ce e misto la un festival e ca, in functie de filmele pe care le-a vazut, fiecare spectator ramine cu o impresie diferita. daca a vazut trei filme proaste la rind spune ca e o editie slaba, daca nimereste la doua filme bune pe zi, e o editie buna. daca se mai si distreaza seara prin baruri, mai prinde si ceva bonuri de masa si are sansa sa vada filmul care va lua marele premiu, atunci e o editie excelenta.
pentru ca m-am inscris la masterclass si nu m-am acreditat ca jurnalist/blogger n-am avut niciunul dintre “privilegiile” cu care fusesem obisnuit de-a lungul timpului.
in 2007, cind am lucrat la revista festivalului astra, fusesem cazat la hotelul de linga casa de cultura, am avut masa asigurata cit si un mic salariu pe care nici prea l-am meritat pentru am racit atit de puternic incit trei zile nu m-am putut ridica din pat.
patru ani mai tirziu m-am trezit intr-o camera friguroasa de internat cu 6 paturi, alaturi de patru necunoscuti. doi dintre ei aveau tricouri cu capete de mort si pareau ca-si vor petrece noptile in binecunoscuta crama din centrul sibiului.
eu am o problema destul de mare cu somnul in locuri cu potential galagios.
mai am o mare problema si cu toaletele in care nu pot citi confortabil.
in cea din internat nu am putut trece pragul.
m-a oprit la intrare o usa formata din miros.
pe culoarele internatului mirosea ca intr-un vestiar dupa antrenament.
asa ca a doua zi, impreuna cu cele doua persoane cu care venisem, ne-am mutat intr-o pensiune f draguta, cocosul rosu. camera era un fost bar, pentru ca avea la propriu un bar, cu chiuveta in spate si un mic frigider de bauturi pe tejghea.
in primele doua zile am asistat, intr-o sala incomoda, la primele doua parti ale documentarului de 9 ore west of the tracks al chinezului bing wang.
multi oameni au venit sa-l vada si sa-l auda pe cristi puiu in rol “curator” al acestui film.
dupa 4 ore de vizionare n-am mai avut chef sa mai intru sa vad altceva. in sibiu era o vreme excelenta, asa ca am preferat sa ma plimb prin oras.
recomand sibiul. e o oaza de frumos, liniste si curatenie.
astra festival 2011 a fost primul festival in care n-am mai simtit nevoia compulsiva de a sta intr-o sala de cinematograf pentru a ma imbiba cu filme.
am vazut doua documentare romaneste, unul oarecum decent, altul penibil.
am iesit din sala la un altul in care era vorba despre tigani pentru ca pur si simplu nu mai suport tema asta. nu exista editie de festival de film antropologic in care sa nu fie cel putin trei documentare despre tigani.
n-am vazut filmul care a cistigat (z 32), dar am nimerit la un altul excelent “songs from the nickel”. fiind ultimul pe care l-am vazut, am rams cu un gust placut.
in rest, am colindat orasul, am jucat un sah intr-o cafenea in care as fi vrut sa ma mut (orient express), am vizitat rasinariul, chiar daca nu se mai ajunge acolo cu tramvaiul, am prins o expozitie fluxus la muzeul bruckental si am petrecut jumatate de ora pe un tapsan din paltinis.
dimineata a venit kindle-ul pe care-l comandasem din timisoara.
pachetul era insotit si de o husa bonus pe care se afla un post it cu textul:
“aceasta husa este cadou, din respect pentru ceea ce faceti! cu stima, felix d.”
ceea ce mi-a incalzit ziua. nu si propriu, pentru centrala termica nu functiona.
nu stiu niciodata cind o sa ma trezesc in frig.
cei de la gaze nu anunta cu cel putin 24 de ore inainte ca fac lucrari.
ca sa stiu ce se intimpla si sa nu sun la ariston ca sa le blestem centrala care se strica regulat in fiecare iarna, am coborit la parterul blocului unde am descoperit un patratel minuscul de hirtie pe care scria “atentie, pe 21 octombrie gazele sint oprite intre orele 7 si 12″. probabil a fost pus exact la ora 7.
pe la ora 13 aragazul a dat semne de dezmorteala, urmat si de centrala.
dar tot am ramas cu o durere de cap.
care nu mi-a trecut nici cind m-a sunat alex de la herg benet care m-a anuntat ca au iesit antumele din tipografie si ca trebuie sa semnez 30 de exemplare pentru bookland.
la aproape zece ani de la postume.
