la uscat/udat
acum citiva ani am scris un micro-roman, clopotele bat fara noima, care a aparut sub forma de e-book. de fapt, mai avea mult pina sa fie finisat, ceea ce nu cred ca se va intimpla vreodata. probabil ca va face parte din adevaratele postume. nu-mi aduc aminte foarte bine firul epic (sint povestiri de acum 10-12 ani al caror nume nu-mi spune deja nimic), doar ca discutiile intre doua personaje principale, in functie de importanta lor, erau comparate cu rufele puse la uscat: chiloti, tricouri, maieuri, cearsafuri.
prima saptamina in bucuresti a fost o bluza de pijama cu mineci lungi.
mi-am petrecut cinci seri din sase la centrul dansului si una intr-un parc.
senzatia de uscaciune a disparut.
la cinci ani de la aparitie, revista egophobia a ajuns la numarul 23 si a facut o mini-ancheta. cind am raspuns la intrebari, locuiam inca pe islandische strasse si ora de tenis de masa era cel mai important moment al zilei.
September 26th, 2009 at 12:15 am
mie mi-a placut micro-romanul, m-a dus cu gandul un pic la Zenobia lui Gellu Naum, ca stil. Imi place pisica Baltazar, probabil ca ar mai iesi o poveste de pe urma unui asa personaj, si din hazard…..
October 3rd, 2009 at 12:57 pm
uau. iti voi face o reverenta daca ne vom intilni vreodata. nu credeam ca a citit cineva “clopotele bat fara noima”. thanks! si e intr-adevar, din perioada mea “suprarealista”.
iar hazardul e inca prezent, am folosit f recent un zar pentru a decide soarta unei intilniri importante.