saptamina in care am baut cafea solubila
scarile pe care le urc si cobor de mai bine de trei ani.
am sunat la usa, mi-a deschis maria, m-am asezat pe canapea cu un sentiment puternic de vizita. nu erau mari schimbari, in special haine colorate care acopereau portiuni din casa. am facut cafea, amestecul cu naut care lasa zat mult si pe care-l string in cutii de plastic. in bucataria mariei exista doar ness si, din lene sau din dorinta de a iesi din automatisme, m-am multumit cu cesti cu apa fierbinte turnate peste pasta care arata ca o combinatie intre crema de ghete si cea de zahar ars.
a doua zi, la spectacolul-test al xandrei am savurat statutul de spectator, despovarat de responsabiliti, dornic doar de human touch.
de ceva timp parca am ramas intr-un exercitiu de la cursul de dans, in care, desi te misti in permanenta, trebuie sa ramii in contact cu partenerul.
nu m-au cistigat niciodata oamenii cu care am comunicat mai mult pe messenger decit in fata unei cafele. azi-dimineata, la ora 6, in gregory’s-ul din gara, molfaind un peinirli fad, am mai eliminat din surplusul de emoticoane strinse in ultimele luni.
de la inceputul lui 2009 inchid parantezele deschise in anul ce s-a dus.
