acum doua zile am intrat intr-un birou western union si, dupa ce am trimis 90 de euro, am inchis relatia cu berlinul. era suma pe care o datoram celor doua fete din tara bascilor care statusera la mine timp de o saptamina.
micute, cu voci puternice si guralive.
am crezut ca sint lesbiene pentru ca au impartit aceeasi camera si, la un moment dat, m-au intrebat daca stiu vreun club pe profil. dupa doua zile s-au certat, una dintre ele a disparut si nu a mai aparut pina in ultima zi. intr-o seara am stat citeva ore cu cealalata, maria, si am impartasit amintiri din perioada dictaturilor.
prinsese citiva ani din perioada franchista, intr-o varianta soft.
in dimineata in care trebuiau sa plece au dus inapoi bicicletele pe care le inchiriasera, dar proprietarul magazinului tocmai avusese un accident si magazinul era inchis.
am gasit pe masa un bilet si rugamintea de a duce bicicletele in alta zi.
mi-aduc aminte ca era o zi de luni cind am purces pe o strada foarte lunga cu cele doua biciclete tinute de ghidon. drumul a fost un cosmar. la un moment dat am legat una si am plecat cu celalalta, apoi m-am intors si am pedalat pe cea de-a doua. erau biciclete foarte joase, complet inconfortabile. mi-a luat aproape o ora. ploua in dimineata aia.
turcul avea o mina bandajata, ii intrase un burghiu electric in palma.
s-a bucurat cind a vazut bicicletele si mi-a dat garantia de 90 de euro purtind o conversatie stilcita in turco-romana-engleza-germana.
din august tot nu reusesc sa ma adun sa le trimit “bascutelor” nelesbiene garantia inapoi.
cind imi mai scria maria, imi apareau toate mailurile schimbate din vara si pina acum, deschizindu-se o lume care imi e foarte indepartata si pe care deocamdata nu vreau sa o mai accesez.
diseara, la centrul dansului, de la ora 20.00, ultima miercure lejera din acest an.
probabil ca se vor prezenta multe idei de performance ale celor care au fost in ultima luna la workshop-urile din cadrul “intilniri de gradul 2″.
eu voi propune “the power”,piesa care face dintr-un proiect mai larg intitulat pj democracy. come and get it!
in londra nu puteam folosi Ipod-ul, zgomotul orasului era prea puternic.
cu toate astea, am fost martorul unui moment pe care, cind il vedeam in filme, il treceam la categoria goofs: fluieratul dupa taxi. n-am crezut niciodata ca un sofer poate auzi, prin geamul inchis, in mijlocul unui trafic dement, fluieratul unui potential client.
nu si atunci, in sloane square, cind o femeie iesita dintr-un magazin cu o sacosa mare in mina, a fluierat si un taxi a oprit imediat in fata ei.
poate ca a reactionat la vederea degetelor in gura.
petrec o ora pe zi, poate si mai mult, scriind mailuri.
am cunoscut oameni cu care “trebuie” si altii cu care e placut sa ramin in legatura.
am doua adrese de mail, pe yahoo si gmail.
contul de pe hotmail e activ inca, dar il accesez f rar.
in ultima perioada, am observat ca facebook-ul e folosit tot mai des si pentru mesaje.
desi nu e nicio diferenta in a trimite cuiva un mail pe yahoo sau un mesaj pe fb.
am evitat sa ma inscriu pe twitter.
fac si asa fata foarte greu avalansei de informatii care vine din toate mediile.
in special, facebook-ul e o sursa greu de ignorat.
am renuntat temporar la messenger.
nu mai suport sa primesc link-uri in timp real.
am nevoi de timp ca sa iau decizia de accesa informatia.
aproape ca nu e conversatie in care cineva sa nu-ti “ofere” ceva misto/frumos/util/funny/incredibil. si, de obicei, chiar asa si e.
cred ca unele link-uri sint oferite fara a fi consumate inainte, doar din placerea de a fi “donor”. ne daruim unii altora link-uri cu o generozitate suspecta.
poate ca ascunde vanitate.
