uBlog.ro

de cele mai multe ori, cind m-am straduit sa ma imprietenesc sau sa fiu cu cineva, n-a functionat. de ani buni am renuntat sa-mi apropii oameni intr-un alt fel decit cel natural, sa zicem.
mi s-a intimplat (de suficiente ori ca sa conteze) sa ma simt confortabil in prezenta unor persoane abia cunoscute.
din unii oameni izvoraste o familiaritate care este ceea ce trebuie in acel moment. uneori ramine si se consolideaza, trecind prin niste etape si se transforma in prietenie.
i-am tinut la distanta si pe cei/pe cele i-am simtit ca si-au dorit apropierea intr-un mod pe care l-am perceput a fi agresiv.
cind cineva isi propune sa iasa din viata mea il/o las sa plece fara regrete.
la fel se intimpla si cu locuintele sau orasele.
mi s-a intimplat sa ma culc cu cineva din prima seara si raminem impreuna, sarind peste etape. asa e si cu orasul asta.
nici macar senzatia asta de firesc nu o pot socoti neobisnuita pentru ca pare de la sine inteles ca era cazul sa ma simt acasa.

Trimite linkul pe messenger

Aboneaza-te la newsletter