uBlog.ro

rigaer strasse U5 floh markt currywurst alleine zu hause alexander platz m10 kreutzberg oranienstrasse deutsch butter cafea craiglist loking for jobs turnul televizunii zilnic mincare gratis la cantina saracilor, taschentucher, brinza topita romaneasca expirata stefan und anja varza a la cluj tazza d’oro sah cafea 1 euro messenger boxhagenr platz U2 cantina facultatii de muzica wannsee, batrinei pe apa, lidl, rewe, aldi, dormit in parc, analiza tranzactionala, facebook, plan b, S5, solitudine, ja!, pielea partea a doua, aplicatii, lorgean = carbasan, bode museum, isus prunc gras si urit, sefarad, toate pinzele jos, second hand first class, auto-terapie, pics, more pics, h&m sucks, dasselbe, 8 ½, annie leibovitz, griespudding, ciinii care nu latra, fotograful gay, miss you, miss you, miss you, knodel, vise cu mama, lichtenfelde ost, ursitoare, macondo, japonezi pe iarba, saltea, scaun, masa, frankfurter tor, sipotul fintinilor?, annie leibovitz, mallrats, aplicatii, notwist, cafea, lacrimosa, haine pe jos, U 9, appartement, tar oder hart, sah, spargel, starshitting rulz, f’hain, facebook, panorama, pics, seele im not, doner kebap, interiors, simon dach reloeaded, tasse caffee, romani, curcubeu peste rosenthaler platz, china box, prenzlauer berg, kussen.

dupa o zi de vizite, in rosenthaler platz (un apartament gigantic, absolut spectaculos, trash-cosy-chic) si in zona care mai e cartierul meu pentru 48 de ore, f’hain, am adormit de cum am pus capul pe cele doua paturi facute sul si bagate in fata de perna.
la 5.30 am tresarit buimac la soneria neplacuta a mobilului. de obicei il tin pe silent zi si noapte, nu-l iau cu mine cind ies, devenind un obiect care sta pe birou, nu accesoriul vital din bucuresti. era un numar de romania si a sunat insistent, insistent.
l-am pus pe silent si am adormit la loc, cu un sentiment sumbru.
am avut unul dintre acele vise pe care psihoterapeutul le-ar socoti revelatoare in privinta unei atitudini (acum eliberatoare) fata de trecut. lectura lui eric berne a functionat ca auto-terapie care a putut functiona numai departe de locuri unde aveam identitate.
m-am trezit la 9.50 si aveam cinci apeluri de la doua numere diferite.
doua ore mai tirziu, citind sefarad la toaleta, am auzit interfonul si, influentat de lectura, am incremenit. anja si stefan nu erau acasa, ca mai in toate diminetile. m-am simtit, fara niciun motiv vinovat. romanul lui molina este un lung sir de asteptari ale unor oameni ajunsi in situatii critice, momente incremenite intr-o tranzitie angoasanta care le va rupe viata intr-un inainte si dupa, al carui dupa va transforma acel inainte intr-o perioada idilica. persoana care sunase la interfon a sunat si la usa si nu m-am ridicat de pe tron, cu cartea in miini, cine sa ma caute intr-o tara straina, de ce as raspunde si am continuat sa stau asa, stringind volumul dar ne mai fiind in stare sa citesc.
a sunat doar o data.

anunt de pe craglist, site-ul de baza al auslanderilor, la sectiunea oferte de munca:

St Jude is the Patron Saint of Hopeless Situations and Things
Most Despaired Of.

Thank you, St. Jude, for helping me in my time of need.

Gratefully,
B

ceea ce mi-a reamintit ca n-am gasit nimic de lucru de pe site-ul asta, desi am scris in vreo 6,7 locuri, de la oferte job-uri de zugravit sau plantat seminte la pozat ca model pt fotografi dubiosi.

in schimb, in dimineata asta, in zumzet dulce de nemtoaice palavraginde, in cafeneaua tazza d’orro am terminat piesa la care am lucrat constant toata luna. o las citeva zile la pritocit, dupa care o trimit la prieteni pentru feedback.

