uBlog.ro

am gasit in lanark o descriere a complexului gulliver, legata de prima impresie asupra unui oras (cind a descoperit liliputh-ul, fiind inalt, de sus i se parea un oras frumos, ordonat, populat de oameni harnici si ingeniosi. dupa 2-3 luni, a realizat ca acestia erau meschini, prosti si cruzi) - adica asemanatori cu locuitorii din tara lui -
clujul e un oras in care m-am simtit intotdeauna bine. nu-mi dau seama cum ar fi sa traiesc in el mai mult de o luna, pentru ca n-am stat niciodata mai mult de 5 zile.
de obicei, orice loc pe care-l privesti prin filtrul starii de vacanta ti se pare mai atragator decit orasul in care locuiesti.
taximetristii care-ti dau si un rest de 10 bani, vinzatoarea care-ti ofera o clatita bonus fara niciun motiv, oameni politicosi, cafenele multe. suficient ca sa-mi doresc sa revin.
in timpul reprezentatiei, care a fost un fel de debut oficial, m-am simtit relaxat si bucuros ca sint acolo, pe scena, cum m-am mai simtit doar la “the power”.
e important ca sintem cinci. prezenta celorlalti imi da siguranta si ne ofera tuturor momente de respiro.

De cite ori vad un baiat cu floare in mina ma induiosez. Se afla intr-un moment important al vietii: la prima intilnire, dupa o cearta care a pus in pericol viitorul relatiei, sau e Valentine’s Day. Oricare ar fi situatia, baiatul cu floarea in mina crede ca tija terminata in petale ii va intari demersul romantic. |ntr-un fel, baiatul cu floarea in mina se foloseste de floare, asa cum un batrin se foloseste de un toiag. |l ajuta sa mearga inainte. Dintr-un alt punct de vedere, planta rupta de care o stringe in palma transpirata e o unealta de vrajire. Daca samanul foloseste plantele in fierturi, baiatul cu floarea in mina o foloseste intreaga, ca pe o bagheta magica. In ambele cazuri rezultatul e nesigur, dar ambele imagini, ale baiatului cu floarea in mina indreptindu-se increzator spre o intilnire si cea a batrinului care arunca frunze sau tulpini intr-un ceaun au intrat in imaginarul colectiv. La citeva secunde dupa intilnire, baiatul cu floarea in mina redevine un simplu baiat, iar fata se transforma in fata cu floarea in mina. |ntre o fata simpla si o fata cu o floare in mina exista mari diferente. |n primul rind, cind se va intoarce acasa, toata lumea va sti ca a fost la o intilnire. Dar pina la acest fericit moment, fata cu floarea in mina va avea miinile blocate pe toata perioada cit dureaza intilnirea. Fata cu floarea in mina va plimba tot timpul intilnirii floarea dintr-o mina in alta. Nu se va simti in largul ei decit in momentul cind o va lasa pe masa ca sa se refugieze in toaleta. Gradul de stinjeneala e direct proportional cu marimea florii. Se cunosc cazuri in care au facut cale intoarsa cind si-au zarit partenerul tinindu-se de o gladiola. Un sondaj facut printre fete a relevat ca ghiocelul pare cea mai potrivita floare pentru primele intilniri. Poate fi purtat cu usurinta, pierdut prin buzunar, mascat de telefon, ascuns in tocul de ochelari. Dar ghiocelul e o floare de sezon. E cazul ca florariile sa se adapteze la cerintele contemporane si sa ofere sortimente noi de flori, care sa le reduca forma intr-atit incit sa ramina doar un simbol: floarea pliabila, floarea comestibila, floarea telescopica, floarea gonflabila si, minunea tehnologiei, floarea-holograma.

acum doua zile am intrat intr-un birou western union si, dupa ce am trimis 90 de euro, am inchis relatia cu berlinul. era suma pe care o datoram celor doua fete din tara bascilor care statusera la mine timp de o saptamina.
micute, cu voci puternice si guralive.
am crezut ca sint lesbiene pentru ca au impartit aceeasi camera si, la un moment dat, m-au intrebat daca stiu vreun club pe profil. dupa doua zile s-au certat, una dintre ele a disparut si nu a mai aparut pina in ultima zi. intr-o seara am stat citeva ore cu cealalata, maria, si am impartasit amintiri din perioada dictaturilor.
prinsese citiva ani din perioada franchista, intr-o varianta soft.
in dimineata in care trebuiau sa plece au dus inapoi bicicletele pe care le inchiriasera, dar proprietarul magazinului tocmai avusese un accident si magazinul era inchis.
am gasit pe masa un bilet si rugamintea de a duce bicicletele in alta zi.