multe discutii normale contin acum expresia “sa-ti dau/trimit linkul”
ma intreb cum se va transforma comunicarea in viitor, cind internetul wireless va fi omniprezent si vom avea cu totii laptopuri sau telefoane cu ecrane suficient de mari.
cred ca unele discutii se vor transforma intr-un fel de menuet de linkuri.
in loc sa-si dea replici, indivizii vor pune pe rind imagini de pe youtube.
nu mai raspund imediat la mailuri.
daca nu e ceva urgent, imi cam doua-trei zile sa dau reply.
nu prea mai citesc bloguri.
nu-i mai acord prea mult interes nici acestuia.
am scris “acestuia” in loc sa scriu “blogului meu”
nu stiu inca daca e o reactie temporara, un simptom al unei atitudini generale, daca am devenit mult mai atent cu timpul meu sau e o incercare de protejare in fata invaziei mediului virtual.
de multa vreme voiam sa folosesc intr-un text cuvintul “burlesc”.
mi se iveste destul de rar ocazia.
diseara voi ajunge la concertul uneia dintre bizare formatii (londoneze, desigur),
se numesc tiger lillies, sint din londra si vor cinta la teatrul metropolis.
biletele s-au epuizat in citeva ore.
concerteaza in special in teatre, iar show-urile lor sint caracterizate de burlesc.
am scris asa, ca in scoala generala, cind trebuia sa facem propozitii cu cuvinte date.
Thank you for submitting BACHELOR HOUR to the hotINK International Festival of Play Readings. Though we are not able to include your work in the upcoming Festival, we’d like you to know that BACHELOR HOUR made a deep impression on our curatorial staff and, out of more than 550 submissions from 24 countries, was on our short list of approximately 40 plays.
We sincerely hope that you will consider submitting your work again in the future, and we wish you all good fortune with BACHELOR HOUR.
Best regards,Catherine Coray, Festival Director
Melissa Parrish, Literary Manager
timp de trei luni am stat foarte aproape de podul de la bornholmer, primul deschis dintre est si vest in 1989. o placuta pe un stilp marcheaza evenimentul de acum 20 de ani. in dreapta se afla bucati de zid care par firesti printre tufisuri. treceam adesea pe acolo scurtind spre statia de metrou pe terenul viran unde se aflase inainte garnizoana. o zona destul de deprimanta, un maidan vesnic pustiu. probabil ca in seara asta va fi plin de oameni care vor celebra data cind viata lor s-a schimbat definitiv, una dintre putinele pe care chiar le pot data cu precizie, spre deosebire de alte zile, nestiute, care le-au deturnat destinul fara ca ei sa-si dea seama.
Filme
Tideland (Teryy Gilliam)
The Hunters (Theo Angelopoulos)
The Killing of a Chinese Bookie (Cassavetes)
Quiz Show (Robert Redford)
The Kings of the Road (Wenders)
Paris, Texas (Wenders)
Festen (Vinterberg)
Carti
1. Flaubert - Educatia sentimentala
2. Lloyd Jones - Mr Pip
3. Javier Marias - Cind eram muritor
Teatru
1. The Author – Tim Crouch - Royal Court
2. Mother Courage – Brecht – National Theatre
3. Seize The Day – Trycicle Theatre
4. Origin of the Species – Arcola Theatre
5. Elevator (reading)– Gabriel Pintilei (Fundatia Ratiu)
perioada de rezidenta e deja amintire, urmeaza cea de bonus, pe care o petrec tot in belgravia. (thanks Magda & Simona)
in mansarda s-a mutat stefan peca, eu am coborit in demisolul ICR-ului.
intotdeauna am fost curios cum e sa vezi numai picioare. acum stiu, nu e misto. montaj, povestirea inceputa acum patru luni pe islandische strasse, e aproape gata, mai are nevoie doar de o americano coffee tall de 1.70 pounds. e textul pe care l-am lucrat cel mai atent din tot ce am scris pina acum. daca as scrie in ritmul asta, as scoate o carte la zece ani.
poate ca ar fi mai bine.
#
azi-noapte asteptau autobuzul in statie o minnie mouse cu un aer pierdut, un pirat cu tricorn ponosit, killerul din scream si un tenismen insingerat, cu o racheta rupta legata de incheietura. eu si soferul aratam normal.
