uBlog.ro

o femeie in virsta, molfaind in gol, tinind in miini o lopata mare, intr-o parcare din fata unui hotel. m-a privit cu ochi goi, neinregistrind trecerea mea spre o tinta imunda si a inceput sa dea zapada cu aceeasi apatie obisnuita cu care ar fi facut curatenie in propria casa
*
meridianul singelui, cea mai buna carte pe care am citit-o de la versetele satanice incoace. literatura veninoasa, dupa cum e descrisa proza lui cormac mccarthy, partea finala m-a tintuit citeva ore, intrerupta de un somn bintuit de imaginile intunecate ale romanului. fara sa cobor din pat, am citit cu oroare si fascinatie ultimele rinduri.
n-am mai avut o asemenea stare de la binevoitoarele lui jonathan littell.

“I don’t know why I started writing. I don’t know why anybody does it. Maybe they’re bored, or failures at something else.”

“The freedom of birds is an insult to me. I’d have them all in zoos.” (din Meridianul Singelui)

“Scars have the strange power to remind us that our past is real”.
cormac mccarthy

Asa cum uneori, intr-o conversatie, n-am nimic de spus, uneori n-am nimic de scris. Deschis o pagina noua in word si ma uit la ea. Daca as fi intr-un film, cadrul urmator ar arata identic si in josul ecranului ar scrie “15 minute mai tirziu”. Pentru ca sint o fire prevazatoare, am pregatit un doc. in care imi notez din cind in cind idei de la care as porni in momentele in care inspiratia e plecata aiurea. Am deschis acel document si am dat peste urmatoarele notite: “vremurile bune ale radioului”, care ar fi trebui sa fie textul numarul doi pentru 24Fun. Asta se intimpla cindva prin toamna 2005. Pe urmatorul rind scrie “un cretin care face un hip-hop despre Zarathustra”, urmat de “oameni care nu au morti sa-si cumpere”, apoi de “un articol in care ii fac reclama lui Catalin Matei pentru articolul sau din saptamina viitoare”, “ariciul”. |mi amintesc ca am scris déjà un text despre arici, asa ca-l sterg, trec la “muzeele literaturii din viitor care vor contine hard-uri de calculator si laptopurile marilor scriitori si bloggeri, “cafeneaua unde nu se vorbeste”, “facebook pe vremea comunismului”, “dusrpa” un cuvint pe care daca nu-l inteleg eu nu-l va intelege probabil nimeni, “atmosfera suedeza”, “sa-i dai cuiva cind cobori din autobus biletul tau, dar sa fie un bilet de la alt autobus”, aici chicotesc,”fast-food-urile care incep sa arate ca localurile de familie”, “despre diferentele dintre pub si cafenea”, “un om care vrea sa-mi spuna un secret care-mi va schimba viata si de care fug tot timpul”, (asta pare un plot de povestire inspirat din Calvino), “Margareta Pislaru”, “gris“. Gata! Aici notitele se opresc asa ca, pentru a completa restul articolului, o sa iau la intimplare ultimul cuvint. Banuiesc ca atunci cind am scris ca grisul ar fi un potential subiect eram inca in Germania si-mi cumparam saptaminal de la supermarket o galetusa de gris de un kil care-mi ajungea citeva zile. Cind eram mic, cind cineva pleca mai devreme acasa, I se spunea, “hai, tai-o, ca ti se raceste grisul”, de unde asocierea grisului cu lipsa de independenta, cu paternalitatea castratoare. N-am nicio problema cu grisul rece. Stiu ca multi merg la Berlin sa se faca praf, dar eu m-as duce din nou sa ma fac gris.
(preview 24fun)

calul invizibil de sub tine care raspunde doar la comenzile subconstientului

ovidiu lipan tandarica ofera prin tragere la sorti zece postere semnate celor care ii dau like pe pagina lui de facebook.
e ca si cum ai recompensa zece spectatori ca sa aplaude la concert.

daca politicienii sint aproape intotdeauna nepopulari, acest lucru nu se datoreaza faptului ca s-a indepartat de popor, ci pentru ca seamana ca doua picaturi de apa cu el. iar poporul este rar atit de orbit incit sa se considere popular. cind nu mai stie ce sa faca mai departe cu sine insusi poporul ii alege, cu un instinct care nu da niciodata gres, pe cei care il afunda si mai tare in aceasta stare. (peter sloterdijk)

valabil, intrucitva si in relatiile personale.

