uBlog.ro

“Cu un nume ca al meu, n-am gasit nici un sfint pe care sa-l sarbatoresc. Uneori, cam o data la doi ani primesc cite un telefon de Sf. Ion si mi se ureaza “La multi ani”. Usor jenat, zic “multumesc”. Habar n-am cind cade Sf. Maria, nu m-am gindit niciodata cum de Mihai si Gavrila sint la oferta, doua sarbatori intr-una, nu prea stiu cine au fost Constantin si Elena si de ce sa imbata persoanele cu nume gen Crin sau Narcisa de Florii. |nsa cei de la companiile de telefonie mobila stiu. Si pentru ca sint generosi cu informatiile, tin sa trimita sms-uri abonatilor prin care le reamintesc aceste zile de mare insemnatate. Push-marketingul de acest tip accentueaza cresterea nedorita a importantei serviciului de mesagerie in viata noastra. Un studiu recent arata ca sms-urile reprezinta o parte integranta a modului in care se exprima si se definesc adolecentii. Sms-urile au un efect complex asupra tinerilor, permitindu-le sa evite contactul direct si sa comunice de la distanta. Studiul a descoperit ca tinerii prefera sa flirteze si sa ceara intilniri prin sms, iar la o treime dintre baieti si o treime dintre fete li pare normal sa puna capat unei relatii pe aceasta cale. 89% trimit cel putin un sms pe zi, iar 54% cel putin cinci. Am avut un grup de prieteni pentru care sms-ul reprezenta principalul mod de comunicare. |ntr-o seara, am iesit din camera unde eram strinsi cu totii cu scopul declarat de a infuleca doua sandwich-uri. Cind m-am intors am descoperit un tablou care l-ar fi inspirat pe un artist contemporan. Ca la un concert rock, in timpul unei balade, cind fanii isi aprind brichetele in aer, toti cei din camera isi tineau telefoanele mobile in miini si trimiteau mesaje. Altor prieteni, care nu erau de fata sa se distreze atit de bine ca si ei. Prin acest grup am descoperit prietenia pe baza de sms. Un mesaj amuzant e binevenit cind, de exemplu, ai nevoie sa te ajute cineva la mutat.

2005

Messenger Kills the SMS Stars. Acum pustii isi cer id-ul de mess si nu numarul de telefon. A aparut un soft care reproduce o flacara de bricheta pe ecranul telefonului mobil, asa ca la concerte fanii tasteaza o comanda si stadionul se transforma intr-o feerie. Urmeaza sa apara softul va activa un display de mobil urias pe care se afla performind trupa rock in timp ce membrii ei stau acasa pe messenger.”

fragment din “Antume”, carte ramasa in stand-by la editura unde ar trebui sa fiu coordonatorul unei colectii de carti urbane. acum un an ma intilneam cu niste oameni care-mi spuneau “ne place foarte mult de tine, hai sa-ti scoatem o carte, hai sa facem o colectie, entuzisam, telefoane, planuri, blah, blah.
acum, de doua luni n-am primit macar un reply la intrebarea “what happened, folks?”

sub forma de articol 24fun. imi place sa pun alaturi un post scris in citeva minute si un text trecut printr-o relativa cizelare.

cel mai singur din parcare
E intilnit in marile aglomerari urbane ca rezultat direct al dezvoltarii industriei auto. Desi existenta lui depinde direct de automobil, aceasta fiinta nu este mecanizata. De altfel, din punct de vedere fizic, nu se deosebeste de fiintele umane decit prin dezvoltarea exagerata a membrelor superioare care-l ajuta, in mod indirect, in dobindirea hranei. Omul de Parcare, dupa cum ii spune si numele, locuieste, traieste si sufera in parcarile improvizate. Numarul lor este invers proportional cu locurile din parcarile oficiale si direct proportional cu numarul autovehiculelor. La prima vedere, Omul de Parcare duce o existenta simpla, bazata pe o activitate intelectuala primara si un efort fizic redus. Miinile hiper-dezvoltate sint folosite cu dexteritate pentru semnalizarea si atragerea masinilor in habitatul sau. Pentru a-i impresiona pe soferi si-a dezvoltat o mimica exagerata prin care vrea sa sugereze ca depune un efort urias si ca gasirea unui loc liber de parcare este o indeletnicire vitala pentru bunul mers al lumii. Desi pare ca o face in scopuri mercantile, motivatia Omului de Parcare este una metafizica. Ca si vechii flamanzi care nu suportau peretii albi, Omul de Parcare sufera de o foma contemporana a « ororii de vid ». Existenta si supravietuirea lui ca specie sint strins relationate cu spatiile goale. Nevoia de a le umple ii provoaca o suferinta teribila. Omul de Parcare este unul dintre truditorii care incearca sa reaseze lumea pe rosturi. Urmariti-i figura descompusa din momentul in care o masina paraseste parcarea. Cu toate acestea, un Om de Parcare aflat intr-o parcare plina este nefericit. Asta e blestemul lui.

