ultimele nopti in bucuresti
A fost o vreme cind pe biroul meu de jurnalist de revista glossy se adunau teancuri de invitatii la evenimente, receptii, cocteiluri. Stive de cadouri de la agentiile de publicitate. Primeam zilnic telefoane de RSVP in care voci prietenoase incepeau cu domnule Jean-Lorin Sterian si terminau spunindu-mi pe prenume. Chiar daca mi se adresau cu Lorin (la Jean fac urit din clasa a VIII-a), mai ales dupa ce ne si cunosteam, stiam ca nu conta numele meu, ci brandul revistei la care lucram. Cu citeva dintre aceste voci m-am imprietenit si ne mai vedem si azi la o cafea, chiar daca sint freelancer. Adica un fel de jurnalist iesit la pensie care nu prea poate garanta un articol de feedback post eveniment. Ultimele doua saptamini au abundat in petreceri, nu toate branduite, asa ca ma simt dator sa le trec in revista (unglossy). |ntr-o zi de joi am ajuns pe strada Logofat Luca Stroici, la galeria Artmark. Lume multa, casa mica. Pereti mari, fotografii mari. De Gogu si Henessy. Cite-o cutie de Nirvana in mai toate cadrele. Cocteiluri cu inghetata, dar si mojito.
Trec rapid la whisky cu gheata, pentru ca barmanul e enervant de meticulos. Doua zile mai tirziu sint intr-o masina spre Iasi. Dupa o cina in care ma prostesc oferind sample-uri de unt la mesele alaturate, ajungem pe acoperisul unui proaspat deschis mall. Primim ochelari rosii gigantici, cu mici globulete dupa urechi in care se reflecta reclamele la J&B. Party, party, party. Whisky-ul curge. Visuals marca Dreamrec pe hotelul Moldova din apropiere. Printre petrecareti apar cind si cind femei de serviciu care string chistoacele in timp real, desi in cinci minute podeaua, adica acoperisul, se umple la loc. La o saptamina dupa Iasi inchid lorgean theatre, dar despre asta in alt articol. Nu e nici o petrecere de final, pentru ca merg la agentia Friends care a implinit un sase de ani de la infiintare. Lume din publicitate, o masa de tenis la care n-am nicio sansa sa ajung, alcool de felurile, dar beau tot whisky-cola. {i plec spre Rokolectiv. Dans, dans, dans, sint prezenti toti cei care au reprezentat ceea ce se poate numi “mediul meu” din ultimii ani, se poate striga catalogul, raminem patru, ratacim prin piata de flori la 6 dimineata, apoi ne ciluim la mine printre obiectele singuratatii de la ultima reprezentatie, ne spunem ca sintem frumosi si ca ne iubim desi nu stim ce e iubirea si atipim pe rind
