the end of posh life
perioada de rezidenta e deja amintire, urmeaza cea de bonus, pe care o petrec tot in belgravia. (thanks Magda & Simona)
in mansarda s-a mutat stefan peca, eu am coborit in demisolul ICR-ului.
intotdeauna am fost curios cum e sa vezi numai picioare. acum stiu, nu e misto.
montaj, povestirea inceputa acum patru luni pe islandische strasse, e aproape gata, mai are nevoie doar de o americano coffee tall de 1.70 pounds. e textul pe care l-am lucrat cel mai atent din tot ce am scris pina acum. daca as scrie in ritmul asta, as scoate o carte la zece ani.
poate ca ar fi mai bine.
#
azi-noapte asteptau autobuzul in statie o minnie mouse cu un aer pierdut, un pirat cu tricorn ponosit, killerul din scream si un tenismen insingerat, cu o racheta rupta legata de incheietura. eu si soferul aratam normal.