imi cam petrec timpul gindindu-ma si scriind la mmm-urile de pe metropotam.
la urma urmei, e singurul job pe care-l am.
in rest, am inceput sa rescriu capitolul al doilea din romanul SF, dar lucrez fara nicio placere reala, doar pentru ca mi-am propus sa-l termin anul asta. de fapt, pina in vara.
mi-e tot mai clar ca nu prea mai gasesc nicio satisfactie in scris literatura.
m-am intors din piatra neamt cu chef sa mai filmez ceva, dorinta care se cam stinsese in timp.
misto atmosfera de festival, cu oameni simpatici si relaxati.
totusi socializarea permanenta ma oboseste, din cind in cind ma duceam si stateam in camera o ora-doua si mai bibileam la cite un rind, ca sa ma simt util.
desigur dintre multele persoane cunoscute o sa ramin in contact cu maxim 2-3, as usual.

ah, farmecul oraselor mici, cu acel aer familiar pe care-l ofera stagnarea sau evolutia incetinita.
barul mimi, unde cafeaua costa 1.5 lei, se ascultau hiturile romanesti din perioada atomic si barbati cu fesurile pe crestetul capului priveau seriosi la scenete cu Mr Bean pe un ecran pus deasupra unui aparat care putea fi flipper sau tonomat.
un nene si-a cumparat un pahar de adria cola.
…
hipsterii care isi vor sopti conspirativ “vezi ca e un second hand cool in piatra neamt”

miine incepe Filmul de Piatra, festivalul de scurt-metraje din piatra neamt
tot mai mica italie, documentarul despre italienii din comuna greci, pe care l-am filmat in vreo 3 sesiuni si la care, cu ajutorul lui vlad, am montat timp de citeva luni e selectat in competitie. asa ca voi fi in piatra neamt intre 6 si 9 ianuarie.

iata trailerul:

si citeva informatii despre festival:
“52 de scurt-metraje in competitie, alte 75 pe langa ele, 2 lungmetraje in proiectie speciala (Nunta in Basarabia si… Veronica!) si cateva super-evenimente: PERICOL - spectacoool spectaculooos cu Matze si Rolf, workshop de imagine digitala cu David Procter si un program cu filmele si povestile primului roman pe Everest - Ticu Lacatusu.
Suntem un festival mic, cu ambitii mari. Vitregiti de sesiunile de finantare, ne-am incapatanat sa continuam. De la debut, am fost un festival al tinerilor, al descoperirilor, cu o competitie exclusiv nationala,un juriu international, cu programe de la festivaluri partenere din tara si strainatate si cu foarte mult networking. Prima editie a fost un succes incontestabil. Din cauza subfinantarii, am fost nevoiti sa amanam editia a 2-a, programata pentru ianuarie 2010, si am creat “editia 1.5″ in septembrie, in aer liber - inca un succes.” Acum a venit timpul pentru o editie “ca la carte”, de la care ne asteptam sa consacre Filmul de Piatra ca fiind “cel mai…” la cat mai multe capitole, pe care vrem sa le descoperi singur! Te invitam sa ni te alaturi, intre 6 si 9 ianuarie, la Piatra Neamt.

Programul festivalului:
joi 6.01
19:00 festivitatea de deschidere
20:00 best.ro captivi de craciun
21:00 filme de piatra - competitie 1: o bucata de creta | ochiul papusii | lumina la baie | jucaria | prietenul meu e un nor | tot mai mica italie | 2211 | printul negru din nepal | scoala nomada | angel | clinica | vitae nobilae | wonder landing | mostenire | persistenta memoriei | you can’t hide love from gipsies | genti de bani
[after hours: sauna party]

dilletant gathering si-a facut prima aparitie publica, in noaptea de revelion, parasind living-room lui edi unde se produsese pina acum.
ca de obicei, n-am pregatit nimic si am improvizat.
la primele doua momente m-am simtit destul de stingher tragind de coardele basului inconjurat de lume (eram si foarte treaz), dar la a treia prestatie mi-am revenit.
oricum, era amuzant sa fim in postura de trupa care cinta de revelion. mi-a adus aminte de perioada cu grupul sanitar, cind “cintam” in parcarile carrefour sau la -10C, pe un teren de fotbal, in fata unor copii de la orfelinat sau in big mamou, in fata a cinci-sase oameni.

