uBlog.ro

de ceva timp, momentul pe care-l astept cu cea mai mare nerabdare in cursul saptaminii e cursul de la cndb.
in ultimii doi ani am tot participat la ateliere, workshop-uri si mastere.
cam toate tineau de zona scrisului si cel de acum e primul din zona miscarii.
nu e un curs oficial, nici ca forma, nici ca metoda.
in principiu, trebuie sa “sa facem sens” cu ceilalti, pastrindu-ne in acelasi timp personalitatea.
un exercitiu dureaza cam 5-7 minute, dupa care se discuta mult.
desi sintem prezenti cam aceiasi oameni de fiecare data, niciodata mai mult de 8 (dintre care 4 pe scena), nu e niciodata la fel.
aceasta imprevizibilitate, care imi e atit de necesara, e ceea ce ma aduce saptaminal la atelier.
am nevoie de acel moment in care ma aflu in fata scenei, imi privesc partenerii fara sa-mi pregatesc miscarile si stiu ca din interactiunea noastra va iesi ceva imprevizibil si irepetabil.
ca la o partida de sah, unde pornesti cu aceleasi piese, dar niciodata o partida nu seamana cu alta.
asta se mai intimpla la “singuri acasa” unde insa amestecul de spectatori e cel ce duce de fiecare data la alt tip de energie.
de cind cu make sense-ul, am lasat in urma deoparte multe dintre inhibitiile pe care le-am carat in spate atita vreme. pot sa fiu eu in cam orice loc as ajunge, ceea ce imi va folosi in vara pe care o voi petrece departe de bucuresti si prieteni.
simbata am participat la un casting pentru o campanie anti-sida.
si trebuia sa fii foarte relaxat pentru a te incadra in conditiile de acolo.
dar foarte relaxat.

Trimite linkul pe messenger

Aboneaza-te la newsletter