1. Le boulet (Alain Berbérian & Frédéric Forestier)
2. Esperando Al Mesia (Daniel Burman)
3. Home (Yan Artuss Bertrand)
4. Akira (Katzushiro Otomo)
5. Hannah and her Sisters (Woody Allen)
6. Survive Style 5+ (Gen Sekiguci)
7. Gods and Monsters (Bill Condon)
8. Kiki’s Delivery Service (Miyazaki)
9. The Believer (Henry Bean)
10. Gomorra (Matteo Garrone)
11. Barfly (Barbet Shroeder)
- ordine cronologica -
Carti
Cercuri in apa – un atelier cu Andrei Serban povestit de Tania Radu
Nopti de cocaina – JG Ballard (cea mai proasta carte pe care am citit-o in ultimii ani)
No one belongs more than you – Miranda July
Fecioara si capcaunul – Michel Tournier
Fata din casa vagon - Ana Maria Sandu
imi inchipuiam ca voi citi mult, ca voi scrie mult, ca miinile se vor plimba de la tastatura la paginile cartilor, ca timpul se va scurge intre plimbari, prinzuri si lenevii in iarba, ca voi vorbi cu necunoscuti in cafenele si ca uneori ma voi pierde in cluburi. nu-mi propusesem nimic punctual, poate doar ca in prima luna sa termin piesa de teatru inceputa la workshop. stiam ca, o data ajuns aici, ritmul orasului va decide in locul meu. paraseam o lume care ma agresa prin simpla existenta, imi era imposibil sa mai intru in povestile unor oameni in deriva, sa urc si sa ies neatins dintr-un carusel prea complex ca sa-l pot controla.
n-am citit mult in iunie, o singura carte, am vazut doar citeva filme si nici n-am cunoscut prea multi oameni noi. ceea ce imi ofera aceeasi implinire pe care mi-ar fi dat-o atingerea acestor aspiratii.
si stiu ca oriunde as calatori port in mine propriul roman, un cadru interior mai puternic decit orasul din jur.
filme iunie
1. Los Lunes Al Sol (Fernando Leon de Aranoa)
2. Quiet Chaos (Antonio Luigi Grimaldi)
3. I’ve Loved You So Long (Phillipe Claudel)
4. A Snake in June (Shinya Tsukamoto)
5. Raging Bull (Scorsese)
6. The Painted Veil (John Curran)
7. Revolutionary Road (Sam Mendez)
8. Knowing (Alex Proyas)
singurul scop al notarii filmelor si cartilor prin care am trecut este cel de a le fixa cumva. asta este si principala functie a acestui blog, de arhiva personala si nu o modalitate contemporana de pr personal.
miine noapte, epuizat fizic, stors de emotii, fara voce, ma voi intoarce in berlin cu sentimentul ca de acum incolo mi se poate intimpla orice.
oamenii religiosi merg la ierusalim sau la mecca.
eu merg la dresda ca sa-l intilnesc pe cave.
bergman cu o comedioara atipica, devil’s eye - don juan e trimis pe pamint sa corupa o virgina a carei inocenta il provoaca diavolului un urcior. don juan rateaza, dar diavolul (la costum, locuind intr-un decor f teatral) scapa totusi de neplacere. interiors, film atipic al lui woody allen, influentat de bergman. e prea cunoscut ca sa scriu despre el. l-am vazut de doua ori. prima oara eram intr-o stare retard, care ma facea sa pun intrebari stupide “da’ asta cine’i” ? la 50 de minute dupa ce filmul incepuse.
si buck 65, artist hip-hop canadian descoperit acum vreo doi ani datorita defunctei si regretatei re:publik.
in doi ani nu i-am epuizat toate albumele, dar intentionez sa le tezaurizez ca sa-mi ajunga multa vreme. buck 65 a scos recent un LP sub numele bike for three, in care a colaborat cu o artista pe care nu a intilnit-o niciodata si care poarta enigmaticul nume Joëlle Phuong Minh Lê.
und ist wunderbar.
sau hammer cum zic astia pe aici.
martie a fost luna in care am vazut cele mai putine filme.
martie s-a scurs intr-un haos ba vesel ba alienant, cu elemente de musical.
martie a fost luna in care am inchis cele mai multe paranteze.
martie a fost luna in care am luat decizii care imi vor influenta viitorul pe termen lung.
martie a fost o luna totalmente teatrala.
