iarna imbatrinirii noastre
la mai toti oamenii pe care-i (re)intilnesc vad riduri in colturile ochilor, barbi incaruntite, scofilciri sau lasari ale carnii, oboseala a privirii, piele uscata, par rarit.
ca si cum iarna asta, interminabila ce-i drept, a accentuat decrepitudinea fizica facind-o vizibila ochilor mei mai atenti la declin.
am plecat in berlin acum aproape un an, apoi la londra si de cind m-am intors, am iesit foarte rar. dupa o anumita virsta, un an nu trece fara sa lasa urme in carne si in piele.
sau poate ca vad reflectata in ceilalti propria decadere.
