abia astazi, cind mi-am strins intr-o geanta de umar toate lucrurile de care am nevoie pentru calatorie, am realizat ca mai sint doua zile pina la plecare.
o luna intr-un oras in care nu mi-am dorit niciodata sa merg, intr-o tara a carei limba n-o vorbesc si nici nu-mi place. la un moment dat, cind m-am gindit ce-as putea sa fac, singurul lucru venit in minte a fost unul legat de cimitirul unde e ingropat jim morisson, intiparit in creier de multiplele vizionari ale filmului lui stone.
o, yea, si o sa-mi fac poza linga turnul eiffel, cu neonul de la lorgean theatre.
probabil ca o sa fie misto, n-am nici cea mai mica asteptare.
lorgean theatre incepe sa depaseasca granitele sufrageriei.
va fi inclus intr-un pliant cu teatrele bucurestene.
in aprilie se anunta deja trei spectacole, printre care si o colaborare cu british council.
in ultimele trei saptamini am lucrat la un articol pentru Decit o Revista.
sper sa fie ultimul lucru pe care-l scriu despre lorgean theatre, am epuizat tema din toate aspectele si asta in timp ce inca traiesc intr-o casa/teatru.
insa, daca voi reusi sa ramin mai relaxat in privinta organizarii si sa ma bucur de reprezentatie ca spectator, cum s-a intimplat la ultimele doua piese, al treilea an de stagiune pare sa se anunte cel mai reusit.
am tot vrut sa scriu textul asta, al carui final ma bintuia de multa vreme.
e un fel de remake a unei povestiri scrise de gala galaction sau agirbiceanu.
nu mai tin minte exact care dintre ei pentru ca proza lor scurta aparuse in aceeasi colectie. le-am citit in clasa a opta sau a noua. erau niste volume mici si groase, ca niste caramizi.
in textul original, o femeie careia tocmai i-a murit barbatul organizeaza un praznic. isi da toate lucrurile din casa, isi cheltuieste toti banii pe mincare si bautura, convinsa ca va muri imediat dupa el. dupa praznic insa, dimineata, spre surprinderea ei, e inca in viata.
casa e complet goala, dar gaseste un colt de piine si incepe sa-l rontaie.
am mai scris si un scenariu de scurt-metraj, bazat pe aceeasi proza, dar cu alt final.
m-ar tenta sa scriu si o piesa de teatru. ma atrage sa vad cum genul scriiturii schimba din continut.
Vorbesc foarte prost orice limba straina. De doua ori am inceput cursuri de spaniola. De fiecare data, am renuntat dupa doua lectii. |n perioada mea filogermana, m-am inscris la Institutul Schiller, convins ca voi fi un elev silitor. Dupa o lectie, din motive independente de mine, am fost silit sa le abandonez. Am detestat intotdeauna franceza. Ca sa-mi infring complexele care au dus la acest sentiment, am inceput sa iau meditatii. Am gasit o profesoara simpatica. Prima sedinta a decurs wonderful, inainte de a doua m-a anuntat ca pleaca din tara. N-am mai fost in stare sa-mi gasesc pe altcineva si am lasat balta franceza pina la inceputul acestui an cind am fost pretty close de a ma apuca din nou. Engleza am invatat incercind sa traduc versuri Metallica, Megadeth, Slayer si Testament, ca sa inteleg ce urla pletosii aia. Nu e greu de imaginat cite cuvinte care descriu stari de anxietate, fobii, masacre, peisaje si situatii apocaliptice mi s-au infipt pentru totdeauna in vocabular. Engleza mea e funny, dupa cum se exprima in mod dragut prietenii, dar imi fac treaba cu ea. Strainii sint prea politicosi ca sa-ti atraga atentia cind gresesti. |n scoala generala eram bun la rusa. So good, incit corespondam regulat cu o rusoaica din orasul Perm. A fost singura limba in afara de romana careia i-am stiut timpurile si conjugarile verbelor. |n clasa a VIII-a am primit un teanc de casete de la un cunoscut radioamator local. Cu ajutorul lor as fi putut sa invat limbajul morse, foarte util in cazul unui naufragiu. Cu siguranta, as fi avut ce sa-mi spun cu R2D2 din Star Wars, dar am capotat rapid printre linii si puncte. Urmatoarea limba pe care nu am stiut-o a fost italiana. Dupa opt zile in Perugia am simtit ca, da, chiar si eu as putea invata o limba straina. Intors in tara, mi s-a parut din nou useless sa-mi bat capul cu asta. La urma urmei, ma descurc oriunde excelent cu romgleza mea.
in autocarul spre constanta, o femeie imbracata ca din piata sudului a inaintat pe culoar ca si cum ar fi trecut prin barele de la metrou, stringind la piept o sticla mare de pepsi de 2.5l.
mi-a adus aminte de o prietena, pe vremuri mai trupesa, care, de ziua ei, a trecut ca prin popice prin doua camere pline de invitati pentru a se prabusi pe o saltea aflata linga perete. femeia asta s-a asezat undeva in spate. si-a scos fesul. avea o privire umeda, care mi-a atras atentia. a plins o vreme, tacut, apoi a adormit cu sticla de pepsi in brate, cu dopul desfacut. mai tirziu dupa ce a vorbit la telefon, privirea i s-a limpezit.
1.Romanul – Bruce Henderson
2. Jocurile foamei – Suzanne Collins
3. Ghidul lenesului – Tom Hodgkinson
4. O duzina de tertipuri – Jeffrey Archer 5. Meridianul singelui – Cormac McCarthy
6. Istoria Cavalerului Rozei si a fecioarei venite din Liliput cu burta la gura - Juan Carlos Onetti
7. O canoe de hirtie - Eugenio Barba
8. Anomalii – Joe Goebel
Filme
1. Raising Arizona (Coen, 1987)
2. MASH (Altman, 1970)
3. Crazy Heart (Scott Cooper, 2009)
4. Young Frankenstein (Mel Brooks, 1974)
5. Strictly Ballroom (Baz Luhrman, 1992)
6. Black Swan (Aronofski, 2010)
7. X-Men – The Last Stand (2006)
8. A Dry White Season (Euzhan Palcy, 1989)
9. Thirty Two Short Films About Glenn Gould (Francois Girard, 1993)
10. La dolce vita (Fellini, 1960)
11. Never Let Me Go (Romanek, 2010)
12. Das Weisse Band (Haneke, 2010)
13. Burta balenei (Ana Szel, Ana Lungu, 2010)
14. A Streetcar Named Desire (Kazan, 1951)
15. X-Men Wolverine: Origins (Gavin Hood, 2009) 16. Cannibal The Musical (Trey Parker, 1993)
17. Ukigusa (Ozu, 1959)
18. Family Guy (season 3)
19. Californication (season 3)
20. Shoot the Piano Player (Truffaut, 1960)
21. Orgazmo (Trey Parker, 1996)
22. Un Americano a Roma (Steno, 1954)
23. Old Joy (Kelly Reichart, 2006)
24. The King’s Speech (Tom Hooper, 2010)