filme martie
acasa
1. A Woman Under Influence (Cassavetes)
ravasitor
2. Dealer (Fliegauf Benedek)
excelent
3. Jamon (Bigas Luna)
idiot
4. Vicky Cristina Barcelona (Woody Allen)
superficial
1. Into the Wild (Sean Penn)
2. Farmecul discret al burgheziei (Bunuel)
3. Slumdog Millionaire (Danny Boyle)
4. Hot to Get Ahead in Advertising (Bruce Robinson)
5. Gummo (Harmony Korine)
6. Winter Sleepers (Tom Tykver)
7. Close up (Kiarostami)
8. Stranger than Paradise (Jarmusch)
9. Repulsion (Polanski)
10. Barry Lyndon (Kubrik)
Etica muncii la romanii de azi – Monica Heinz
Curtea Veche
Cea mai frumoasa fata din oras – Bukowski
RAO
Teatrul Oprimatilor – Augusto Boal
Fundatia Concept
- close up - un tinar iranian sarac se da drept regizor cunoscut in fata unei familii de oameni din clasa superioara. in cele din urma, acestia realizeaza ca este un impostor si cheama politia. e arestat. kiarostami filmeaza procesul, face interviuri cu protagonistii, reface scene, nu foloseste niciun actor profesionist (obicei pastrat in toate filmele sale) numai persoane reale implicate in caz. pare un documentar, dar e cinema, mai cinema decit orice productie hollywoodiana.
modul in care, in timpul procesului, personajul principal isi expune motivatiile e incredibil. cind iese din tribunal e asteptat chiar de regizorul pe care il jucase, scena filmata printr-un geam de masina si cu un sunet infiorator de prost.
aceeasi tema, a imposturii legate de un regizor, e regasita in colour me kubrik, in care malkovich face un rol excelent (ar fi si greu sa nu faca), dar emotia e pierduta undeva in aceleasi motivatii ale personajului.
am inceput un atelier de dramaturgie cu gianina c.
am avut 15 minute pentru a scrie un monolog. din fericire, am avut material de la ultima petrecere, cheful de tocilari de la unatc. mi-a iesit ceva relativ fluent. in fotografie apar pentru ultima oara ochelarii vechi, pierduti, calcati in picioare, din care a fost gasita doar o rama. rip.
*
aseara m-am uitat la gummo, filmul cu cei mai uriti oameni pe metru de pelicula. un fel de combinatie intre elephant si cry baby. iubitorii de pisici ar trebui sa se abtina de la vizionare. cred ca in timpul filmarilor niste animale au fost un pic chinuite.
regizorul are un nume care pare inventat, harmony korine.
e barbat.
n-am mai iesit din casa de la revelion, care a fost o noapte halucinanta prinsa in doua borne de taxi.
intre craciun si 31 decembrie am parasit sipotul fintinilor de doua ori: o data sa maninc la kfc, ca nu mai puteam suporta produsele specifice perioadei, si o vizita la gilu, prilej cu care mi-am reumplut frigiderul intr-un mega image din berceni.
e cea lunga asociala perioada prin care trec.
ce-i drept, am primit niste vizite.
bucurestiul anul 2009 inseamna pina acum parcul cismigiu vazut din lateral de la etajul IX.
nu-mi dau seama cum se duc zilele, se intind ca o peltea in care ma joc cu o lingura. nu stiu daca e vineri sau simbata, nu simt vreo trecere sau schimbare pentru noul an, nu simt noul an in vreun fel. imi lipseste complet simtul istoriei prezente, al sarbatorilor oficiale, al evenimentelor politice. daca romania ar intra in vreun razboi, mi-as petrece ziua in acelasi mod, scriind pe blog despre filme sau carti sau gindindu-ma ce sa mai fac pentru lorgean theatre.
rod cu tenacitate din romanul lui stelian tanase, un tom de 600 de pagini pe care, ca sa nu fiu nedocumentat, inainte de interviu il citisem mai mult in diagonala. imi place cum scrie, are un stil coios, direct, dar nu lipsit de poezie.
“Cind reusea sa scoata ceva din gurita lui mica si rotunda, semana cu un amestec de ciripit, chitait si tipete de taraba.”
in ciuda faptului ca se petrece intr-o perioada care pe mine nu ma prinde si intr-o lume pe care in mod normal pentru care nu simt vreo atractie, povestea si stilul ma poarta mai departe. ca in romanele sud-americane pline de politic, dar in care povestile si traiectoriile personajelor prevaleaza contextul spatio-temporal.
cred ca tanase e unul dintre putinii romani pe care i-am citit (nu am citit insa prea multi) pe care-l simt atractiv pentru cititorul din orice tara, nu doar pe cei interesati de romania tranzitiei.
