succedanee

intr-o insemnare din ‘78, plesu scrie “oameni a caror suprema preocupare spirituala este sa-si administreze igienic corpul. (de pilda, lucrul cel mai inalt pe care-l pot face pentru “spirit” este sa nu manince carne).

i-am privit intotdeauna cu condescendenta pe cei care incercau sa-mi demonstreze in ce rezerva de toxine se transforma trupul meu mincind carne. vegetarianismul e un concept strict occidental (ma rog, cu exceptia celor care apartin unor culte religioase), care pune trupul pe un piedestal de care nu are nevoie. convertitii la vegetarianism (cu aripa lor talibana, veganii) isi transforma trupul intr-un templu (my body is my church) pe care-l imbuneaza cu ofrande pentru a-l folosi cit mai multa vreme, asa cum unii indivizi fac copii ca sa aiba un sprijin la batrinete. e o investitie, o atitudine capitalista. ca si persoanele religioase, vegetarienii stiu sigur ca tu, ratacitul care miroase a salam, esti cel care duce o viata gresita.

o spune asta un om care prefera oricind o bucata de cascaval unui copan de pui.

si hipsterii pentru care corpul este doar un suport pentru haine.
un umeras.
investesc in corp doar ca sa stea bine hainele pe el.
il hranesc cu mincare eco (piine cu 6 feluri de seminte, pasta de masline presata de fecioare cu picior mic la rasaritul soarelui, miez de nuca inecat in miere tibetana presarata cu bucati cubice de soia, rucola stropita alene de tisnitori minuscule cu apa evian)
ca produse umane ale societatii de consum, hipsterii sint construiti sa consume mincare pe care se afla pusa eticheta eco, care indica: expensive, trendy, unknown source. si transmite: esti special pentru ca m-ai ales.

mai sint si cei care au inlocuit prin afectiunea pentru animale incapacitatea lor de adaptare la societate.
o vecina care traieste cu cinci ciini intr-o garsoniera si ii vorbeste de rau pe toti cei din bloc. de la ea am auzit: “animalele nu te vorbesc pe la spate…”. un fost sef infam cu o atitudine mirsava fata de subalterni care hranea toti ciinii din fata blocului. o prietena care nu reusesete sa vorbeasca dragut cu oamenii decit atunci cind incearca sa le plaseze o pisica fara stapin. pet-urile care sa imblinzeasca frica de a ramine singur si care e mai puternica decit mirosurile dejectiilor animale din apartamente.


Comments are closed.