c-ta 3 (roses are red)
am intrat in scara b a blocului BI4 din b-dul mamaia nr. 168 fara prea mari emotii.
si la fel am iesit, putin mai ametit, dupa ce bausem o bere si jumatate intr-un apartament de la etajul 6.
timp de 8 ani am locuit un etaj mai jos, intr-un apartament cu trei camere, cu doua balcoane, unul care dadea spre mare, celalalt spre bulevard. din cele aproximativ 12-13 locuinte in care am stat de-a lungul timpului, ramine, alaturi de shipot, unul dintre locurile pe care le-am simtit drept “acasa”.
cind am ajuns in constanta, am primit un mesaj pe facebook de la madalina (cu care nu mai vorbisem de vreo 5-6 ani):
“salut…neaparat vroiam sa-ti impartasesc niste emotii traite de curand…(nu e ceea ce pare..:)) am intrat ieri, ptr prima data dupa o mie de ani in scara de la Trandafiru’, unde ai stat. Acelasi lift, aceeasi senzatie…s-au mutat 2 prietene la 6…heheeee… si am sa tot merg pe acolo :)”
am raspuns:
“pai ia-ma si pe mine :). sint in c-ta pt o saptamina.
nr meu e in continuare acelasi”
asa am ajuns in scara de la “Trandafiru”. (cartier numit astfel dupa celebra cofetarie de la parter)
ca parte din aceasta campanie auto-asumata de dezvrajire.
prefer sa vad orasul asta cu ochi straini si sa ajung poate fiu surprins placut, decit sa caut cu privirea incalcata de nostalgie dupa chipuri si locuri familiare.
in rest, constanta ramine un oras plin de ciini, cocalari, cotropit sezonier de acele familii detestabile care se intorc cu pielea rosie si fierbinte de la plaja ca sa manince ciorba.