schimburi seminal-culturale

Expatii au aparut in Romania anilor 90. M-am grabit sa scriu acest text rautacios in mai 2009, inainte sa dispara complet. Imaginea proasta de sine a romanilor le-a oferit expatilor un statut pe care nu-l visau si, in mod sigur, nu-l meritau. Indivizi cu personalitati mediocre au devenit peste noapte poli de atractie pentru o fauna de clowni, trepadusi si mai ales curvulite care incercau cu totii sa obtina o felie din tort. E de mirare ca patronii de cluburi nu le-au construit toalete speciale (care ar fi putut fi pozitionate intre cel de barbati si cel de handicapati). La orice petrecere mergeam (in speciale la Playboy) intilneam un Frank, Dennis, Michael sau Adam care erau entuziasmati de Romania. Mai precis o anumita parte a ei, cea inzestrata cu fund bombat, decolteu si buze tuguiate. „The Romanian girls are amazing” imi spuneau cu paharul de whisky lipit de gura, privind la dansurile tribale care se desfasurau in jur. And cheap. Pentru ca orice intilnire, nu doar cele economice, ci si cele social–culturale, presupune o tranzactie, in scurta vreme intre cele doua categorii s-a produs un transfer. Know-how-ul mai mult sau mai putin eficient a ajutat companiile sa devina competitive, in timp ce o buna parte din salariul (cu sporurile de tara cu tot) s-a intors in posetele fetelor autohtone. Insurati sau nu, multi dintre expati si-au pierdut mintile in fata codanelor de club si le-au luat si de nevasta. (indeplinind visul mamelor romance: „gaseste-ti si tu, mama, pe cineva cu bani nu ca pirlitu’ de taica’tu”). Cunosc expati care, dupa mai bine de zece ani in petrecuti in Romania, au inceput sa-si dezvolte vocabularul de la cinci la douazeci de cuvinte. Cum sa nu-i iubesti.

miine se incheie expozitia anniei leibovitz.
orasul e plin de afise care anunta ca in ultimele doua zile va fi deschisa pina la miezul noptii. in consecinta, de cite ori am trecut pe la CO in ultimele zile am dat peste o coada care se intinde pe o buna parte din oranienburger strasse, zona care devine pe inserat si “loc de facut trotuarul”. acolo am vazut primele curve din berlin.
intrucit am intrare libera (a fost pentru prima oara cind am folosit legitimatia de la 24fun) ieri m-am asezat rabdator la coada. mi-am infipt castile in urechi cu noile albume Notwist, Yeah Yeah Yeahs si Blue October. in timp ce stateam pe trotuarul care la caderea serii avea sa fie strabatut de tocuri inalte carind busturi evidentiate, m-am gindit ca e foarte probabil sa mi se intipareasca mai puternic in minte figurile celor din jurul meu decit ce urma sa vad inauntru.
in fata erau trei fete mici, patratoase si tunse scurt. doua se sarutau si se mingaiau cu tandrete. cealalta semana cu o fata cu care am avut acum vreo trei ani un one night stand intr-o noapte foarte alcoolica, ba chiar era mai urita. in spate erau doi, un tip si o tipa care nu erau impreuna, dar erau imbracati la fel. adica in negru. au turuit in continuu acoperindu-l si pe vocalul de la Blue October care e un tip furios judecind dupa patosul din single-ul Say It. ea avea o tasca de piele in care mi-am imaginat ca ascunde lucruri dubioase. el parea universitar sarac. desigur, toate prezumtiile mele rautacioase se datorau vremii schimbatoare care m-a facut sa scot geaca si sa o pun la loc de doua ori. cind am ajuns aproape de trepte a inceput sa ploua si, daca am fi vazut de sus coada ca pe un tulpina, atunci ar fi inflorit pentru ca mai toata lumea a scos umbrelele.
mai putin eu si cele trei patratele. una s-a adapostit sub o fereastra, alta si-a scos gluga pe care iubita a aranjat-o grijuliu, cealalta a ramas asa.
ca si mine, ca nu aveam cu ce sa ma acopar.
si nu suport umbrelele.
- - - - - - -
expozitia a fost ok.

We are looking for trendy looking singers for an international electronica act. We need a girl and a guy. If you are 18-25 years old, are interested in an international MAJOR deal and can imagine to SING in an elctronica act, you maybe the right one for us. If possible the guy should be able to sing falsetto like the old pronce, etc…..!
Music will be MGMT or TingTings like. It´s not a precondition but if you have own songs in this direction…., we can talk about anything. If you play synths or keyboards it woulbe pretty cool.

ONLY NATIVE SPEAKERS or very good english, please!

