uBlog.ro

Carti
1. Vintila Mihailescu – Etnografii urbane
2. Adelin Guyot, Patrick Restellini - Arta nazista
3. Blauer Hase - Furniture Music
4. Vladimir Sorokin - Kremlinul de zahar
5. Zadie Smith – Dinti Albi

FILME
1. Shortcuts (Altman)
2. Peeping Tom (Michael Powell)
3. The Headless Woman (Lucrecia Martel)
4. Sherlock Holmes (Guy Ritchie)
5. The Tin Drum (Das Blechtrommel)
6. The Triumph of Villans - Leni Riefenstahl
7. Politist, adjectiv (Porumboiu)
8. Fando y Lis (Jodorowsky)
9. Steppenwolf (Fred Haines)
10. District 9 (Neil Blokamp)
11. Phone Booth (Joel Schumacher)
12. Twentynine Palms (Bruno Dumont)
13. Les paraipluies de Cherbourg (Demy)
14. Where The Wild Thing Are (Spike Jonze)
15. Happy Go Lucky (Mike Leigh)
16. Chaplin (Attenborough)
17. Life Goes On (Kiarostami)
18. Cinema Paradiso (Giuseppe Tornatori)
Festival Green Planet Blues
19. El Lince Perdido (Raul Garcia & Manuel Sicilia)
20. What happened to Brenda Hean? (Scott Millwood)
21. The Blood of Kouan Kouan (Yorgos Avgeroupulos)
22. Garbage: The Revolution Starts at Home (Andrew Nisker)

teatru

Fete, flori, filme, baieti (Mimi Branescu) - T. Act

1. Julio Cortazar – Cit de mult o iubim pe Glenda
2. Daniel Miller – The Comfort of Things
3. Jonathan Litell – Binevoitoarele

1. The Limits of Control (Jarmusch)
2. Le Pianiste (Haneke)
3. Performance (Donald Cammell, Nicolas Roeg)
4. Looking for Longman (Isaac Julien)
5. Fanny and Alexander (Bergman)
6. Ex-Drummer (Koen Mortier)
7. The Pillow Book (Greenaway)
8. I’m Not There (Todd Haynes)
9. Shadows (Cassavetes)
10. New York, Sinecdoque (Charlie Kaufmann)
11. Le Soufle au Coeur (Malle)
12. Hi, Mom (Brian de Palma)
13. Un Homme et une Femme (Lelouch)

teatru:
Doamna noastra din Pascagoula (Tenessee Williams) - T Mic

simbata dupa-amiaza, in cadrul cineclubului, am urmarit fanny and alexander, varianta uncut. a inceput la 16.15, s-a terminat la 21.20, cu trei pauze.
a meritat.
e cel de-al patrulea film de bergman pe care-l vad si deocamdata singurul lipsit de teatralismul pe care nu-l inghit daca nu are o motivatie serioasa. cred ca figura episcopului ma va urmari ceva vreme. tatal lui bergman a fost preot. el insusi a fost un tata mizerabil, si-a neglijat complet cei 9 copii.
nu m-am plictisit, nu m-am foit la nesfirsit pe scaun, ba chiar in ultima parte m-am tinut mai strins de spatarul scaunului din fata. la un moment dat mi se facuse foarte tare pofta de un mar. am avut la mine o ciocolata, dar am consumat-o dupa prima jumatate de ora.
la sfirsit, ne-am strins miinile, ca dupa terminarea unui proiect reusit.

Filme (ordine cronologica)

1. Fitzcarraldo (Herzog)
2. Smiles of a Summer Night (Bergman)
3. Love Actually (Richard Curtis)
4. Days of Heaven (Terence Mallick)
5. Autumn Sonata (Bergman)
6. Le Deux Voyages des Jacques Lecoq
7. Coco Chanel (Anne Fontaine)
8. Under the Clouds (Antonioni/Wenders)
9. The Magus (Guy Green)
10. Repo (Darren Lynn Bousman)
11. Les Enfants Terrible (Jean Pierre Melville/Jean Cocteau)
12. Amintiri din epoca de aur - 1 (Mungiu)
13. The Five People You Meet in Heaven (Lloyd Kramer)
14. L’Argent (Bresson)
15. La Antena (Esteban Sapir)
16. Love is the Devil - A Portrait of Francis Bacon (John Maybury)
17. Stellet Licht (Carlos Reygadas)

carti

Michel del Castillo - Manejul spaniol
Home – Irene Ciiarad
Nick Cave - Moartea lui Bunny Monroe
Mefisto – Klaus Mann

de multa vreme voiam sa folosesc intr-un text cuvintul “burlesc”.
mi se iveste destul de rar ocazia.
diseara voi ajunge la concertul uneia dintre bizare formatii (londoneze, desigur),
se numesc tiger lillies, sint din londra si vor cinta la teatrul metropolis.
biletele s-au epuizat in citeva ore.
concerteaza in special in teatre, iar show-urile lor sint caracterizate de burlesc.
am scris asa, ca in scoala generala, cind trebuia sa facem propozitii cu cuvinte date.

