Archive for September, 2009

conceptul de verisoara

September 30th, 2009 by lorin in lorgean theatre

tema de ieri de la lorgean theatre a fost
“ce ai aduce daca ti-ai vizita o verisoara”

am primit:

o camasa masura 48, alba cu multe mere mici rosii si visinii
un pandantiv de pus la git, dreptunghiular, pictat manual
un mar pe care scrie “un mar verde care va fi foarte galben”
un aparat contra tintarilor de bagat in priza, rosu
o cutie de tic-tac, plastic verde
o candela
o acadea in forma de inima pe care e lipit un post it cu “lick me”
un cutter
6 cornuri cu ciocolata de la patiseria princess
o orhidee
un fular care pare crosetat, romburi verzi si portocalii
o agatoare pentru prosoape
o sticla de pepsi in care se afla vin
un cercel pe care l-am ratacit

eu as fi adus bomboane

angsting

September 25th, 2009 by lorin in Uncategorized

azi-dimineata, pe la 11, mi s-a facut un pic dor de berlin.
eram in supermarketul angst.

cooperativa performativa

September 21st, 2009 by lorin in more news from nowhere

de miine incep prezentarile cooperativei performative. merita vazute, merita discutate, fara nicio legatura cu corporatistii din post-ul precedent.

CNDB, etaj 4 sala ronda
program:
marti 22 septembrie, ora 19:
prezentare: robert steijn - artist, critic, dramaturg din olanda
i am a reborn smoker
de si cu robert steijn care in fata dumneavoastra va manipula energii invizibile.. .. magician sau sarlatan?
dupa - discutii despre peformance si despre cooperativa performativa
mai multe despre robert steijn - www.unitedsorry. com

sambata 26 septembrie:
ora 19:00 fine tuning between me and the universe in a black box - eduard gabia
ora 20:30 out of love for this beautifull title - iuliana stoianescu

duminica 27 septembrie ora 19:
ora 19:00 fantasy show made out of trash - maria baroncea
ora 20:00 a brave search of the ultimate reality - florin flueras

+ intre 22 - 25 septembrie in fiecare seara de la ora 19:30 intrare libera pentru cooperativa deschisa in cadrul careia vom prezenta produse derivate din procesul de lucru a pieselor de mai sus.

productie: CNDB, AFCN
cu sprijinul: deVIR CAPa, ArtLink, Florin Fieroiu, feldefel production, lorgean theatre

corporatistii contraataca (avem echipa, avem valoare, avem PR)

September 19th, 2009 by lorin in pe linga zid, pe linga gard and playback pina la moarte

textul care e urmeaza e o selectiune dintr-un mail mai lung, venit FWD, ca unul dintre acele mailuri interesante/amuzante/care-ti cer implicarea pe care si le trimit unii altora oamenii care locuiesc in birouri ca sa para ca fac si altceva decit sa munceasca:

