uBlog.ro

dupa ce m-am vazut cu ant hampton, de la rotozaza, teatrul fara actori, se pare ca mi-am inceput deja research-ul pentru lorgean theatre in londra inca din berlin. ne-am intilnit pe linga zionkirch si am mers intr-un bar in apropiere. discutia a fost ok, fara nimic special. ca la o piesa de teatru din care ramii cu ceva placut in seara respectiva. i-am zis lui ant ca dau eu cafeaua, a plecat, pe bicicleta desigur, eu am mai zabovit nitel sa-mi notez cite ceva. cind am vrut sa platesc consumatia chelnerita a ciripit:
teza: nu avem preturi fixe, sa dau cit cred de cuviinta.
antiteza: pai nu stiu cit sa dau.
ne-am uitat unul la celalalt.
sinteza:am scos o hirtie de 5 euro (o cafea e cam peste tot intre 1.30 si 2.50 ), ea a zis “e prea mult” si mi-a dat 2 euro inapoi.
amindoi am fost foarte multumiti.
iee, inca o lovitura data capitalismului salbatic.
intr-o stare excelenta m-am dus intr-unul dintre cele mai happy locuri din berlin, kauf dich glucklich, unde servesc in principal waffe, in toate variantele si toppingurile posibile.
cred ca si toate fetele frumoase isi dau intilnire acolo asa ca, inspirat, in mai putin de jumatate de ora, am scris schita proiectului festivalului pe care vreau sa-l fac la iarna-primavara in bucuresti si am gasit, dintr-o greseala fericita, un nume mai potrivit pentru teatrul de apartament.
home theatre suna ca naiba, ca dintr-un pliant la plasme.

Trimite linkul pe messenger

Aboneaza-te la newsletter