uBlog.ro

n-am mai iesit din casa de la revelion, care a fost o noapte halucinanta prinsa in doua borne de taxi.
intre craciun si 31 decembrie am parasit sipotul fintinilor de doua ori: o data sa maninc la kfc, ca nu mai puteam suporta produsele specifice perioadei, si o vizita la gilu, prilej cu care mi-am reumplut frigiderul intr-un mega image din berceni.
e cea lunga asociala perioada prin care trec.
ce-i drept, am primit niste vizite.
bucurestiul anul 2009 inseamna pina acum parcul cismigiu vazut din lateral de la etajul IX.
nu-mi dau seama cum se duc zilele, se intind ca o peltea in care ma joc cu o lingura. nu stiu daca e vineri sau simbata, nu simt vreo trecere sau schimbare pentru noul an, nu simt noul an in vreun fel. imi lipseste complet simtul istoriei prezente, al sarbatorilor oficiale, al evenimentelor politice. daca romania ar intra in vreun razboi, mi-as petrece ziua in acelasi mod, scriind pe blog despre filme sau carti sau gindindu-ma ce sa mai fac pentru lorgean theatre.
rod cu tenacitate din romanul lui stelian tanase, un tom de 600 de pagini pe care, ca sa nu fiu nedocumentat, inainte de interviu il citisem mai mult in diagonala. imi place cum scrie, are un stil coios, direct, dar nu lipsit de poezie.
“Cind reusea sa scoata ceva din gurita lui mica si rotunda, semana cu un amestec de ciripit, chitait si tipete de taraba.”
in ciuda faptului ca se petrece intr-o perioada care pe mine nu ma prinde si intr-o lume pe care in mod normal pentru care nu simt vreo atractie, povestea si stilul ma poarta mai departe. ca in romanele sud-americane pline de politic, dar in care povestile si traiectoriile personajelor prevaleaza contextul spatio-temporal.
cred ca tanase e unul dintre putinii romani pe care i-am citit (nu am citit insa prea multi) pe care-l simt atractiv pentru cititorul din orice tara, nu doar pe cei interesati de romania tranzitiei.

Trimite linkul pe messenger

Aboneaza-te la newsletter