am dat de articolul asta din intimplare.
data viitoare cind mai ajung la paris, mi-ar placea sa vad depozitul de obiecte.
si sa cunosc bancheri omenosi.
acum doua seri, dupa ceva timp, am ajuns acasa la edi si am reluat activitatea dilletant gathering. pe la ora 2 ne-am dat seama ca tocmai fusese ziua romaniei si am propus sa incercam sa cintam “desteapta-te romane”.
desigur, la ora aia si in starea in care ne aflam nimeni nu-si amintea versurile asa ca a iesit o varianta care contine doar prima strofa, intr-un stil dark psihedelic care i-ar scula din morti pe anton pann si andrei muresanu. respect!
*
in documentarul lui cameron crowe despre pearl jam e filmata o gasca de fani care vorbesc despre trupa si numarul de concerte la care au fost de-a lungul timpului. unul dintre ei, aratind spre un altul, exclama: uite el a venit tocmai din bucharest sa-i vada.
iar tipul, usor vexat: budapest, not bucharest!
multumim, cameron!
cu zece minute inainte de a ajunge in sala din cadrul facultatii de film din cluj am aflat ca trebuie sa tin prezentarea despre lorgean theatre in limba engleza.
din fericire, pentru ca a fost foarte din scurt, n-am avut timp sa ma panichez.
desigur, din gura a iesit altceva decit ce-mi propusesem sa expun.
un fel de stand up comedy.
nu cred ca am parut un individ care-si ia in serios spatiul independent de care se ocupa (asta era tema). mai ales cind esti intrebat care e motivatia pentru care faci ceea ce faci iar eu am raspuns ca sint un tip lenes si, in loc sa ies din casa ca sa merg la teatru prefer sa fac teatru la mine.
acum vreo doua luni am fost invitat la noaptea bibliotecilor. publicul era format in intregime din batrinei. a trebuit sa le vorbesc despre lorgean si hipsteri.
ca si cum as fi vorbit despre sah in vestiarul de la steaua.
aseara, alaturi de autor si alti invitati, am prezentat romanul grafic stigmata intr-o noua librarie din romana, bastilia. dupa experientele precedente, de data asta m-am trezit ca abia asteptam sa zic ceva despre carte.
scriu despre asta pentru ca, in orice situatie, prefer sa scriu dedicatii decit sa vorbesc in public.
in seara asta, in timp ce traversam calea victoriei, mi-am auzit strigat numele si cind m-am intors, o fata a scos limba si a trecut pe partea cealalta rizind.
sweet.
cind a inventat fonograful, edison si-a inchipuit ca una dintre intrebuintarile sale (dintr-o lista de vreo zece) va fi inregistrarea ultimelor cuvinte ale muribunzilor.
abia dupa douazeci de ani a admis, fara nicio tragere de inima, ca principala sa utilitate e inregistrarea si redarea muzicii.
dupa ce am iesit de la piesa lui afrim, “mai intii te nasti”, mi-am dat seama ca nu cunosc niciun tip pe nume victor.
am iesit de la spectacol. m-am intilnit cu oana, care sta tot pe linga sala palatului. mai era cu prietena. comandasera un taxi. de la iesirea din muzeu pina la poarta e cale lunga. prietena oanei a spus ca ii foame si ca o sa manince acasa sarmalute. eu am zis ca am mincat la prinz tocanita de ciuperci cu mamaliga. prietena oanei a spus ca mincat la prinz ciulama cu mamaliga. oana a spus ca a mincat sufleu de conopida. eu am intrebat-o cum se face. oana mi-a spus spus reteta. a venit taxiul. in taxi am rasfoit revista vice. am coborit la sala palatului. intre mine si prietena oanei va ramine pentru totdeauna aceasta conversatie despre mincare. daca ma va vedea vreodata isi va spune, a, uite-l pe tipul ala care a mincat intr-o duminica la prinz tocanita de ciuperci.
in timp ce faceam fotografii cu neonul lorgean prin casa danei am scapat aparatul pe pardoseala de marmura. a luat-o un pic razna, dar si-a revenit. am mai facut trei poze, apoi m-a anuntat ca nu mai are loc in memorie. astfel am observat ca folderul unde sint depozitate in mod normal fusese inlocuit cu altul in care incapeau fix patru fotografii. pe linga cele trei facute atunci am mai descoperit una veche. in cadru se aflau lucruri de-ale mele iesind din doua sertare ale unui corp de mobila. printre ele, in mod bizar, se afla si perechea de chiloti pe care o purtam in acel moment pe mine.
problema e ca nu recunosc deloc mobila din imagine.
am aparatul asta cam din 2009.
oare se poate clona dintr-o piatra de rinichi?
pe parbrizul unei masini din fata angstului de pe brezoianu se afla o hirtie pe care scria “atentie, pisica la motor!”
