metanoia
imi inchipuiam ca voi citi mult, ca voi scrie mult, ca miinile se vor plimba de la tastatura la paginile cartilor, ca timpul se va scurge intre plimbari, prinzuri si lenevii in iarba, ca voi vorbi cu necunoscuti in cafenele si ca uneori ma voi pierde in cluburi. nu-mi propusesem nimic punctual, poate doar ca in prima luna sa termin piesa de teatru inceputa la workshop. stiam ca, o data ajuns aici, ritmul orasului va decide in locul meu. paraseam o lume care ma agresa prin simpla existenta, imi era imposibil sa mai intru in povestile unor oameni in deriva, sa urc si sa ies neatins dintr-un carusel prea complex ca sa-l pot controla.
n-am citit mult in iunie, o singura carte, am vazut doar citeva filme si nici n-am cunoscut prea multi oameni noi. ceea ce imi ofera aceeasi implinire pe care mi-ar fi dat-o atingerea acestor aspiratii.
si stiu ca oriunde as calatori port in mine propriul roman, un cadru interior mai puternic decit orasul din jur.
filme iunie
1. Los Lunes Al Sol (Fernando Leon de Aranoa)
2. Quiet Chaos (Antonio Luigi Grimaldi)
3. I’ve Loved You So Long (Phillipe Claudel)
4. A Snake in June (Shinya Tsukamoto)
5. Raging Bull (Scorsese)
6. The Painted Veil (John Curran)
7. Revolutionary Road (Sam Mendez)
8. Knowing (Alex Proyas)
singurul scop al notarii filmelor si cartilor prin care am trecut este cel de a le fixa cumva. asta este si principala functie a acestui blog, de arhiva personala si nu o modalitate contemporana de pr personal.
July 6th, 2009 at 2:38 pm
al doilea film nu este Quiet Chaos?
July 6th, 2009 at 2:46 pm
ba, da am corectat, combinasem titlul original cu cel in engleza.
July 6th, 2009 at 7:38 pm
how about knowing? cum l-ai inghitit?
July 6th, 2009 at 11:50 pm
ORIBIL! cel mai prost film al anului.
July 7th, 2009 at 3:13 pm
dar il y a longtemps que je t’aime-ul lui Claudel? Am frunzarit scenariul dar am tot ratat filmul.
July 8th, 2009 at 1:25 am
mi-a placut. dar trist, trist, de evitat in perioade depresive.
July 8th, 2009 at 2:49 pm
Nu stiu daca este chiar in sfera intereselor tale, insa ti-as recomanda ultimul film al lui Jean-François Richet. Este biografia (destul de romantata) a lui Jacques Mesrine, un nenea pe care media franceza l-a pictat intr-o imagine mai a la “Robin Hood”. Activ prin anii ‘60-’70.
Am inceput sa il vad azi noapte, chinuit cum eram/sunt de o raceala abjecta si olafuckingla, ce-am vazut pana acum tare mi-a placut. Cassel este fenomenal, pur si simplu nu vezi decat personajul, actorul dispare.
Povestea este impartita in doua filme - L’instinct de Mort (primul, bazat pe o carte scrisa de Mesrine intr-una din sederile sale in inchisoare) si L’ennemi Public N°1 (al doilea, inca nu l-am vazut caci a trebuit sa si dorm la un moment dat).
July 16th, 2009 at 1:17 am
si cum e partea a doua? m-ai facut curios…