eco friendly
am plecat spre sinaia avind castile adinc infundate in urechi, crezind ca nu le voi scoate toata perioada. cele trei zile, foarte diferite intre ele mi-au adus ceea ce aveam nevoie - detasare.
tema unui episod din seinfeld era (fiind in anii 90) era locul pe care-l ocupi in agenda telefonica a cuiva. acum avem messenger si, de indata ce m-am intors, am retrogradat patru persoane in sectiunea “nu le scriu niciodata” dind add altora noi. una dintre metodele de terapie pentru a inchide o legatura cu cineva e ingroparea unui obiect conectat cu acea persoana. trecerea pe linie moarta a cuiva pe lista de mess are cam aceeasi functie.
pe messenger, cuvintele se scurteaza (un pic - umpic) , expresiile se restring la initiale(omg, brb, plm) totusi “da” si “nu” se lungesc: dap si nope.
a fost bine la green blues festival. si intre filme si in timpul lor.
un documentar/basm al tipului care a regizat marsul pinguinilor, sweet si corny, un film despre cautatorii de aur de pe amazon, unul cam plicticos despre locuitorii unui oras darimat si reconstruit, unul banal produs si narat de leonardo di caprio, plin de clisee despre incalzirea globala si alte teme trendy ecologice.
si unul extraodinar: the journals of knud rassmusen.
primele 15 minute?
clasice pentru un documentar despre eschimosi.
eram intr-o dispozitie adolescentina si tot am chicotit asteptindu-ma si ni se spuna sa iesim din sala.
a urmat o fragment dubios de fantezie sexuala, aratind ca un vis erotic a lui bjork. m-am intors catre k. ce-a fost asta? (wtf pe mess)
dupa alte cinci minute in stil documentaristic, personajul principal, shamanul avva si-a inceput povestea vietii, un monolog in care am intrat ca intr-o transa. mi-am strins picioarele si nu mi-am mai putut desprinde ochii din ecran. inghiteam in gol tot timpul. din acel moment, filmul a avut nenumarate twisturi si niveluri, amestecind fictiunea cu dialoguri de teatru becketian, perspectiva antropologica cu grotescul, umorul absurd si drame personale in doze complet imprevizibile.
am iesit din sala stors emotional.
“We believe happy people should not worry about hidden things. Our spirits are offended if we think too much.” - Avva
The words of the last great Iglulik shaman, Avva, and his life story, were recorded by the Danish adventurer Knud Rasmussen on his 5th Thule Expedition across the Canadian Arctic.
Avva followed ancestral rules and taboos because they worked to protect human kind. They came out of life and were turned toward life.
