Sambata 28 februarie ora 19
Gargaland
Un spectacol de Rucsandra Pop
Cu
Lala Misosniky
Rucsandra Pop
Muzica – Smaranda Dumitrescu
Costume – Maria Ciubotaru
O productie lorgean theatre & Hydra Society
lorgean theatre
sipotul fintinilor 4
Poate vei fi invitat(a)!
“scoala generala” de aseara a avut un final imprevizibil care a produs multe reactii si discutii. la ora 12 inca mai vorbea despre discursul celui care a inflamat (si impartit) audienta. de la filmul despre reconstructie personala adus de dan sociu s-a ajuns pe alte tarimuri, psiho-mistice. citesc mamleev si seara trecuta a fost practic un capitol din “ceilalti”. l-am ascultat fascinat pe mihai si m-am ferit sa-l cataloghez si sa interactionez. de altfel, nu era genul de discurs la care sa ai reactii, ci doar sa-l urmaresti. fiecare a avut propriul timp de ajustare cu ceea ce se intimpla in fata noastra si nu toata lumea a rezistat.
mi-am permis sa-l inregistrez pe mihai.
nu as putea compune niciodata un monolog atit de puternic. de altfel, incep sa ma deranjeze tot mai mult dialogurile construite, situatiile “dramatice”, climaxurile artificiale. daca l-as invita pe mihai la lorgean theatre ar fi mai captivant decit orice spectacol atent regizat.
“imi taiam venele cu dragoste” - what a good line.
- close up - un tinar iranian sarac se da drept regizor cunoscut in fata unei familii de oameni din clasa superioara. in cele din urma, acestia realizeaza ca este un impostor si cheama politia. e arestat. kiarostami filmeaza procesul, face interviuri cu protagonistii, reface scene, nu foloseste niciun actor profesionist (obicei pastrat in toate filmele sale) numai persoane reale implicate in caz. pare un documentar, dar e cinema, mai cinema decit orice productie hollywoodiana.
modul in care, in timpul procesului, personajul principal isi expune motivatiile e incredibil. cind iese din tribunal e asteptat chiar de regizorul pe care il jucase, scena filmata printr-un geam de masina si cu un sunet infiorator de prost.
aceeasi tema, a imposturii legate de un regizor, e regasita in colour me kubrik, in care malkovich face un rol excelent (ar fi si greu sa nu faca), dar emotia e pierduta undeva in aceleasi motivatii ale personajului.
voi pastra zatul tuturor cafelelor din urmatoarele luni.
cu mult timp inainte sa cinte in sweeney todd, mr johnny depp a dansat in cry baby.
lumina din frigider s-a aprins o singura data in doi ani de zile: intr-o noapte, cu gitul uscat, an ajuns in fata lui si, deschizindu-i usa, am scos un croncanit de surpriza. interiorul arata ca un hotel din las vegas. daca un pitic m-ar fi invitat sa intru intr-o conserva-casino n-as fi fost surprins. sau daca pe eticheta unui iaurt as fi gasit poza lui hunter s. thompson.
a doua zi frigiderul mi-a oferit aceeasi penumbra cu care eram obisnuit de cind il cumparasem.
o bucata de ficat salasluind prea multa vreme pe raft a inceput sa se manifeste. in scurta vreme, toate alimentele prinsesera aroma de ficat de pui (cel putin 15%). deschideam frigiderul si instantaneu ma gindeam la philip roth (are o faza simpatica de masturbare cu ajutorul unui ficat cuser).
operatiunea de curatare a durat 15 minute. l-am lasat la “dezghetat” toata noaptea. dimineata, la ora 8, ascultind buck 65, am introdus alimentele tinute studenteste pe pervaz, am inchis usa si l-am introdus in priza.
am deschis usa si inauntru era lumina.
imi place cum suna “e lumina iar in frigiderul meu”
daca as fi poet, as continua cu “cu umilinta-ti multumesc, marite zeu…”
dupa ce intri prin anticariatul de la sala dalles, faci stinga si dai peste o sala cu aspect de ou.
in acelasi timp, pare interiorul unei pusculite.
deasupra scenei se afla o fanta prin care ma asteptam sa cada o moneda uriasa.
daca ar fi cazut, ar fi strivit un procent insemnat din membrii corului.
s-ar fi dus si pianul, care se afla in centru.
dirijorul vorbea ca in anii ‘80, cu expresii blinde si desuete.
avea miinile cam scurte pentru un om care si le foloseste atit de des.
costumul purtat de membrii corului era alcatuit din blugi albastri si o frumoasa camasa populara. fetele stateau in dreapta, baietii in stinga. tineau in mina partiturile, care aratau ca niste meniuri de restaurant.
poate chiar asta erau.
o fata a folosit un trianglu si in acel moment am simtit nevoia de a avea acest instrument in casa. doar pentru a raspunde la intrebarea “ce faci” cu “pe’acasa, cintam la trianglu”.
pianistul romano-american iti tinea camasa in pantaloni. ne-a povestit de billy joel si a avut o istorisire agreabila pentru fiecare cintec.
mi-a placut. si pentru ineditul experientei si pentru ca, in ciuda unei dispozitii comice, am amutit in timpul citorva piese.
am plecat cintind “taaaake me hooome”.
a fost un weekend de cor. cu o zi inainte vazusem la cndb un performance de vera montero - until the moment when god is destroyed - in care 6 oameni vorbeau in acelasi timp.
am inceput un atelier de dramaturgie cu gianina c.
am avut 15 minute pentru a scrie un monolog. din fericire, am avut material de la ultima petrecere, cheful de tocilari de la unatc. mi-a iesit ceva relativ fluent. in fotografie apar pentru ultima oara ochelarii vechi, pierduti, calcati in picioare, din care a fost gasita doar o rama. rip.
*
aseara m-am uitat la gummo, filmul cu cei mai uriti oameni pe metru de pelicula. un fel de combinatie intre elephant si cry baby. iubitorii de pisici ar trebui sa se abtina de la vizionare. cred ca in timpul filmarilor niste animale au fost un pic chinuite.
regizorul are un nume care pare inventat, harmony korine.
e barbat.
2/10/2009
HYDRA LIT NIGHTS prezinta RUBIK
o lectură live din
RUBIK
– un roman colectiv care s-a năcut în liftul de la TNB –
Brândușa Dragomir, Raluca Ciochină, Ana Chirițoiu, Gruia Dragomir, Marieva Ionescu, Cristina Foarfă, Dragoș Carciga, Anca Ionescu, Radu Nedelcuț vor citi texte din roman.
Joi, 12 februarie, la Expirat, începând cu ora 20.00
LIVE, NO PLAYBACK!
nu m-as intoarce in constanta decit daca as locui in cladirea asta.
