ca sa nu fiu nedocumentat, inainte de interviu il citisem mai mult in diagonala. imi place cum scrie, are un stil coios, direct, dar nu lipsit de poezie.
“Cind reusea sa scoata ceva din gurita lui mica si rotunda, semana cu un amestec de ciripit, chitait si tipete de taraba.”
in ciuda faptului ca se petrece intr-o perioada care pe mine nu ma prinde si intr-o lume pe care in mod normal pentru care nu simt vreo atractie, povestea si stilul ma poarta mai departe. ca in romanele sud-americane pline de politic, dar in care povestile si traiectoriile personajelor prevaleaza contextul spatio-temporal.
cred ca tanase e unul dintre putinii romani pe care i-am citit (nu am citit insa prea multi) pe care-l simt atractiv pentru cititorul din orice tara, nu doar pe cei interesati de romania tranzitiei.

in decembrie am invatat in sfirsit sa folosesc un program de downloadat filme de pe net, operatiune care a marcat definitiv cariera mea de cinefil.
m-am tranformat intr-un spectator de laptop, statut pe care-l ironizam inainte. ca si multe alte lucruri pe care le fac in prezent.
trag filme cu infrigurare, fericit cind dau peste un titlu rar, le vad, le sterg si tot asa. frigul si filmele ma tin in casa, in solitudine ori ba, si uite asa anotimpul asta devine suportabil.

filme decembrie

1. Kitchen Stories (Bent Hamer) - misto, povestea prieteniei dintre doi oameni in virstam un fermier si un observator care facea un studiu despre bucatariile barbatilor singuri.
2. Ratatouille
eh, mai cedam si noi domnului disney
3. Finding Forester (Gus van Sant)
mi s-a parut cel mai comercial film al lui van sant. cam cliseu personajul negrului rebel, destept si vagabontel. sean connery joaca u scriitor care nu mai iese din casa, postura pe care o experimentez si eu in momentul de fata.
4. Paranoid Park (Gus van Sant)
5. La Notte (Antonioni)
am ramas in minte cu chipul (si trupul) monicai vitti. si discutia dintre mastroiani si jeane moreau din final.
6. Drugstore Cowboy (Gus van Sant)
7. Der Himmel Uber Berlin (Wenders)
8. Apocalypse Now (Copola)
9. A Scanner Darkly (Linklater)
10. Juha (Kaurismaki)
11. Kontroll (Nimrod Antal)
12. Lisbon Story (Wenders)
primul film in care personaj principal e un sound designer.
13. Leningrad Cowboys Meet Moses (Kaurismaki)
l-am urmarit cam neatent, dar e o opera bufa, gen fratii marx. de delectat si trecut mai departe.
14. The Elephant Man (Linch)
15. Alice (Woody Allen)
unul dintre rateurile lui Woody Allen.
16. Hellboy II : The Golden Army (Guillermo del Toro)
17. Let The Right One In (Thomas Alfredson)
18. Wall E
19. The Wind Will Carry Us (Kiarostami)
20. Waking Life (Linklater)
21. Day Watch – (Bekmambetov)
22. A Countess From Hong Kong (Chaplin)

parca se misca ceva in cinematografie. dupa noaptea devoratorilor de scurt-metraj, un festival intreg (next) dedicat scurt-metrajelor. multa lume in sala, trei workshop-uri si multe filme. cum ar fi cele din studentie ale lui adrian sirbu si nae caranfil si inca unul extrem de amuzant cu florin calinescu extrem de tinar dindu-i replica (si o palma) lui florin piersic. si, desigur o gramada de afara. mi-au placut
1.the saddest boy in the world
2.patterns
3.euthanasia
din cite am apucat sa vad…

si scrisul si regia sint doua domenii ale indirjirii. nu e loc “pentru mi-ar placea sa…” sau “daca as avea timp, as… ” ca si in iubire, e ridicol sa spui “daca as avea timp as iubi” sau “ce mi-ar placea sa iubesc”. asa e si cu aspiratia catre literatura ori cinematografie. you’re in or out. desi sint o gramada de oameni talentati care ar avea ce sa spuna, dar nu sint in stare sa concretizeze vreodata.

whipping boy e o trupa irlandeza despre care nu am avut habar cum arata pina am descoperit you-tube-ul, god bless it. ascult piesa asta de zece ani si probabil ca nu mai voi satura vreodata de ea.

