uBlog.ro

plimbare prin chelsea, pe king’s road, cautind un tesco.
cel mai aproape supermarket e un waitrose care arata ca o parfumerie.
nu-ti vine sa intri daca nu ai buzunarul ingreunat de un golden card.
totusi, dupa 8 seara, pretul la anumite produse, perisabile, e redus la jumatate.
stau intr-o zona superposh, belgrave square, la cinci minute de harrods, misunind de diplomati si de VIP-uri. nu cred vreunul dintre ei ca se uita vreodata la preturile din waitrose, pur si simplu isi pun produsele in cos.
shoppingul e religie aici.
imi place king’s road. imi place londra. imi place sa merg pe strada cascind gura. fiecare cladire e personalizata, poarta un nume. spre deosebire de berlin, a carui montonie arhitecturala devine deprimanta, londra te surprinde la fiecare 10 metri.
e aglomerat, inghesuit, plin de viata. metroul e mic, peroanele sint inguste. cladirile sint sparte de mews, alei care duc in zone care par din povesti.
in schimb, e un oras plin de interdictii. peste tot sint panouri care-ti spun ce sa nu faci.
parcurile se inchid la ora 6 sau nu se deschid decit pentru rezidentii care au cheie, cum e in belgrave square.
n-ai voie sa bei pe strada sau in autobuz (mi-e dor sa incep un sternburger in gesundbrunnen si sa fi baut deja jumatate in rosenthaler platz), daca esti prins fumind jointuri ajungi in duba, spatiul public e controlat non-stop.
o senzatie total inconfortabila, chiar daca nu esti un raufacator.
nu e un oras prietenos, dar nici te nu respinge.
cred ca te forteaza sa inveti supravietuiesti. ma bucur ca nu sint in situatia asta si am o luna la dispozitie sa-l savurez.
in drum spre tesco, m-am oprit la saatchi gallery unde era plin de elevi care desenau stind pe podele.
toata zona e, oricit de cliseistic ar suna, incintatoare.
cafea la tate britain dimineata, tate modern in doua reprize cu o supradoza de suprarealisti, national theatre, documentare pentru proiectul meu cu oamenii care fotografiaza in trafalgar square, cidru la young vic, sandwich cu beef la borough market, somn la prinz, aprovizionare de la iceland, vernisaj collishaw la freud museum (big picture later), soho (also big picture later).
n-am gasit tesco. ma ratacesc permanent, chiar daca tin ghidul in mina.
din fericire, oriunde ajung e frumos. si scump.
dar frumos.
dar scump.
dupa o saptamina, am ajuns sa ma obisnuiesc sa vin la 12 noaptea, in zona asta rezidentiala si sa deschid cu cheia usa unei cladiri pe care scrie embassy.

Trimite linkul pe messenger

Aboneaza-te la newsletter