“Propun infiintarea unei Miscari a Corporatilor - oameni din banci, industrie, finante, firme de avocati, experti PR, intreprinzatori privati care au calitatile necesare sa
scoata tara din criza. Este singura solutie viabila pentru Romania de acum -
tara asta se poate pune pe picioare numai daca s-ar uni toti oamenii
capabili pe care ii avem in toate domeniile - creiere vanate de toate
companiile multinationale, corporati educati, care gestioneaza bugete de
miliarde, conduc sute de mii de angajati, sunt cosmopoliti, stiu sa
negocieze / sa munceasca / sa comunice intr-un mediu international, intr-o
piata globala - nu au doar viziune limitata de speculant din Pipera Tunari.
E nevoie de oalternativa in Romania. E nevoie de o Miscare in valorile
careia sa ma regasesc si eu, sa se regaseasca si Andreea Miinescu, prietena
mea care la 26 de ani are firma ei,facuta fara ajutorul nimanui, munceste 13
ore pe zi si seara mai merge si la cursuri de German Business.in care sa se
regaseasca si Ileana Badiu, Managing Partner la una dintre cele mai mari
agentii de publicitate, care munceste 14 ore pe zi chiar si in luna a opta
de sarcina… si Tereza Valcan, expert in PR, care a studiat in State, face
MBA la Londra, s-a intors sa munceasca in Romania si ar putea sa ne
reprezinte in mod sigur mai bine decat EBA… si Radu Manolescu, care la 28
de ani si-a facut firma lui de Head-Hunting, fara ajutorul nimanui si a
adus-o in topul firmelor de profil… si doamna Camelia Sucu, ajunsa in TOP
Capital fara sa fure un leu, prin munca sa de ani de zile… si doamna
Mihaela Nicola, guru-ul publicitatii din Romania. si Maria Lucia Hohan,
designerul ale carei creatii se vand in toata lumea si care a ajuns unde a
ajuns prin propria sa munca…. si Pepe Berciu, care a studiat la Londra si
are businessul sau de succes… si fratii de la Fratelli, care cu
creativitate, pasiune si munca s-au impus in viata de noapte a capitalei…
si Violeta Balan, care a terminat Magna Cum Laudae o facultate de drept din
America, munceste pentru una dintre cele mai mari firme de avocatura din
lume si s-ar intoarce maine acasa dar nu are la ce… si Horia Mocanu,
primul roman admis la Harvard, care scrie istorie intr-o tara vecina… si
Edy Uzunov, proprietarul agentiei Regatta, cultivat, meloman, impecabil…
si Floriana Jucan, jurnalista erudita ce s-a incapatanat sa educe cititorul
de presa din Romania si a reusit sa impuna pe piata o revista fara femei
dezbracate si barfe dezgustatoare… si Fady Zaidan, cel mai conectat si
charismatic manager pe care ilcunosc… si Loredana Salcianu, avocata care a
avut curajul acum patru ani sa plece dintr-o multinationala si sa isi
deschida propria ei firma de avocatura… si Angela Teodora Burz,
intreprinzatoarea eleganta care si-a facut bagajul si a plecat sa faca
business in Shangai, dar duce dorul prietenilor din Romania… si Diana
Dondoe, care i-a sfidat pe toti cei ce au respins-o in Romania, ajungand
prin munca, perseverenta si consecventa unul dintre cele mai celebre top
modele ale lumii, facand milioane cu o detasare eleganta si impresionand
lumea intreaga prin eruditia sa - dar duce dorul tarii ei… si Bogdan
Voica, la 30 de ani manager al uneia dintre cele mai cunoscute si
exclusiviste agentii imobiliare din Europa… si Eveline Pauna, care la 20
de ani, face o facultate, lucreaza 10 ore pe zi, scrie la Q Magazine si in
putinul timp liber merge la Opera… si Raluca Safta, care la 23 de ani a
avut curajul sa isi deschida propria ei firma de relocari si a ajutat sute
de expatriati, directori de companii multinationale sa se relocheze in
Romania… si Damian Draghici, cu IQ de geniu si cu premiul Grammy care a
ales sa se intoarca in Romania la radacinile sale…
Asta e Romania mea! Nu Vanghelie, EBA sau Becali!! Nu va este rusine
ca sunteti condusi de un om politic care nici macar nu poate sa pronunte
Google? Nu va este rusine sa va dati la o parte cand in masinile cu girofar
trece un agramat, un hot sau o papusa blonda cu tupeu si cu un singur
talent, platit mult prea scump? Imi este rusine ca am stat cu
mainile in san si s-a ajuns ca astazi sa fiu reprezentata de o domnisoara
din Bamboo si de un cioban. Asa ca voi lua atitudine. Si va rog si pe voi,
toti cei ce credeti ca nu va reprezinta cei din scena politica de acum, sa
luati atitudine. Sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim mandri ca ne
reprezinta. Sa identificam valorile si sa le convingem sa se implice. Daca
avem echipa, tot restul vine de la sine. Stiu ca ei exista, trebuie doar
treziti. Trebuie sa facem ceva. Nu e suficient sa ne plangem, sau sa bagam
capul in nisip. Trebuie actionat. Eu nu mai astept o minune, ma apuc de
treaba. Voi lupta.”

e un text care merita analizat.

