cinci ore si ceva cu bergman
simbata dupa-amiaza, in cadrul cineclubului, am urmarit fanny and alexander, varianta uncut. a inceput la 16.15, s-a terminat la 21.20, cu trei pauze.
a meritat.
e cel de-al patrulea film de bergman pe care-l vad si deocamdata singurul lipsit de teatralismul pe care nu-l inghit daca nu are o motivatie serioasa. cred ca figura episcopului ma va urmari ceva vreme. tatal lui bergman a fost preot. el insusi a fost un tata mizerabil, si-a neglijat complet cei 9 copii.
nu m-am plictisit, nu m-am foit la nesfirsit pe scaun, ba chiar in ultima parte m-am tinut mai strins de spatarul scaunului din fata. la un moment dat mi se facuse foarte tare pofta de un mar. am avut la mine o ciocolata, dar am consumat-o dupa prima jumatate de ora.
la sfirsit, ne-am strins miinile, ca dupa terminarea unui proiect reusit.
December 13th, 2009 at 10:23 pm
Probabil esti cel mai mare fan.
December 14th, 2009 at 12:26 am
vreau sa il vad si eu
December 14th, 2009 at 12:41 pm
Cinci ore.?!
December 14th, 2009 at 6:43 pm
Decorul e la apogeu in acest film (livingul “rosu” si cel “alb”). Varianta pe care o vazusem tinuse 3 ore parca si o vazusem in doua etape. Ai vazut Cries and Whispers ?
December 15th, 2009 at 10:55 am
5.30 tintuit intr-un fotoliu de cinematograf
n-am vazut cries and whispers.
December 17th, 2009 at 4:05 pm
eu as sta si mai mult daca as avea o sala unde sa vad astfel de filme, pentru unele orase insa o cinemateca e o utopie
December 24th, 2009 at 11:30 am
In ce consta “teatralismul” lui Bergman? Tot avand discutii pe tema asta, si nu doar cu privire la Bergman, intrarea in detalii ar fi buna. Iar tatal lui Bergman a fost pastor, nu preot / o alta discutie interesanta.
December 24th, 2009 at 9:54 pm
din cite stiu, pastorul este preotul protestant, conform dex-ului.
nu e incorect, poate incomplet.
am vazut doua filme din tinerete ale lui bergman, the devil’s eye si in special smiles of the summer’s night si sint practic piese de teatru adaptate pentru cinema. asta, din punctul meu de vedere se traduce printr-un joc gros, scenariu cu solutii neveridice, pentru a rezolva situatii care in teatru sint limitative din cauza faptului ca actiunea se petrece pe scena, lipsa cadrelor exterioare, modul in care personajele interactioneaza intre ele, pe rind, fiecare cu fiecare si adunarea lor in final intr-o scena care uneste toate firele narative la comun, finaluri moralizatoare.
din cite mai stiu, dupa fanny and alexander, bergman s-a lasat complet de cinema si continuat sa scrie si sa regizeze piese de teatru.
December 25th, 2009 at 7:57 pm
Aaaa, am priceput! Referirile tale tineau exclusiv de formalism. Da, in cazul asta ai dreptate. Craciunul cu bine!
December 25th, 2009 at 11:00 pm
toate cele bune