o. children e numele unui piese nick cave & the bad seeds (in seara asta cave a avut un reading din ultima sa carte the death of bunny monroe. biletul costa mai mult de 100 de lire asa ca am spus pas, preferind o zi lunga si bogata (ceai, cafea, bageils de doua feluri, cheese cake, o carte de stanilavski, palavrageala) in brick lane.
o. children e si numele unei trupe indie-goth (new grave se spune acum) care a concertat vineri in clubul koko, aflat intr-un fost teatru din apropierea camdenului si care e unul dintre cele mai frumoase locuri in care am dansat vreodata. la mai putin de de zece minute dupa ce intrasem si admiram superbul interior (desi probabil kitchos pe timp de zi) ecranul care ascundea scena s-a ridicat si o.children si-au inceput concertul.
nu m-am miscat din fata lor. vocalul, un tip negru carismatic are una dintre cele mai adinci voci pe care le-am auzit vreodata, grefata perfect vine pe o chitara a la the cure in anii 80.
inca n-au scos album, au doar acest video

si nu ma pot abtine sa nu alatur capodopera descoperita pe blogul lui djerzinski. brit pop is not dead ne transmite marina voica masacrind spectaculos un hit pulp.
oare a avut jarvis cocker un cosmar in care a visat ca e o femeie de 70 de ani care cinta intr-o discoteca din herastrau linga un individ cu parul rar pe nume mihai constantinescu?

nick cave & the bad seeds, originally uploaded by jean_lorin.

a inceput cu tupelo
a terminat cu lucy
intre: o buna parte dintre piesele de pe dig lazarus dig, cu mentiune pentru moonland si urletul “i’m not your favourite lover”
cit si clasicele henry lee (fara pj, of course), weeping song, stagger lee, mercy seat, red right hand, deanna, papa won’t leave you henry, straifgt to you, get ready for love, ship song si altele

bad seeds
warren ellis parea ca un pustnic scos din pestera. minuia o chitara mica si rautacioasa, iar cind lua vioara o folosea ca pe o chitara. conway savage, imbatrinit si cu par lung, parea un cardinal in spatele clapelor. cu doi vechi bateristi - jim sclavunos si thomas wydler, dar fara mick harvey care a parasit trupa in 2009, dupa 25 de ani de pus umarul si chitara linga cave.

un cave vorbaret si amuzant, intr-un fel cinic si tolerant in acelasi timp. ma asteptam sa spuna doar good evening si good night, dar a dialogat, a dedicat piese cui a vrut publicul si, cu exceptia momentului cind a cintat love letter si nu s-a miscat de la pian, l-a innebunit pe tehnicianul de scena care tot incerca sa-i aranjeze microfonul.

costum cu dungulite, camasa alba, sprincene stufoase, ochi hipnotici si miscari de adolescent. de altfel, in multe momente pareau inca niste pustani care se bucura de faptul ca au ajuns pe scena.

in primele minute nu prea reuseam sa cred ca sint doar la 3-4 metri de singurul poster din sipotul fintinilor.

miine noapte, epuizat fizic, stors de emotii, fara voce, ma voi intoarce in berlin cu sentimentul ca de acum incolo mi se poate intimpla orice.
oamenii religiosi merg la ierusalim sau la mecca.
eu merg la dresda ca sa-l intilnesc pe cave.

bergman cu o comedioara atipica, devil’s eye - don juan e trimis pe pamint sa corupa o virgina a carei inocenta il provoaca diavolului un urcior. don juan rateaza, dar diavolul (la costum, locuind intr-un decor f teatral) scapa totusi de neplacere. interiors, film atipic al lui woody allen, influentat de bergman. e prea cunoscut ca sa scriu despre el. l-am vazut de doua ori. prima oara eram intr-o stare retard, care ma facea sa pun intrebari stupide “da’ asta cine’i” ? la 50 de minute dupa ce filmul incepuse.
si buck 65, artist hip-hop canadian descoperit acum vreo doi ani datorita defunctei si regretatei re:publik.
in doi ani nu i-am epuizat toate albumele, dar intentionez sa le tezaurizez ca sa-mi ajunga multa vreme. buck 65 a scos recent un LP sub numele bike for three, in care a colaborat cu o artista pe care nu a intilnit-o niciodata si care poarta enigmaticul nume Joëlle Phuong Minh Lê.
und ist wunderbar.
sau hammer cum zic astia pe aici.

seara delicioasa, cinematografica, pe terasa unei vile din berlinul vestic, a carui geografie si arhitectura nu are nimic in comun cu ceea ce eram obisnuit sa intilnesc in preumblarile mele.
e de fapt un alt oras: ingrijit, tipic nemtesc, cu vile si multa verdeata, piete si complexe comerciale. fara graffiti-uri, junkies in jurul gurilor de metrou. multi batrini. pare un sanatoriu urias, f asemanator cu ceea ce-si imaginau esticii cu multi ani urma despre cum ar fi occidentul.
pentru prima oara in cele doua saptamini de cind sint aici, m-am simtit turist.
villa kult se afla intr-o curte uriasa, cu gazon inca netuns, prin care am patruns dintr-o strada cu salcimi infloriti. renate stringea frunzele cazute din pomi, sotul (care tocmai suferise un accident la mina dreapta) si fiul puneau dale la bordura aleii care dadea in resedinta.
o casa impozanta, pe trei nivele, cu multa mobila veche, printre care si citeva fotolii achizitionate din anticariatele din romania.
am stat pe terasa si am palavragit despre berlin si bucuresti.
mi-am trecut in revista “calitatile” incercind impreuna sa gasim oportunitati/posibilitati de a face ceva aici. ni s-au alaturat ina, o scriitoare din baden baden si rene, o tanti care lucrase multa vreme in industria filmului si locuia in vecinatate, intr-o si casa mai impozanta.
am inlocuit bautura preparata din capsuni cu putin alcool din care bausem pina atunci cu sampania adusa de rene.
in inserarea racoroasa care se lasa in curte, inconjurat de cele trei doamne in virsta care vorbeau (si) de viitorul meu (printre discutii despre locuri de cina si expozitii de pictura) m-am simtit ca un copil care are sansa sa asiste la discutia ursitoarelor.