cam asa va fi volumul de antume. cu mult making of. sint in faza in care simt nevoia sa deconstruiesc cam tot ce am facut. cred ca e o forma atipica a crizei de 30+ ani.
e mai bine decit sa umblu cu fete de 18 ani, sa-mi cumpar motocicleta si sa-mi tatuez lorgean pe o buca.

Vesnic mirlan si infasurat in jeg

Asa cum in fiecare toaleta exista o perie de closet, in fiecare garderoba exista o geaca neagra de piele. Undeva, intre 13-18 ani, cultura in care traim ne ofera unul dintre artefactele ei obligatorii : geaca neagra de piele. Unisex, transmisibila ca o molima medievala, poarta pe vecie in ea mirosul argaselii. La scurt timp dupa descoperirea sexualitatii, societatea are grija sa acopere manifestarile pubertatii intr-o mantie neagra din pielea unui animal mort. |nfasurarea intr-o geaca neagra de piele este un pre-giulgiu, un sicriu mobil, urit mirositor, e o bucata prost croita din |ngerul Mortii, cu mineci si fermoar. Geaca de piele nu poate fi decit neagra. |ntr-o cultura a mitocaniei, geaca neagra de piele este uniforma. |n mijloacele de transport in comun, in mall-uri, la meciuri, cind se ating gecile negre de piele fosnesc multumite. E una din metodele lor de inmultire. Doua geci negre de piele se iubesc ca stringerea dintre doua miini nespalate dupa pisare. In combinatie cu pielea umana, geaca neagra de piele da un amestec bine dozat de prost-gust, mediocritate, lipsa de aspiratii, obtuzitate, asezonate cu rigiituri prost ascunse si sosete cumparate deja gaurite. Geaca de piele neagra este o panglica uriasa de inmormintare a bucuriei de a trai. Un singur lucru e mai urit si mai mitocanesc ca geaca neagra de piele : geaca neagra din inlocuitor de piele. Acum citiva ani, reintors pentru un weekend in Constanta natala, am vrut sa merg simbata seara intr-un loc caruia i se spunea « La cireasa » |nainte de a intra, am ramas in masina, cu farurile stinse si i-am urmarit pe cei care intrau. Din zece persoane, opt purtau geci negre de piele.
(avanpremiera 24Fun)

Cind intru intr-o toaleta publica, chiar daca sint singur, ma duc la pisoarul din colt. Daca exista o usa protectoare, o folosesc. Uneori, cind se mai afla cineva linga mine, trag fermoarul si ma car. Am nevoie de confortul oferit de toaletele hotelurilor de patru stele (o recomand cu caldura pe cea de la Novotel). Nu degeaba li se spune rest-room. Ma simt in largul meu in fata pisoarelor incadrate de pereti despartitori. Mi se pare ciudat sa stau sa discut cu cineva la masa si sa ne reintilnim intr-un spatiu acoperit de gresie zimbind strimb in timp ce ne-o scuturam. |n plus, mai exista riscul sa descopar ca persoana respectiva trece pe linga chiuveta ca un sofer care fuge de la locul accidentului. Un studiu arata ca mai mult de 50% dintre cei care folosesc toaleta nu se spala pe miini. |ntr-un episod din Seinfeld, Jerry il suprinde pe tatal iubitei sale in usa WC-ului. Individul il bate amical pe umeri, il anunta ca le va gati o cina delicioasa si paraseste incaperea. |n momentul servirii mesei, Seinfeld priveste terifiat farfuria si refuza sa manince fara a fi in stare sa-si motiveze verbal refuzul. Desi nu se pot considera o cina, alunele si chips-urile de pe tejghelele barurilor atrag miini si guri. Miini care au dat mina cu prieteni vechi. Cind zgrebtanati lacom cu degetelele prin farfurioara cu floricele ginditi-va ca, desi nu va doriti, faceti cunostinta cu ei. Astept cu nerabdare inventarea unui neon special care sa scoata in evidenta petele de urina de pe miini. Cu toate ca sint departe de a fi un maniac al igeniei, prefer sa string o mina uda, decit una stropita.
(preview 24fun)