If you think you are professional enough, that we need your potential and you have the courage and time to start an international career, please send us an email with one or two fotos, a little cv, and some music production samples you worked on. ASAP!!!!

We are a Berlin and NYC based team of producers that REALLY look out for you!!!

Don´t wait, do it!!!!

anja si stefan au organizat simbata casting pentru viitorul lor coleg de apartament. stateam in camera, ascultind “the sisters of mercy” si din cind in cind aparea cite un cap care spunea hallo. eu faceam glumite (ca sint un actor platit ca sa umple spatiul si ca sa-i vorbeasca de bine pe anja & stefan), apoi dispareau in bucatarie de unde ii auzeam palavragind si rizind.
si chiar am de ce sa-i vorbesc de bine pentru ca ii plac pe amindoi. de pe 30 ma mut din f’hain in prenzlauer si deja tinjesc dupa zona asta. asa mi s-a intimplat si anul trecut dupa kreuzberg. simbata seara stefan a gatit sparanghel cu peste (gateste des si bine) dupa care am mers intr-unul dintre multele baruri din berlin care arata ca o sufragerie. am jucat sah (am cistigat) si biliard (el cu un alt stefan care e male-nurse, remember ben stiller?). am mai descoperit pe rigaer strasse 105 (eu stau la 100) un fel de bar care e loc de intilnire pentru straini./artisti din berlin. arata intr-un fel (trash) care i-ar face fanii turabo cafe sa ramina la intrare, ca si cum usile ar fi unse cu usturoi.

seara delicioasa, cinematografica, pe terasa unei vile din berlinul vestic, a carui geografie si arhitectura nu are nimic in comun cu ceea ce eram obisnuit sa intilnesc in preumblarile mele.
e de fapt un alt oras: ingrijit, tipic nemtesc, cu vile si multa verdeata, piete si complexe comerciale. fara graffiti-uri, junkies in jurul gurilor de metrou. multi batrini. pare un sanatoriu urias, f asemanator cu ceea ce-si imaginau esticii cu multi ani urma despre cum ar fi occidentul.
pentru prima oara in cele doua saptamini de cind sint aici, m-am simtit turist.
villa kult se afla intr-o curte uriasa, cu gazon inca netuns, prin care am patruns dintr-o strada cu salcimi infloriti. renate stringea frunzele cazute din pomi, sotul (care tocmai suferise un accident la mina dreapta) si fiul puneau dale la bordura aleii care dadea in resedinta.
o casa impozanta, pe trei nivele, cu multa mobila veche, printre care si citeva fotolii achizitionate din anticariatele din romania.
am stat pe terasa si am palavragit despre berlin si bucuresti.
mi-am trecut in revista “calitatile” incercind impreuna sa gasim oportunitati/posibilitati de a face ceva aici. ni s-au alaturat ina, o scriitoare din baden baden si rene, o tanti care lucrase multa vreme in industria filmului si locuia in vecinatate, intr-o si casa mai impozanta.
am inlocuit bautura preparata din capsuni cu putin alcool din care bausem pina atunci cu sampania adusa de rene.
in inserarea racoroasa care se lasa in curte, inconjurat de cele trei doamne in virsta care vorbeau (si) de viitorul meu (printre discutii despre locuri de cina si expozitii de pictura) m-am simtit ca un copil care are sansa sa asiste la discutia ursitoarelor.

de cele mai multe ori, cind m-am straduit sa ma imprietenesc sau sa fiu cu cineva, n-a functionat. de ani buni am renuntat sa-mi apropii oameni intr-un alt fel decit cel natural, sa zicem.
mi s-a intimplat (de suficiente ori ca sa conteze) sa ma simt confortabil in prezenta unor persoane abia cunoscute.
din unii oameni izvoraste o familiaritate care este ceea ce trebuie in acel moment. uneori ramine si se consolideaza, trecind prin niste etape si se transforma in prietenie.
i-am tinut la distanta si pe cei/pe cele i-am simtit ca si-au dorit apropierea intr-un mod pe care l-am perceput a fi agresiv.
cind cineva isi propune sa iasa din viata mea il/o las sa plece fara regrete.
la fel se intimpla si cu locuintele sau orasele.
mi s-a intimplat sa ma culc cu cineva din prima seara si raminem impreuna, sarind peste etape. asa e si cu orasul asta.
nici macar senzatia asta de firesc nu o pot socoti neobisnuita pentru ca pare de la sine inteles ca era cazul sa ma simt acasa.