Dear Jean-Lorin Sterian,
last week the danceWEB Artistic Committee has made its final decisions concerning the danceWEB Scholarship Programme 2012.
Out of approx. 1023 applicants from 69 countries, 67 applicants have been chosen for this year’s Scholarship Programme and it is our pleasure to inform you that you are one of them. Congratulations!
n-am ajuns deloc in piata universitatii.
(oricum, abia m-am intors din sibiu)
poate ca o sa ajung sa regret cindva.
insa cu siguranta mi-ar fi placut sa fiu autorul acestui text “revolutia la care visez”
melancholia suna intotdeauna de doua ori
toti oamenii astia egoisti, nepasatori si disperati care-si petrec timpul impreuna doar ca sa nu fie singuri
unii au pisici acasa, pentru ca, nu-i asa, animalele sint mai bune ca oamenii
a spus-o si lars von trier
nu tin unii la altii, pentru se recunosc in ceilalti
“oricine e mai bun ca mine
orice e mai bun decit nimic
ia-ma pentru ca nu ma vrei
vorbeste-mi ca sa nu te-a ascult
lasa-ma sa stau infipt in spatele tau
o sa te speli mai tirziu de singe”
inainte de a intra va rog sa va puneti stelele galbene
ca si anul trecut, street delivery ofera aceeasi atmosfera relaxata si boema, ireala pentru un oras atit de stresat ca bucurestiul. la numai citiva metri de magheru, timp de un weekend, se intimpla unul dintre cele mai misto evenimente ale anului.
aseara am stat la standul povestirilor fara filtru, am vindut citeva, am primit un ayran, o inghetata, un pachet de cafea. am stat de vorba cu o gramada de oameni pe care nu-i mai vazusem de multa vreme.
diseara la 6 e jam session-ul organizat de tataia, prilej de a ma juca din nou public cu basul. tataia sarbatoreste numarul trei, in care am publicta povestirea mumio, care va fi prezenta in antologia la care lucrez si care sper sa iasa in toamna.
ceva de citit aici, pe site-ul veioza arte.
a aparut o aplicatie care transforma contul de facebook intr-un fel de muzeu personal. post-urile de pe blog ar fi, in acest caz, newsletter-e.
ce-am mai facut, ce-am mai dres, cu cine am mai iesit, ce-am mai citit etc
cind scriu despre lucruri care se intimpla la lorgean theatre, am senzatia ca scriu advertoriale.
si totusi…
aseara am inchis “stagiunea” cu un oftat de usurare. pina in toamna voi locui din nou intr-o casa normala. am scos pina si neonul luminos.
laurentiu banescu s-a intors in sipotul fintinilor cu monoloagele vecinului, reprezentatie filmata de o echipa tvr pentru un documentar despre teatrul independent. a fost mult mai multa lumina ca de obicei, piesa a inceput cu intirziere, un prelungitor care s-a decis greu daca sa ramina sau nu in functiune pe perete. in schimb spectatorilor li s-a oferit un making of live al decorului si prilejul de a asista la interviul pe care laurentiu l-a dat lui dominic dembinski.
azi-noapte am dormit cu tricoul pe care l-am purtat la majorat.
exact acum 18 ani.
cea mai frumoasa librarie in care am fost vreodata e shakespeare and co, de carte engleza, situata linga notre dame. o casa foarte veche, ticsita de carti, cu incaperi minuscule si o salita de lectura ale carei geamuri dau spre sena.
la etaj urma sa se petreaca un fel de conferinta despre poezie. incaperea era plina de oameni in virsta, zimbitori si draguti cum nu vezi in romania. am ajuns sa intru in vorba cu o doamna cocheta cam de 70 de ani. am purtat o conversatie care m-a dus cu gindul la lamiile acelea care uneori nu se strica, ci se rigidizeaza pastrindu-si forma si o urma de aroma.
din pacate, am fost nevoit sa plec dupa 10 minute.
*
intr-o seara, iesit din supermarket cu o sticla de suc din mina, m-am grabit sa beau din ea. in timp ce-i desfaceam dopul, un tip care statea sprijinit de un stilp mi-a spus ceva si m-am prins ca vrea si el. i-am dat sticla din care nu apucam sa beau si mi-a intins la rindul lui o sticluta in care se afla probabil coniac. mi-a zis ca, de obicei, in arondismentul asta, care e fitos, oamenii nu i-ar fi oferit din bautura lor.
nu era un homeless, era un cameraman cam ametit a carui nevasta era la new york si el iesise sa agate. cel putin atit am inteles din engleza lui chinuita.
