pastel
vasile alecsandri, pe care-l stim din manualul de romana pentru pastelurile in care celebra frumusetea iernii, era un mare friguros. iesea foarte rar din casa si atunci se urca imediat intr-o trasura inchisa, cu banchete acoperite de blanuri.
intrucit locuia intr-o casa-vagon, in ultima camera focul era facut la maximum, iar in cele din mijloc temperatura descrestea catre iesire, astfel ca prima era complet neincalzita. alecsandri statea cite putin in fiecare, ca sa se obisnuiasca cu frigul. alecsandri scria despre iarna ca fraser despre culturile primitivilor, fara sa-si paraseasca biroul si biblioteca.
cam asa imi place si mie iarna.
din spatele ferestrei.
December 15th, 2009 at 11:58 pm
sa vezi tot din afara.
December 16th, 2009 at 2:32 pm
sa vezi iarna din mijlocul ei
December 16th, 2009 at 5:40 pm
De acord. Cea mai buna iarna-i vara.
Mai am oleaca si o sa ajung in Bucuresti pentru regulamentarul Craciun cu parintii. Anul trecut a fost teribil sa imi fie amintit ca exista temperaturi sub zero. Acum, strang bani de 3 luni sa imi iau un cojoc - am ochit unul cat un frigider, cu niste rotite mici montate unde atinge pamantul ca sa ma si pot misca. Tipul de la magazin mi-a aratat care este tehnica deplasarii cu el - aparent ai nevoie de o vasla cu care sa te impingi in lucrurile dimprejur. Vasla se cumpara separat insa, ai naibii capitalisti.
In orice caz, inca doua zile si o sa am cojoc!
December 17th, 2009 at 1:17 pm
pare un adevarat vehicul blindat. ce vei face cind te vei intilni pe o straduta ingusta cu un alt purtator de cojoc?
December 17th, 2009 at 5:18 pm
Facem schimb de cojocuri, evident!
Apropiem cojocurile, deschidem nasturii, fermoarele, lacatele si portile, eu ies catinel din cojocul meu, el catinel din al lui, facem schimbul scotand toate sunetele politicoase pentru genul asta de situatii, eventual bem si un ceiut cald (toate modelele de cojoace au si buzunar de samovar, planuiesc sa il folosesc din plin) si apoi vaslim mai departe, fiecare inspre destinatia lui.
Simplu!
December 18th, 2009 at 9:40 pm
Straniu dar da: de dincoace de fereastra iarna are ceva de poveste,
ceva indefinibil - cumva soul arrousal- daltuind pervers in noi un ritm cald si greu
al contopirii cu inlauntrul dinafar ce striveste bland inafara dinlauntru.
Apoi…ametitor, uitand de zoaiele si zloata de dincolo de fereastra, odata cu inflorirea salcamilor ma infasoara un dor naruitor de zapada, viscol si ger.
December 19th, 2009 at 12:20 am
aşa s’explică de ce n’a scris alecsandri rondeluri