intotdeauna va fi timp pentru muzica

La final de an 2010, Centrul National al Dansului se afla din nou intr-o situatie dificila care pune in pericol continuarea activitatii sale. Alaturat gasiti un semnal de alarma initiat de comunitatea dansului la care va invitam sa va alaturati. Puteti face acest lucru, trimitand textul de mai jos copy & paste cu semnatura dumneavoastra la adresele de email TO: ministru@cultura.ro,cabinet.ministru@cultura.ro, vasile.timis@cultura.ro, raduenache.i@gmail.com cu CC la adresele: office@cndb.ro, pentru.cndb@yahoo.com.

Este extrem de important sa existe o reactie rapida si o solidarizare din partea artistilor, publicului spectator, organizatiilor/institutiilor culturale si a tuturor celor care sunt constienti de singuralitatea CNDB pe scena culturala din Romania. Mesajul dvs. trebuie trimis pina la data de 4 ianuarie 2011, ora 12.00, urmand ca acest text sa fie depus la sediul MCPN la registratura cu semnaturile tuturor sustinatorilor.

Va multumim pentru sprijin.
Stefania Ferchedau

-
Salvati Centrul National al Dansului

Centrul National al Dansului din Bucuresti (CNDB) este singura institutie publica de cultura din Romania, creata cu scopul de a susține, dezvolta si promova dansul contemporan. Infiintat in 2004, CNDB este rezultatul unei indelungi campanii de sensibilizare, sustinute de artisti si de sectorul cultural neguvernamental din domeniul dansului. Statutul sau de institutie de spectacole, dar si de finantator al coregrafiei contemporane face din CNDB o institutie singulara si vitala pentru dezvoltarea culturii coregrafice din Romania. De la inceputurile sale CNDB a fost un spatiu care a gazduit spectacole, a finantat productii, a lansat concursuri de proiecte pentru artisti din zone culturale diferite, a lansat dezbateri, a sustinut ateliere de formare si proiecte educationale, a invitat artisti din strainatate.

Incepand din 2008, CNDB se afla in pericol de a fi evacuat ca urmare a lucrarilor de reconsolidare ce trebuie sa înceapa la cladirea Teatrului National. Desi institutia a facut demersuri pe langa Ministerul Culturii si Patrimoniului National in favoarea gasirii unor solutii si a unui nou spatiu, nici una dintre acestea nu s-a concretizat pana in prezent. CNDB a primit in 27 decembrie 2010 din partea conducerii Teatrului National o scrisoare de informare cu privire la faptul ca lucrarile de reconsolidare vor incepe in ianuarie 2011 si sunt „incompatibile cu desfasurarea activitatii Centrului National al Dansului in spatiul ocupat in prezent”. Prin aceasta adresa, institutia este practic somata sa-si suspende activitatea si sa anuleze evenimentele si proiectele programate pentru anul 2011.

Ținand cont de reducerea drastica a bugetului CNDB in ultimii ani si de inexistenta unei solutii prin care dansul contemporan sa beneficieze in continuare de o sala de spectacole si de studiouri de dans, dupa 5 ani de activitate, dansatorii si coregrafii se afla din nou in aceeasi situatie de provizorat ca la începutul anilor 2000. Activitatea lor artistica este serios perturbata, iar proiectele internationale in derulare sunt puse in pericol.

Ne exprimam ingrijorarea fata de aceasta situatie limita si solicitam de urgenta Ministerului Culturii si Patrimoniului National si tuturor institutiilor implicate gasirea unei solutii viabile care sa ofere artistilor, publicului si intregii scene artistice din Romania posibilitatea continuarii misiunii cu care a fost investit Centrul National al Dansului.

Dansul contemporan si scena culturală din Romania au nevoie de CNDB pentru continuarea unor proiecte culturale care si-au demonstrat necesitatea, legitimand acest fenomen artistic.

Semneaza,
……………………..,
calitate (artist, manager cultural, spectator), organizatie

31 decembrie 2010