mi-aduc aminte ca era o zi de luni cind am purces pe o strada foarte lunga cu cele doua biciclete tinute de ghidon. drumul a fost un cosmar. la un moment dat am legat una si am plecat cu celalalta, apoi m-am intors si am pedalat pe cea de-a doua. erau biciclete foarte joase, complet inconfortabile. mi-a luat aproape o ora. ploua in dimineata aia.

turcul avea o mina bandajata, ii intrase un burghiu electric in palma.
s-a bucurat cind a vazut bicicletele si mi-a dat garantia de 90 de euro purtind o conversatie stilcita in turco-romana-engleza-germana.
din august tot nu reusesc sa ma adun sa le trimit “bascutelor” nelesbiene garantia inapoi.
cind imi mai scria maria, imi apareau toate mailurile schimbate din vara si pina acum, deschizindu-se o lume care imi e foarte indepartata si pe care deocamdata nu vreau sa o mai accesez.

HAIA HAIA I AM SWEET NICE GIRL CALLD EVA AND I AM FROM POOR GIPSY FAMILY IN ROMANIA. IS IN EAST EUROPE AND I COME HERE FOR WORKING IN FRUIT FARM PICKIN UP SPINACH ALL DEY AND I DIDINT LAIK I GET NO MONIE AND THEY TELL ME LIVE IN CARAVAN. I COMIN IN LONDON NAW AND I GETIN JOB LAIK DISHWASHRS IN COFFI SHOP BUT IS BETTR BUT STILL WEN I SEND THIS MONIE WHOT LEFT AFTR RENT ROOM I SEND IN BUCHAREST BICOS ME SICK TWIN SISTER AINT GOT NO MEDICINES AND THEN I DIDINT GOT ENOUFF MONIE FOR NICE THINGS LIKE ANOTHR NICE GIRLS.

I SORRI IF I DIDINT SPELL AND WHRAIT PRO;PER IN ENGLISH BUT I AM TRY HARD I WHONT SOME MONIE FOR GO SKOOL LESSONS BICAUS AM THINK IS VERI IMPORTANT FOR ME LERN BICAUS I LIKE NICE ENGLISH PEIOPLES AND AMERICAN PEOPLES TOO.

I AM PRETTY AND AM SIZEZ 8 WITH 32DD AND I AM NICE GREEN EYYES LIKE VERY LOVLY PUSSYKATT DOLLI !

I CAN COME AAFTER 6 WHEN I FINISHD IN COFFI SHOP.

THANK YOU SWEETHEART.

07837868276
• Location: London and Airport HOTELS £120 HOUR

mi-a luat aproape o zi sa golesc valiza.
dupa ce scosesem doua perechi de pantaloni, m-am tot invirtit prin casa incercind sa-mi aduc aminte unde ii puneam de obicei.
n-am gasit locul, asa ca i-am lasat pe canapea.
citeva ore mai tirziu, cautind o geanta, am descoperit ca batusem un cuier intr-un fel de sifonier si acolo atirnau restul de pantaloni lasati acasa.
carla, care a locuit in sipot in cele patru luni, mi-a dat aseara o veste buna: muscata era inca verde, spre deosebire de florile care mi se lasasera in grija pe islandische strasse. numai ca nu stiam despre ce vorbea, pentru ca nu aveam nicio amintire legata de muscata.
dupa primele zile mi se stersese din minte tot ce lasasem aici, obiecte, locuri si, in primul rind, oameni. de asta am si relationat atit de prost cu cei care m-au vizitat, spre deosebire de toti romanii pe care i-am cunoscut in berlin - faceau parte dintr-un trecut ramas fara repere afective, la care nu mai aveam de gind sa apelez decit poate cindva, in scopuri literar-documentaristice.
vara asta a fost continurea fireasca a proiectului “singuri acasa”.
un experiment pe mine insumi.
care va avea si un corolar, in timpul plecarii la londra.
mi se pare semnificativ ca am locuit in orasul zidului, intr-o zona plina de poduri.
cred ca asta am facut, inconstient, toata perioada: am macinat ziduri si poduri.
bariere interne si legaturi cu oameni nepotriviti.
de acum incolo, nu mai trebuie sa plec nicaieri pentru a face asta.

home, originally uploaded by jean_lorin.

so it goes

conexiunea sau laptopul au intrat in greva, asa ca stop-joc blog pe vara asta.
nici nu prea mai am ce sa scriu despre berlin, e o experienta consumata, desi mai am doua saptamini de stat pe islandische strasse.
intr-un fel ciudat, ma simt de parca sint pe cale sa imi termin stagiul in armata.

panorama e the place. panorama-berghain e locul unde ajung toti romanii care vin in berlin pe perioade limitate. panorama e locul unde auzi mai des engleza si spaniola decit germana. daca stai o saptamina in berlin, o noapte trebuie sa ti-o petreci in panorama, printre baieti la bustul gol, travestiti si trash girls.
cei mai de-ai locului merg duminica, dupa micul dejun, cind intrarea e mai ieftina si turistii sint deja la hotel.
panorama e locul unde nu ai cum sa epatezi, pentru ca s-a facut deja tot ce ti-ai propune sa faci. desi a devenit un fel de club a, panorama are inca resurse, e unul dintre locurile reprezentative pentru spiritului orasului, spirit alimentat de miile de straini care fug de tarile lor.
berlin e orasul international in care traiesc cei mai multi nemti.