[]

e ora 20, simbata seara si nu vreau decit sa dorm zile in sir. iar cind voi fi trezit, sa-mi fi disparut gustul de amareala din gura. in ultimele zile am reluat jurnalul de hirtie pe care-l tin de la 14 ani. imi plac hirtia, lemnul, creioanele. mi-ar placea sa am un ipod de lemn. si mai putini oameni de hirtie in jur.

m-am trezit la 6 dimineata, m-am uitat la un film prost “five fingers” si m-am culcat la loc. am inghitit o sumedenie de timpenii zilele astea: snakes on plane (film de serie C cu samuel jackson), the woodsman (kevin bacon ostracizat de societate pentru ca molestat niste fetite), the clearing (roberd redford, batrin, domn si rapit de willem defoe), o gramada de nume mari in productii de duzina.

[object width="425" height="350">

rideam atit de tare in timp ce o filmam pe alex, incit m-am lovit cu capul de pragul usii. sticla aia de lapte mi-a pierdut-o cris de la marca inregistrata si de atunci n-am mai putut sa o inghit, mai ales ca nu a facut niciun efort sa-mi gaseasca alta. telefonul inca il mai am si functioneaza. de 6 ani.
pe alex am cunoscut-o in maroc, facea parte din echipa de voluntari care se ocupa cu predarea limbii franceze copiilor marocani din errachidia. ii mai ajuta sa se inteleaga, la sedinte, pe vorbitorii de franceza cu cei de engleza. vara trecuta a ajuns in romania si a stat la mine citeva zile. genul de etern wonderer. un de zile a fost profesor in lituania, ultima oara cind auzisem de ea era in germania. are tot timpul sa-si toceasca fundul prin birouri.

mi s-a facut dor sa o iau si eu din loc. am nevoie de diminetile alea, cind sint intr-un oras strain, fara program, fara nicio obligatie, cu o cafea mare in fata, uitindu-ma ore in sir la oameni, imaginindu-mi cum sint vietile lor si cum ar fi fost a mea daca as fi locuit acolo.

Anywhere I may roam
Where I lay my head is home

And the earth becomes my throne
I adapt to the unknown
Under wandering stars I’ve grown
By myself but not alone
I ask no one

And my ties are severed clean
Less I have the more I gain
Off the beaten path I reign

Roamer, wanderer
Nomad, vagabond
Call me what you will.

si mail de la murad. din maroc;
HI FRIEND nice to hear from you !!
So the trip will start on may the first week of may , but I don’t know
how it will cost I ve asked my friend about how it will cost because he
has been in Mauritania but I don’t know it wil cost much cause we will
find some places to stay and spend the night and maybe we can camp so
I knew that the trip from laâyoune to nouadibou in Mauritania cost
500dh = 50 euros ,
But I m planning to find a cheep old car that we could drive in the
trip !!
I will try my best it dipends of the price !!
Let me hear from you man and let’s get a plan I wish we could meet
again and do this trip together ;-)
Take care !

Dupa ce, in sfarsit, cinematografia romaneasca si-a capatat propriile „Oscaruri”, Premiile Gopo (care se vor decerna luni 26 martie), era aproape necesara aparitia unor premii care sa-i „premieze” pe cei mai slabi cineasti romani si creatiile lor.

Asa ca, CineFan.ro a lansat premiile „CAPSUNA DE PLASTIC”, create la propunerea forumistilor CineFan.ro, dupa modelul Zmeurilor de Aur din America, decernate cu o zi inainte de Oscar-uri.

La initiativa forumistilor, anul viitor acest eveniment va fi unul de amploare, in care castigatorii vor primi si trofee special create pentru munca depusa la aceste catastrofe cinematografice

Iata “castigatorii” primei editii.

Cel mai slab film:
Si totul era nimic…

Cel mai slab regizor
Cristina Nichitus – Si totul era nimic…

Cel mai slab actor in rol principal:
Denis Stefan - Pacala se intoarce

Cea mai slaba actrita in rol principal:
Anemona Niculescu - Pacala se intoarce

Cel mai slab actor in rol secundar:
Lucian Viziru - Lacrimi de iubire

Cea mai slaba actrita in rol secundar:
Nicoleta Luciu - Azucena, Lacrimi de iubire

