Apoi…ametitor, uitand de zoaiele si zloata de dincolo de fereastra, odata cu inflorirea salcamilor ma infasoara un dor naruitor de zapada, viscol si ger.

Apropiem cojocurile, deschidem nasturii, fermoarele, lacatele si portile, eu ies catinel din cojocul meu, el catinel din al lui, facem schimbul scotand toate sunetele politicoase pentru genul asta de situatii, eventual bem si un ceiut cald (toate modelele de cojoace au si buzunar de samovar, planuiesc sa il folosesc din plin) si apoi vaslim mai departe, fiecare inspre destinatia lui.

Simplu!

Mai am oleaca si o sa ajung in Bucuresti pentru regulamentarul Craciun cu parintii. Anul trecut a fost teribil sa imi fie amintit ca exista temperaturi sub zero. Acum, strang bani de 3 luni sa imi iau un cojoc - am ochit unul cat un frigider, cu niste rotite mici montate unde atinge pamantul ca sa ma si pot misca. Tipul de la magazin mi-a aratat care este tehnica deplasarii cu el - aparent ai nevoie de o vasla cu care sa te impingi in lucrurile dimprejur. Vasla se cumpara separat insa, ai naibii capitalisti.

In orice caz, inca doua zile si o sa am cojoc!