uBlog.ro

am ajuns in roma vineri seara.
andrea, sotul danei, ne-a luat de la aeroport.
pentru aproape doua zile am intrat intr-o atmosfera de familie.
simbata seara, andrea, care voia sa scape de parintii lui, m-a luat intr-un tur cu masina al orasului. am vazut, pe rapid, o buna parte din locurile de pe vederi.
pina aseara, asta a fost si singura mea interactiune cu roma.
timp de o saptamina am iesit din casa unde ma simt foarte bine doar doua ori, de fiecare data la supermarketul aflat la doua statii distanta.
am scris putin (povestea e plasata in 2001 in alta tara si trebuie sa creez o atmosfera veridica), am citit din delillo (”mincatul e singura forma de profesionalist atinsa de unii oameni”), am corectat pentru a treia oara manuscrisul antumelor, am jucat heroes, m-am uitat la seria a doua din in treatment, la homo faber si am revazut winter sleepers.
de astazi, nemaifiind singur pentru urmatoarele zece zile, o sa incerc si statutul de turist.

in timp ce faceam fotografii cu neonul lorgean prin casa danei am scapat aparatul pe pardoseala de marmura. a luat-o un pic razna, dar si-a revenit. am mai facut trei poze, apoi m-a anuntat ca nu mai are loc in memorie. astfel am observat ca folderul unde sint depozitate in mod normal fusese inlocuit cu altul in care incapeau fix patru fotografii. pe linga cele trei facute atunci am mai descoperit una veche. in cadru se aflau lucruri de-ale mele iesind din doua sertare ale unui corp de mobila. printre ele, in mod bizar, se afla si perechea de chiloti pe care o purtam in acel moment pe mine.
problema e ca nu recunosc deloc mobila din imagine.
am aparatul asta cam din 2009.

din marile rasfaturi ale vietii contemporane:
sa-ti inchizi telefonul mobil.

party de incheiere si semnat, in sfirsit, contractele pentru proiectul teatrului mobil, ultima sedinta la dentist, schita finala pentru noua biblioteca, semnat contractul pentru expozitia din toamna, paote si pentru antume, lichidat continutul frigiderului, terminat textul pentru veioza arte, curatenie, facut bagaje.
de vineri, in sfirsit, vacanta…

salut /sunt george- nu conteaza../am stat in constanta/
te stiu dintr-o tabara de copii de liceu, slanic prahova sau s moldova…/
acolo am ajuns nu-stiu-cum, cred ca din cauza chemarii naturii…/
pentru ca acolo s-a lipit prietenia cu permanenta mea prietena, cursanta la eminescu, atunci…//
dar nu mai stiu mare lucru, de atunci../stiu ca noi ne-am batut cu pasta de dinti, cu spuma de ras, cu sampon…/
te tin minte, erai sf, pareai crescut de ingineri, parca ascultai muzica electonica, nu mai stiu…/
te-am oprit, prin buc, eram cu prietena../erai pe fuga, fugarit de vreo multinationala, ceva, nu conteaza../si noi am cam alergat dupa franzela…/
am gasit blogul asta, de pe care ti-am luat adresa, mai demult../
acum ma gandeam sa te intreb daca se mai gaseste, macar, ultima ta carte, pe undeva../
sunt destul de cititor, dar n-am fost atent, in perioada aia, sa ma uit si dupa persoane cunoscute../
o sa intreb la carturesti, oricum…/
revistele alea, gen sapte seri, nu le iau, sunt cam obosit../nu cred in programe../
in rest, pace/
http://www.youtube.com/watch?v=6i8264L8-N4

oare se poate clona dintr-o piatra de rinichi?

monoloagele vecinului, originally uploaded by jean_lorin.