Cel mai slab scenariu
Si totul era nimic

Cea mai slaba imagine:
Gabriel Kosuth - Si totul era nimic…

Cel mai slab montaj
Corina Stavila - Pacala se intoarce

Cel mai slab sunet
Anusavan Salamanian - Si totul era nimic…
www.cinefan.ro

cred ca una dintre campaniile care ar ajuta filmul romanesc in viitor ar fi si cea impotriva cristinei nichitus, care inca mutileaza inca aspirantii la regie din cadrul unatc-ului. si nu e singura. filmul care spune totul despre lipsa ei de talent a intrunit cele mai multe capsuni de plastic si aproape 800 de spectatori in salile din romania. cam citi oameni au fost in doua seri la noaptea devoratorilor de scurt-metraj.

am vazut duminica o conopida uriasa de plastic: 300. o stupizenie plina de efecte si lipsita de orice consistenta regizorala si scenaristica. in schimb, am gasit o carte frumoasa, oameni de hirtie, aparuta la nemira in afara oricarei colectii. de citiva ani, nu mai inghit deloc scriitori sud-americani si realism magic, dar salvador plascencia e proaspat pe o domeniu in care s-au afundat multi, cel al omniscientei auctoriale, a dumnezeului-scriitor care traieste in mijlocul personajelor sale. scrisesem si eu o povestire in genul asta, in scriitorul a iesit la vinatoare, in care personajul incearca sa-si omoare creatorul cu gloante de hirtie. pe la noi, cartarescu si, recent, radulescu, isi mai mingie personajele cu palme blinde in timpul prozei.

locul unde imi place cel mai mult sa merg la vizionari de presa e cinemapro. e si singurul brand legat de acest trust care mi se pare ok. am renuntat sa ma uit la protv cu ani in urma, iar experienta angajarii in trustul lui sirbu mi-a strins suficienta flegma in git, cit sa nu-mi mai doresc vreodata sa am de a face cu tot ce tine de mediapro.
cinemapro arata foarte bine. mai are o mare calitate: e aproape de casa. georgiana e cel mai simpatic si vesel pr de film pe care-l cunosc. si mai are o calitate: e din constanta. imi place sa-mi incep ziua mergind la film. foarte important: la cinemapro ai floricele, cafea si cola. moca. un rasfat pentru cinefili.
ieri am vazut the good sheperd-ul lui robert de niro. nu-mi place de niro. dupa 1990 nu a mai facut niciun film important si totusi e intrat intr-un panteon care-l transforma, alaturi de al pacino, intr-o zeitate vie. mi se pare actorul clasic de hollywood, de defilat pe covoare rosii pentru ca a facut in anii ‘70 niste filme exceptionale. nu cred ca e suficient. toti actorii mari fac si comedii romantice, dar de niro balteste numai prin block-bustere.
in the good sheperd e regizor. si se descurca onorabil. desi extrem de lung 2.30h, filmul nu plictiseste. se vede ca de niro a luat lectii de la scorsese. apar o sumedenie de actori de prima mina, inclusiv un joe pesci de nerecunoscut. e un fel de bildungs film, pe doua planuri: viata lui edward wilson, om cheie pentru CIA si aparitia si formarea CIA-ului ca institutie. pe final, e o timpenie de-aia tipica americana, in care CIA e comparata cu Dumnezeu, pentru ca nu se pune niciodata articolul “the” cind se vorbeste despre. in afara unui mare gol de scenariu (edward wilson are un fiu pe care-l iubeste f tare. la un moment dat, asta e cit pe ce sa se insoare cu o negresa din congo aparuta din neant. madam se dovedeste a fi si agent kgb pe deasupra), filmul e chiar delectabil, iar matt damon e la fel de bun ca in talented mr ripley, in rolul unui personaj tacut si interiorizat caruia i se spune “mother”.

hm. acum niste ani, eram disperat dupa angelina jolie. mergeam atit de departe, incit spuneam oricui voia sa asculte ca sintem nascuti in aceeasi zi, desi ea e pe 4 iunie, iar eu pe 5. amindoi in 1975. joaca si ea in the good sheperd si am constatat ca am ajuns sa nu o mai suport. parca e o papusa gonflabila, cu 2-3 mimici, umflata de media.