scrieti, scrieti si iar scrieti intr-o lume de art directori si fotografi

September 18th, 2009 by lorin in hedwig and the angry inch

ce m-a enervat teribil intodeauna in redactiile revistelor, cit si in publicitate, e faptul ca redactorii si copywriterii sint, in general, mai prost platiti decit cei din departamentul vizual. cu exceptia redactorului-sef, venit de obicei din zona editoriala, care cistiga mai mult decit omologul sau pe imagine, cei care scriu sint pusi la colt de cei de la design. ca sa nu mai vorbim de fotografi. cine a spus “o fotografie face cit 1000 de cuvinte”, propozitie plata devenita sloganul tuturor oamenilor incapabili sa scrie un mail, merita 1000 de semne de intrebare care fac cit un sut in cur. pina si la singura revista care pretuieste (cel putin la nivel retoric) scrisul, ilustratorii unui material cistiga mai mult decit autorul materialului.
experienta prin care am trecut recent.
imi pierd tot mai mult respectul fata de scris.
e o activitate care ma directioneaza spre un life-style de vesnic consumator de merdenele.
cred ca e cazul sa invat sa fac poze tot mai bune.
n-am de ales.

cooperativa performativa

September 15th, 2009 by lorin in more news from nowhere


cooperativa performativa, originally uploaded by jean_lorin.

la uscat/udat

September 10th, 2009 by lorin in past is a grotesque animal

acum citiva ani am scris un micro-roman, clopotele bat fara noima, care a aparut sub forma de e-book. de fapt, mai avea mult pina sa fie finisat, ceea ce nu cred ca se va intimpla vreodata. probabil ca va face parte din adevaratele postume. nu-mi aduc aminte foarte bine firul epic (sint povestiri de acum 10-12 ani al caror nume nu-mi spune deja nimic), doar ca discutiile intre doua personaje principale, in functie de importanta lor, erau comparate cu rufele puse la uscat: chiloti, tricouri, maieuri, cearsafuri.
prima saptamina in bucuresti a fost o bluza de pijama cu mineci lungi.
mi-am petrecut cinci seri din sase la centrul dansului si una intr-un parc.
senzatia de uscaciune a disparut.

la cinci ani de la aparitie, revista egophobia a ajuns la numarul 23 si a facut o mini-ancheta. cind am raspuns la intrebari, locuiam inca pe islandische strasse si ora de tenis de masa era cel mai important moment al zilei.

September 8th, 2009 by lorin in sipotul fintinilor

e bine

stairway to untitled

September 6th, 2009 by lorin in Uncategorized


stairway to untitled, originally uploaded by jean_lorin.

ziduri si poduri

September 4th, 2009 by lorin in me and you and everyone we know and neue heimat and sipotul fintinilor

mi-a luat aproape o zi sa golesc valiza.
dupa ce scosesem doua perechi de pantaloni, m-am tot invirtit prin casa incercind sa-mi aduc aminte unde ii puneam de obicei.
n-am gasit locul, asa ca i-am lasat pe canapea.
citeva ore mai tirziu, cautind o geanta, am descoperit ca batusem un cuier intr-un fel de sifonier si acolo atirnau restul de pantaloni lasati acasa.
carla, care a locuit in sipot in cele patru luni, mi-a dat aseara o veste buna: muscata era inca verde, spre deosebire de florile care mi se lasasera in grija pe islandische strasse. numai ca nu stiam despre ce vorbea, pentru ca nu aveam nicio amintire legata de muscata.
dupa primele zile mi se stersese din minte tot ce lasasem aici, obiecte, locuri si, in primul rind, oameni. de asta am si relationat atit de prost cu cei care m-au vizitat, spre deosebire de toti romanii pe care i-am cunoscut in berlin - faceau parte dintr-un trecut ramas fara repere afective, la care nu mai aveam de gind sa apelez decit poate cindva, in scopuri literar-documentaristice.
vara asta a fost continurea fireasca a proiectului “singuri acasa”.
un experiment pe mine insumi.
care va avea si un corolar, in timpul plecarii la londra.
mi se pare semnificativ ca am locuit in orasul zidului, intr-o zona plina de poduri.
cred ca asta am facut, inconstient, toata perioada: am macinat ziduri si poduri.
bariere interne si legaturi cu oameni nepotriviti.
de acum incolo, nu mai trebuie sa plec nicaieri pentru a face asta.