Berlinezii tin sticla de bere in mina asa cum noi purtam fulare iarna. E practic o prelungire a palmei. Sticla de bere il insoteste oriunde, in spatiul privat sau public. Zeci de ani de relaxare in privinta consumului alcoolului in locuri publice au dus la integrarea in comportamentul obisnuit al gestului de a da pe git o bere intre doua statii de metrou. Actiune pe care turistii o fac ori prea crispat, ori prea accentuat. Sticla goala de bere de pe trotuar este unul dintre simbolurile autentice ale Berlinului, in detrimentul imaginii stilizate a ursului si a lui Ampelmann, omuletul-semafor. Daca vizitatorii actioneaza din nepasare fata de un oras care se mindreste cu stilul sau trash, berlinezii lasa sticlele pe strada pentru ca stiu ca vor fi culese de cineva. De recuperatori. Nu stiu cum le spun nemtii, nu stiu ce si-au dorit sa se faca acesti oameni cind erau copii, dar stiu ca viata lor este centrata in jurul sticlelor goale. |n supermarketuri, berea nu se invecineaza cu vinul sau spirtoasele, ci cu standul de racoritoare. Tot in supermarketuri se afla niste hardughii care inghit rodul asfaltului Berlinului in schimbul unui bon care se transforma in produse sau bani. Din sticle se poate trai. Strinsul lor devine scop, dar si mijloc. Mai degraba invers. Cele mai bune recolte se obtin in diminetile de weekend. Recuperatorii pindesc pietele, terasele, barurile, trotuarele, stau adesea printre petrecareti, plimbindu-se printre ei cu gratia speciei de pasari care traieste printre crocodili, hranindu-se cu resturile de mincare ramase intre dinti. Se intimpla sa nici nu apuci sa pui sticla jos ca o femeie in virsta sau un barbat neras o ridica zimbindu-ti politicos si zicind danke. Zic danke de sute de ori intr-o noapte. Sticlele se aduna in sacose, cosuri, carucioare. Toate vehiculele capabile de transport se burdusesc cu sticle. Cistiga cei care au vehicule mai mari si mai rapide. Ziua ii vezi in supermarketuri, impingind rabdatori sticla dupa sticla intr-o gaura afla in mijlocul unui hardughii: 8 centi sticla de bere, 25 centi sticla de plastic.
*
dupa aproape trei luni petrecute in berlin, mi se pare firesc ca filmul dupa romanul lui houllebecq, “particulele elementare” a fost regizat de un german.

de doua ori pe an, locatarii dintr-o cladire (nu gasesc cuvintul potrivit, “imobil” suna functionaresc, iar “bloc” ma trimite in alte directii) dau o petrecere in curte in scop de socializare/imprietenire. fiecare face ceva de mincare, se aduce bautura, muzica, gratar, palavrageala, dans. cum intr-un bloc din berlin jumatate dintre locuitori sint din alte tari, e o ocazie buna ca in loc de harta sa pui degetul pe oameni.
am ajuns vineri la o asemenea petrecere, pe eldenaer, in apropiere de fosta mea locuinta.
prima socializare, primul numar de telefon, multe sticle de vin, fotbal de masa si dans.
mi se pare imposibil ca in bucuresti sa se intimple ceva similar.
cu o seara inainte, venind de la cina de la anja & stefan (a doua intr-o saptamina), am intilnit pe s bahn un exponent al civilizatiei autohtone: un barbat urit, negricios si beat. cu ochi beliti se apropia de oameni si intreba “hermanstrasse am trecut?” desigur hermanstrasse era in cu totul alta parte a berlinului, dar barbatul (sa fi fost dintre cei care invadasera biserica din kreutzberg?) continua sa pisalogeasca agresiv. s-a asezat linga doua fete si a inceput sa vorbeasca in romana (urit) pina cind s-au mutat in alta parte.
cind m-a intrebat si pe mine am strins incrincenat din umeri si i-am aratat castile.
mi l-am imaginat, tot mai cretin si mai nauc, stind pe un peron in noapte, injurindu-i pe nemti, stringindu-si pumnul folosit in multe batai si smenuri, incercind sa dumireasca de ce nu e locul lui aici.