filmul “dimineti fara net” a sfirsit in moloz. ma enervez numai cind ma gindesc la el. ca sa nu mai oftic, l-am ingropat undeva in genuni. vazind ieri filmul lui jude, care face parte din acelasi proiect, am reinceput sa ma oftic. imi pare rau ca s-a dus pe gheena pentru ca nu am mai avut ocazia sa lucrez cu andi, maria si itza si nici sa trec prin experienta a 6 zile continue de filmare. pe de alta parte, desi e scenariul meu, nu e genul meu de film, ca si in cazul muzicii grupului sanitar. ticket guy e mult mai aproape de lucrurile la care rezonez cu adevarat. iar toti banii pe care i-as cistiga vreodata, i-as baga in “orfanii”.

oricum ziua de ieri m-a readus un pic in zona filmului, al carui touch simt ca-l pierd daca nu filmez naibii ceva. am vazut in sfirsit lampa cu caciula. ca la toate filmele care imi plac, uit sa vad incadraturi, sa fiu atent la replici sau racorduri. iar lampa e impecabil. se joaca cu tandretea fara a afisa-o vreodata.

am mai vazut un scurt metraj in care joaca, feroce de prost (ca intotdeauna), bodochi. e bine sa vezi, din cind in cind filme de genul asta, te fac sa-ti reconsideri increderea de sine, spunindu-ti “eu n-as face niciodata un bull shit ca asta”. am mai vazut si filmul lui radu pentru tvr (in caz ca o sa le mai difuzeze vreodata), dar nu era varianta finala. andi, sofer de taxi, spahiu cu o aparitie f misto si o cucoana cu aspect de contabila ciufuta.

la ivana am vazut documentarul ei de an, ciuntit de indicatiile pretioase ale nichitusei. ciobani, oi, vaci, lapte, o groapa de gunoi si o carcasa de avion. muzici.

ajuns acasa, cu un tiramisu proaspat la capatul linguritei, m-au uitat la matadorul. not bad pentru un film de hollywood. pierce brosnan e simpatic in rolul unui hitman bintuit de anxietate, greg kinnear e greg kinnear, cam in aceeasi linie din little miss sunshine (care nu mi se pare deloc un film indie, cu atitia actori de box office). per total, matadorul mi-a lasat o impresie de inconsistenta, ca orice film scris si regizat la comanda.

#
dupa intilnirea de ieri cu daniel de la cantina dreptului, m-am reapucat de scenariul unui lung metraj horror, pe care-l lasasem balta acum citeva luni. pentru ca nu are niciun sens sa scrii lung-metraj. sansele de a se transforma vreodata in film sint de sub 1%. deocamdata ii fac treatmentul. am lucrat la el in timp ce gateam o budinca de cartofi cu peste si fasole fejito. hm, de citeva zile, tot ce bag in cratita iese marvelous.

#
ar trebui sa fac un curs de “cum sa-ti manageriezi conflictele”. pastrind proportiile, cred ca o sa ajung un fel de goma sau daneliuc. grrr… m-am obisnuit, cind ies dintr-o casa. sa sting de tot luminile… nu reusesc sa las macar o veioza undeva in pod…

azi am vorbit la telefon cu ana ularu, cu care nu m-am cunoscut vreodata face to face si, citeva ore mai tirziu, ne-am intilnit intimplator pe strada. eu eram pe un trotuar, ea pe celalalt. ne-am facut cu mina si am trecut mai departe. 10 metri mai incolo, ioana barbu vorbea la telefon.

as sta o luna in salonic numai ca sa vad filmele care se pot inchiria de la magazinul de dvd-uri din apropierea apartamentului. aranjate frumos pe autori. un deliciu pentru cinefili. fara blockbustere.

aseara am vazut cele cinci obstructii ale lui von trier si un concert pj harvey, cea mai sexy femeie ever. in festival am prins doar doua filme, unul grecesc, destul de amuzant, dar cam prost jucat si o coproductie uruguayano-spaniola-canadiana, not bad, dar cam lung.

in salonic strazile au toate sens unic, e foarte usor sa traversezi. singurul lucru care ma deranjeaza e arhitectura extrem de monotona. ieri am urcat inspre orasul vechi si am descoperit niste colturi mai pitoresti. am mincat intr-o taverna cum imi inchipuiam inainte de a veni aici ca ar fi plin orasul, dar de fapt nu sint. local de familie, cu preturi bune si mincare tasty.

in toate cafenelele se joaca table, inclusiv cupluri. in greaca, la table se spune “tabli”. am vazut cupluri jucind, pare un fel de sport pentru orice virsta, nu doar de taximetristi, cum e la noi.

un oras-cafenea. perfect pentru studentie sau an sabatic.