18 iulie 2011

acum o luna si ceva am inceput sa lucrez la proiectul de teatru mobil.
ultimul job care presupunea responsabilitate a fost cel de redactor-sef la on, care era o revista a vodafone-ului. aparea la trei luni, asa ca timpul de lucru era cam de o luna, dintre care efective, de mers aproape zi de zi la lucru, vreo doua saptamini.
am mai avut un job de jurnalist intr-un proiect european. cred ca o sa ajung sa scriu cindva despre asta. lucram cu judecatori si procurori care se ocupau de relatiile cu presa la tribunalele lor. simulam o emisiune tv in care eu eram moderatorul. era incredibil cum mai toti oamenii aia puternici, leisori in orasele lor, se pierdeau in fata unei camere si a unor intrebari facute, ce-i drept, sa incurce. cred ca a fost cel mai greu si, poate, cel mai bun rol pe care l-am facut vreodata.
proiectul asta, transparency, a durat mai bine de jumatate de an, cu multe pauze, asa ca am avut tot timpul sa mai fac si alte lucruri.
sint deja freelancer de 6 ani, nu cred ca m-as mai putea acomoda usor la un job obisnuit, cu viata de birou. mi-ar fi teribil de greu, oricit de bine as fi platit, sa suport sefi, program si socializarea de rigoare cu oameni pe care ar trebui sa-i vad zilnic.
ma bucura fiecare proiect care mi se propune, dar imi aduce si o inevitabila anxietate.
asa a fost si cu teatrul mobil.
n-am mai fost de multa vreme atit de stresat. contactul cu lumi pe care in ultima vreme le-am accesat tot mai rar (clienti, agentii) m-a bulversat nitel.
am reinceput sa joc heroes, sa ma uit la sitcomuri, sa citesc carti light si sa ma bucur ca exista weekend.
insa, dupa ce totul a fost pus pe roti, m-am relaxat si am devenit, ca si la piesele de la mine din garsoniera, spectator.
dupa fiecare seara, fie daca urc sau nu in autobuz, ma intorc acasa incarcat.
stiind bine piesele, ma uit doar la chipurile oamenilor.
si-mi place ce vad.

Dear Jean-Lorin

Thank you for the abstract you have submitted to our conference. We are pleased to inform you that your paper has been accepted and we look forward greatly to your contribution. We are currently working on a range of details including timetable, accommodation and the online registration. When we have further details we will pass them onto you but in the meantime keep checking the conference website for updates:

http://www.leedsmet.ac.uk/conferences/austerity/index.htm

If you have any questions please do not hesitate to ask. Once again thank you for your submission and we look forward to seeing you in September.

best regards

Dr Dario Llinares

School of Cultural Studies. Broadcasting Place/Leeds Metropolitan University

ultima fabrica din lume de masini de scris s-a inchis recent.
se afla in mumbai si producea 10-12 mii de masini pe an fata de 50.000 in anii ‘90.
mi-am scris prima carte la masina de scris.
pastrez inca textele originale, corectate cu o pasta alba.
scriam altfel pe atunci.
datorita virstei, inevitabil, cit si datorita faptului ca nu-mi permiteam sa fac greseli cu usurinta.
stiam despre ce scriam, aveam destul de bine in minte cum va fi fraza pe hirtie.
in 1997 mi-am luat computer si de atunci posibilitatea de a reveni cu usurinta asupra textului m-a facut sa fiu mai relaxat si sa improvizez mai mult.
si sa fiu mai neglijent, cum sint adesea pe blog.
am scris citeva povestiri pe care le incepeam fara sa stiu prea bine despre ce vorba chiar si un miniroman, clopotele bat fara noima, pe care nu l-am publicat pe print.
masina de scris a ramas in subsolul casei in care am locuit pentru citeva luni nefericite cu o fosta iubita.
din 1999, cind m-am angajat la playboy, folosesc numai fontul romgalliard pe care l-am transferat pe toate calculatoarele pe care le-am avut.
probabil ca o sa-l folosesc toata viata.
acum, din cauza internetului, scriu tot mai fragmentat. ma concentrez greu, ma intrerup adesea pentru a-mi verifica mailul sau ca sa intru pe facebook.
asa ca m-am decis sa-mi cumpar o combinatie intre calculator si masina de scris.
un iMac, G3.
o relicva, dar una foarte frumoasa.
nu am instalat pe el decit iTunes-ul si un office vechi ca sa pot folosi word-ul.
nu va fi conectat la net.
de aseara mi-am transferat folderul cartii la care lucrez.
pe care o voi termina in august, in solitudine, in rezidenta pe care mi-o voi acorda in roma.