uBlog.ro

in ultimul an de liceu plecam de acasa pe la 7.30 indreptindu-ma spre straduta soldat abdul achim keazim.
sau abdulachim keazim, ca erau doua placute si numele osteanului era scris in ambele feluri.
robert inca dormea sau era in pat, incercind sa nu-l paraseasca, dar si maica’sa si bunica’sa (care-i pregatise deja masa) il hartuiau. ma strecuram in camera lui, devenit deja o prezenta obisnuita in casa la ora aia. stateam uneori in baie chiar si in timp ce se spala pe dinti. dupa ce infuleca rapid ceva, plecam impreuna spre liceu.
eram nedespartiti, stateam ore intregi vorbind pe gardul unei case din apropiere si cind ajungeam acasa ne sunam si continuam discutia inca o ora-doua. adolescenta imi e impregnata de prezenta lui, devenita la un moment dat prea puternica. era atit de egocentric incit nu putea sa mearga pe strada decit in mijlocul unui grup. ma amuzam cu cite un alt prieten mutindu-ne ca sa nu ramina in centru si il observam cum simte ca nu e in regula ceva, dar nu poate identifica despre ce e vorba.
cind a simtit ca nu-i mai caut prezenta (si am facut-o fara delicatete) si ca incep sa ma dezvolt fara tutela, m-a indepartat definitiv.
si acum mai resimt ruptura.
robert detesta romania si voia sa ajunga regizor intr-o perioada cind nimeni din jurul nostru nu stia ce inseamna asta. de cind a plecat (catre america de sud initial) in jurul lui au inceput sa circule legende. ca s-a insurat cu o tipa din columbia, ca are masina, ca e student la o facultate tare de regie. parintii l-au urmat in state. tatal, profesor de engleza (ma medita si pe mine duminica dimineata, cind eram rupt dupa vreun majorat) a murit, ca si bunica’sa care tinea f mult la mine. ultimul lucru pe care l-am auzit despre robert e ca se afla intr-o inchisoare din state, din mai multe locuri.
il mai visez din cind in cind.
le-am dat numele lui unor personaje din mai multe povestiri.
ieri m-am plimbat pina la casa lui de pe abdulachim keazim. curtea arata neschimbata, eu aveam din nou 17 ani.
m-am sprijinit de gard si mi-am inabusit in git strigatul.
robert imi zicea cel mai adesea lorgean

Trimite linkul pe messenger

Aboneaza-te la newsletter