De ceva vreme, locuitorii din Constanta se confrunta cu un fenomen inexplicabil. Amploarea pe care a luat-o il face sa devina ingrijorator. Din cauza deversarii deseurilor si a apei menajere in Marea Neagra, fauna locala s-a adaptat si s-a obisnuit cu resturile culinare ale oamenilor. Asemeni ursilor care bintuie cosurile de gunoi din Brasov, vietuitoarele marii au inceput sa caute de mincare prin oras. La iesirea din patiserii, siruri de stavrizi asteapta sa le arunci o placinta dobrogeana sau bucati de suberec. |ntorcindu-se acasa, cetatenii au surpriza sa descopere in bucatarie cete de guvizi misunind dupa firimituri. Un domn care locuieste pe bulevardul {tefan cel Mare a descoperit in frigider o pastruga indopindu-se din sarmalele facute de o vecina. Cind a incercat sa o prinda, aceasta l-a privit lung, surprinzator de expresiv si a sters-o demn, lasind in urma ei un borcanel de icre negre. Doi gemeni sustin ca, in timp ce se uitau linistiti la o emisiune auto, un morun aparut de niciunde le-a insfacat punga cu chips-uri si a disparut in baie. Locatarii unui bloc de pe fostul bulevard Filimon Sirbu sint terorizati de un banc de hamsii care le tin calea, obligindu-i sa imparta cu ele continutul alimentar al sacoselor. Pina si inofensivii si dragalasii delfini, altadata mindria orasului, atenteaza la mincarea locuitorilor, sarind pina la balcoanele de la etajele superioare pentru a insfaca din zbor cirnatii pusi la uscat si borcanele cu muraturi. Se spune ca in piata Ovidiu un grup de foci au fost prinse prostituindu-se pentru napolitane si salam de biscuiti. Quo Vadis, Tomis?
am iesit de la spectacol. m-am intilnit cu oana, care sta tot pe linga sala palatului. mai era cu prietena. comandasera un taxi. de la iesirea din muzeu pina la poarta e cale lunga. prietena oanei a spus ca ii foame si ca o sa manince acasa sarmalute. eu am zis ca am mincat la prinz tocanita de ciuperci cu mamaliga. prietena oanei a spus ca mincat la prinz ciulama cu mamaliga. oana a spus ca a mincat sufleu de conopida. eu am intrebat-o cum se face. oana mi-a spus spus reteta. a venit taxiul. in taxi am rasfoit revista vice. am coborit la sala palatului. intre mine si prietena oanei va ramine pentru totdeauna aceasta conversatie despre mincare. daca ma va vedea vreodata isi va spune, a, uite-l pe tipul ala care a mincat intr-o duminica la prinz tocanita de ciuperci.
antrenamente de scrima, seri la eXplore festival, interventii in spatiu public in proiectul “daca voi nu ma vreti, noi va vrem”, workshop cu ivo dimchev, pufuleti transformati in element de scenografie, pregatirea lansarii antumelor, organizarea primului spectacol lorgean theatre in alt spatiu, excursie in chinatown, rescrierea primei parti din lorgean pentru o eventuala traducere.
cam asa arata saptamina care s-a incheiat.
cele care urmeaza vor fi si mai incarcate.
toti oamenii astia egoisti, nepasatori si disperati care-si petrec timpul impreuna doar ca sa nu fie singuri
unii au pisici acasa, pentru ca, nu-i asa, animalele sint mai bune ca oamenii
a spus-o si lars von trier
nu tin unii la altii, pentru se recunosc in ceilalti
“oricine e mai bun ca mine
orice e mai bun decit nimic
ia-ma pentru ca nu ma vrei
vorbeste-mi ca sa nu te-a ascult
lasa-ma sa stau infipt in spatele tau
o sa te speli mai tirziu de singe”
inainte de a intra va rog sa va puneti stelele galbene
pentru prima oara, lorgean theatre paraseste sipotul fintinilor.
diseara, dog luv, video art-ul lui ciprian muresan, va fi prezentat intr-o casa veche, in apropierea foisorului de foc. 17 scaune, 17 spectatori.
azi, de la 11 la 4, workshop cu ivo dimchev.
abia astept, n-am mai fost de multa vreme la un workshop.
aseara am vazut piesa lui, l-On, din cadrul eXplore ca sa stiu la ce sa ma astept.
lume multa la mnac, am stat pe jos.
se vede ca cndb-ul e inchis de multa vreme.
