uBlog.ro

pe o insula uitata de lume, singurul alb devine profesorul copiilor ramasi fara scoala din cauza razboiului. intrucit nu se pricepe la multe lucruri, le citeste in fiecare zi din dickens, marile sperante. la un moment dat le vorbeste despre londra:
” Cind am auzit cuvintele metropola si londra, mintile noastre nu au mai putut gindi. Nici chiar incercarile domnului Watts de a gasi o legatura locala n-au avut succes. ne-a dus pe plaja. Acolo a sapat un canal in nisip prin care sa urce fluxul. Asta era Tamisa. A gasit niste pietre cenusii si le-a ingramadit intr-un loc. Pe acestea le-a numit cladiri”.

am luat cu mine flaubert - educatia sentimentala, javier marias - cind eram muritor si cartea din care am scos citatul, mr. pip, lloyd jones. in ritmul in care citesc aici o sa le termin intr-o saptamina. probabil ca ma voi realimenta intr-un anticariat sau intr-una dintre librariile teatrelor. in seara asta am cumparat, pentru prima oara dupa un spectacol, brosura cu textul piesei: the author, de tim crouch.
din berlin am venit destul de dezvrajit, de oameni si de orice manifestare artistica, luna petrecuta in bucuresti a stat sub semnul auto-suspendarii, asa ca am ajuns in londra purtind o apatie pe care nu am putut-o scutura. nu intru prea usor intr-o stare activ/creativa daca nu sint inconjurat de oameni cu care sa am ceva in comun.
si daca starea asta nu se iveste, nu-mi prea gasesc rostul, oriunde as fi.
n-am nicio dispozitie sa vad locuri, desi in weekend am tot facut trasee turistice, ca sa scap cumva de ele. duminica am ajuns in fata la buckingam palace, unde toata lumea facea poze, inclusiv niste cocalari grasi si uriti, purtind uniforma romaneasca, blugi albastri, geaca neagra de piele si mi s-a parut, exact cum spune lloyd jones, o ingramadire de pietre cenusii.
unul dintre remediile anti-spleen a ramas dintotdeauna teatrul.
a functionat si in seara asta, la royal court.
am nevoie de energia pe care sa mi-a dea actul live, desi mi-e tot mai greu sa ignor conventia scenei. din acest motiv ma atrage teatrul din alte spatii, toilette theatre, al spatiilor intime, al locurilor unde oamenii traiesc si lucreaza.

un homeless citea cu spatele sprijinit de o cladire. avea picioarele bagate intr-un sac de dormit. n-am reusit sa vad titlul cartii.
dar am vazut un matiz cu volanul pe dreapta.

HAIA HAIA I AM SWEET NICE GIRL CALLD EVA AND I AM FROM POOR GIPSY FAMILY IN ROMANIA. IS IN EAST EUROPE AND I COME HERE FOR WORKING IN FRUIT FARM PICKIN UP SPINACH ALL DEY AND I DIDINT LAIK I GET NO MONIE AND THEY TELL ME LIVE IN CARAVAN. I COMIN IN LONDON NAW AND I GETIN JOB LAIK DISHWASHRS IN COFFI SHOP BUT IS BETTR BUT STILL WEN I SEND THIS MONIE WHOT LEFT AFTR RENT ROOM I SEND IN BUCHAREST BICOS ME SICK TWIN SISTER AINT GOT NO MEDICINES AND THEN I DIDINT GOT ENOUFF MONIE FOR NICE THINGS LIKE ANOTHR NICE GIRLS.

I SORRI IF I DIDINT SPELL AND WHRAIT PRO;PER IN ENGLISH BUT I AM TRY HARD I WHONT SOME MONIE FOR GO SKOOL LESSONS BICAUS AM THINK IS VERI IMPORTANT FOR ME LERN BICAUS I LIKE NICE ENGLISH PEIOPLES AND AMERICAN PEOPLES TOO.

I AM PRETTY AND AM SIZEZ 8 WITH 32DD AND I AM NICE GREEN EYYES LIKE VERY LOVLY PUSSYKATT DOLLI !

I CAN COME AAFTER 6 WHEN I FINISHD IN COFFI SHOP.

THANK YOU SWEETHEART.

07837868276
• Location: London and Airport HOTELS £120 HOUR

Harun si marea de povesti – Salman Rushdie
surprinzator de slaba. n-am intrat nicio secunda in poveste, relatii dintre personaje insuficient conturate, foarte putina magie, ingredient de baza pentru o carte pentru copii.

Clocot – Martin Walser
un profesor universitar neamt preda pentru patru luni in california. lumi colliding. fara umorul lui david lodge, dar mai adinc.

Cadeverosimil – Toby Litt
un pic peste literatura de consum. un tip e impuscat in timpul unei cine cu fosta iubita. supravietuieste si incearca sa afle cum s-a ajuns la crima, dar actiunile lui nu sint prea verosimile.

