uBlog.ro

35, originally uploaded by jean_lorin.

cind am scris despre aniversarea de acum un an din berlin, n-am fost capabil sa descriu in ce consta sentimentul care a dus la erodarea sentimentului meu initial de bucurie ca am “evadat” din bucuresti si ca m-am rupt constient de mediul in care traiam. javier marias, in romanul oxfordului, puncteaza ceea ce n-am stiut sa prind in cuvinte:

“aici nu sint doar un strain despre care nimeni nu stie nimic si de care nu-i pasa nimanui, despre a carui biografie nu se cunoaste nimic important, si care nu va ramine aici pentru totdeauna, ci - ce-i mai grav si hotaritor - aici nu exista niciun suflet care sa ma fi cunoscut in tinerete sau copilarie. asta mi se pare cu adevarat tulburator, sa nu mai fii pe lume si sa nu te fi aflat inainte pe lumea asta”.

imi aduc aminte ca in lunile petrecute in berlin am ris foarte putin. uitasem pur si simplu ca pot fi (si) amuzant.

cit de dureros va fi peste niste ani, pe masura ce cei care ne cunosc de mici se vor stinge si nimeni nu va mai recunoaste in noi copilul care va fi tot mai sufocat de scoarta de copac ce ne va tine loc de piele.

Trimite linkul pe messenger

Aboneaza-te la newsletter