*
pe de alta parte, nu reusesc deloc sa dorm bine in camera supraincalzita din icr, iar companionul de rezidenta imi produce peri albi. din fericire, am reusit sa termin capitolul din roman asa ca pot petrece mai mult timp prin oras. aseara, dupa piesa de teatru “please kill me” m-am dus singur in parc unde am baut un litru de cidru si am ascultat muzica, ca un sot care evita sa se intoarca acasa.
cred ca am inteles de ce unii barbati se duc de la birou sa se imbete, vin tirziu acasa si se culca direct.
e cea de miine.
cind ma voi trezi dimineata, oglinda imi va oferi un chip grav si complex.
in privirea mea se vor reflecta aspectele pregnante al societatii in care traiesc.
reificate in cele trei lucrari reunite sub titlul “aber etwas gibts”/”ceva tot este”.
e misto arta, imi place.
sper sa fie fursecuri la vernisaj.
Premisa
Ideea e simpla, fiecare dintre noi propune un artist sau o lucrare. Ne este de la inceput evident ca expozitia va avea un caracter eterogen.
Where is What?
Le/i-am ales pe Astrochicas, Harry Guttman, copiii de la Street Delivery, Deea Serban, Jean-Lorin Sterian, Anca Stirbacu, Partog Vartanian si Alexandra Velescu. Ei nu par a impartasi, la o prima vedere, vreo perspectiva comuna. Dar se intalnesc, in mod exceptional, in acelasi spatiu, cu ocazia expozitiei de la UNAgaleria.
The Beef!
Eforturile individuale ale fiecaruia dintre noi au scopul comun de interogare a esentei actului artistic. De ce „Where´s the beef”? Pentru istoria sintagmei: de la aparent banala replica a unei reclame TV, din anii 80, ce promova hamburgerii de la Wendy´s, la transformarea ei in μιμητισμός (modelul imitat) si unitate culturala transferabila.
Where´s the Brief?
Intrebarea-titlu este asadar o expresie a cautarii unei consistente in demersul atat artistic cat si critic, care uneori poate parea golit de sens, o manifestare lipsita de motivatii convingatoare. Alteori acesta poate fi dublat de un efort hermeneutic care submineaza ideea initiala sau o exploateaza pentru a o inlocui cu un lung sir de forme fara fond.
Pentru a va alatura celor care se intreaba “Where’s the beef?”, va asteptam la vernisajul expozitiei, luni, 5 iulie, ora 17, la UNAgaleria.
Curatori: Anouk, Adrian Buga, Cristina Epure, Ruxandra Tulban, Deea Şerban, Roxana Vasile, Andreea Zaharia.
o parte din weekend mi-am petrecut-o la standul povestirilor fara filtru de la MTR.
vreme cam morocanoasa, aglomeratie (duminica) destui cunoscuti.
dintotdeauna mi-a placut ideea de a sta in spatele unei tejghele. linga mine se vindeau jucarii, hirtie manuala, turta dulce si, desigur, martisoare.
e misto sa ai discutii de “taraba” cu ceilalti despre cum le-am mers ziua, ce s-a dat mai bine si tot asa.
miercuri la ora 7 va fi lansarea oficiala a proiectului in ceainaria ramayana.
pe linga (poate) niste lecturi rapide, o parte dintre scriitorii prezenti cu proze se vor folosi, in functie de talent si de pricepere, de instrumente muzicale, asa ca va fi si ceva muzica la plic.
de cind m-am intors, n-am mai iesit deloc la party-uri, evenimente mondene si nici macar la cele culturale, in care se foiesc cam acelasi gen de oameni.
nu mai folosesc messengerul decit ocazional.
astfel ca numarul cunostintelor mele s-a redus drastic.
pe marea majoritate a celor din zona hispter ii intilneam doar la petreceri.
mai exista un numar de relatii, mai “avansate”, cu schimbat de ID si palavrageli pe mess.
dintr-o data, parca am taiat o felie uriasa dintr-un tort invechit si fad, iar felia ramasa e cam cit procentajul UDMR-ului la orice alegeri.