Filme

1. Wild at Heart (lynch) - nu l-am vazut de la inceput (era pe tvr1), dar am inceput sa ma prind ca e lynch. am fost sigur abia la scena cind ii zboara capul lui willem dafoe, pe care o mai vazusem “in the pervert guide of the cinema”. bobby peru rulz.
2. Father (Istvan Szabo) - considerat unul dintre cele mai bune filme unguresti din toate timpurile. am vazut doar 7 filme maghiare asa ca l-as pune pe 3 in topul personal al productiilor vecinilor. pe locul 1 fiind “dealer”.
3. L’eau Froide (Oliver Assais) - despre doi adolescenti revoltati si enervanti. ea se sinucide dupa prima partida de amor, ceea ce mi s-a parut ok.
4. Machan (Uberto Pasolini) - din categoria “echipa de bob a jamaicai”. e primul film despre handbal pe care-l vad, asa ca m-am bucurat (am jucat portar niste ani buni prin scoala generala). de fapt, nu e despre handbal, ci despre incercarea reusitade a emigra a unor tipi din sri lanka. isi fac o falsa echipa de handbal cu care ajung la un campionat in germania. in trei meciuri marcheaza un gol si dispar inainte de a-i prinde politia. poveste reala.
5. In the Realm of the Senses (Nagisa Oshima) - nu stiam nimic despre filmul asta asa ca n-am avut asteptari. film porno, film de arta, doua intr-unul. e complet explicit sexual, ceea ce mi pare ok, ca nu suport cadrele cu palme si fetze in timp ce doi si-o trag pe rupte. nici n-ar fi avut cum sa fie altfel, din moment ce e povestea unor indragostiti dependenti de sex. amindoi sint f frumosi si nerusinati. final nerecomandat sufletelor sensibile, eu l-am privit printre degete, dar m-am prins ca i-a taiat penisul dupa ce el murise sugrumat din placere. si asta e dupa o poveste reala.
6. A Complete History of My Sexual Failures (Chris Waits)
eh, ar trebui ca toti oamenii sa-si produca documentar cu titlul asta cind ajung la virsta intrebarilor. m-am gindit si eu la o varianta mai soft, ca nu am problemele lui chris waits. individul arata ca un kurt cobain mai batrin, e jegos, cam impotent si lenes. toate iubitele lui au pus capat relatiilor si incearca sa-si dea seama de ce. cea mai amuzanta scena e cea din timpul unei sedinte S&M, cind la fiecare pleznitura peste fund trebuie sa-si ceara scuze unei fete. din pacate filmul are happy end, mi-ar fi placut sa-l vad in continuare pe waits ducind o viata lame.

Tot ce conteaza in viata sint aparentele
cu exceptia momentelor cind nu conteaza
Am scris recent despre anticariatul de pe Mintuleasa si povesteam ca nu mai intrasem acolo din anul in care m-am mutat in Bucuresti (1999). Ei bine, banuiesc ca in afara celor sapte fani de sex feminin care-mi lasa in fiecare zi, prin rotatie, cite o piesa de lenjerie in cutia postala, mai nimeni dintre cititorii acestui text nu-si va aduce aminte despre precedentul. Scriam ca, reintors din Berlin dupa ceva vreme, am reintrat cu emotie in anticariat si am citit nu stiu ce care legenda romaneasca cu arici. Aiurea. Legenda aia o compusesem din amuzament, acum ceva vreme, in timp ce invatam la un examen la antropologie symbolica. E drept ca am ajuns acumdoua saptamini in apropiere de Mintuleasa, dar eram in visita la prietenul meu, Vali Crisbasan, care tocmai gatise o excelenta musaca. Vali gateste mai bine decit sora mea, ale carei talente culinare au fost recunoscute de toti cei trei soti cu care a impartasit diferite perioade ale vietii. Singurul pe care l-am placut cu adevarat a fost Andrei, care ma lua duminicile la pescuit, desi nu suportam sa vad pesti zbatindu-se in cirlige. |i povesteam intimplari din viata mea, iar el imi daruia citiva crapi pe care-I prezentam ca fiind prinsi de mine. }inetI minte cind am scris de faptul ca am cazut la calarie, in perioada cind eram copywriter intr-o mica agentie de publicitate? Ei bine, acest lucru nu mi s-a intimplat mie, ca si multe alte evenimente pe care le-am descris in aceasta rubrica in ultimii cinci ani de zile. Simt ca e momentul sa fac anumite marturisiri, e timpul sa ma confesez in fata voastra. |n primul rind, Jean-Lorin Sterian este un pseudonim. Tipul cu palarie din poza alaturata este un amic bun, prieten din copilarie, care acum locuieste in Noua Zeelanda. Doar cei apropiatI stiu ca sint un barbat de inaltime medie, mai degraba scund, familist convins, care nu iese niciodata in oras. O buna parte dintre articolele de pina acum au fost scrise de sotia mea care, spre deosebire de mine, este inteligenta si mai cultivata. O alta parte imi sint trimise de pe o adresa necunoscuta, iar eu le retransmit mai departe in redactia 24Fun, fara nici macar sa le mai citesc. Mai ramin cam 8% texte scrise de mine.Cu ce ma mai ocup? Cine sint? Ce fac in weekenduri? Asta ma intreb si eu.
(24fun)