uBlog.ro

INTRECEREA (daca cineva vorbeste despre fericire)

Cînd am iesit din barul Terminus era deja noapte.
În fata bisericii se aflau cei trei vagabonzi care-si treceau unul altuia o sticla de plastic in care afla un lichid transparent.
Îi observasem de cind venisem si, la un moment dat, cind conversatia incepuse sa lincezeasca, facusem un semn cu mina, un semn usor aratindu-i pe nefericiti celor doi prieteni ai mei.
Ma ignorasera, primul ridicind din umeri, un gest pe care-l facea de cite ori ieseam din aria subiectelor comune: masini, baruri de fite, bursa, fotbal international. Are un ceas mare si scump care masoara bunastarea locului in care se afla si isi duce viata in functie de indicatiile lui.
Celalalt prieten e atît de trist si absent încît existenta unor vagabonzi înauntru sau dincolo de geam ii e perfect indiferenta.
Nimic nu-l atinge pe prietenul asta al meu. Priveste în gol si ofteaza adesea fara sa dezvaluie cauza tristetii sale.

Din cîte-l stiu, n-are nici un motiv sa se comporte in acest fel :
- cu exceptia unei gastrite usoare care-l împiedica sa consume mîncaruri picante e sanatos;
- pe cardul lui se afla strinse visele unui cartier intreg
- acasa îl asteapta o fata frumoasa si buna la suflet care nu dansat niciodata la bara
- cind joaca tenis loveste impecabil daca indraznesti sa te apropii de fileu
Cu toate astea, el e trist si melancolia care i-a inundat fata s-a scurs în paharele si în conversatia noastra. Din cauza melancoliei acestui om, berea s-a încalzit si nici unul dintre noi nu a fost în stare sa o termine. Pina si geamul ceasului cel scump s-a umezit ascunzindu-i indicatoarele atit de pretioase, aur si platina si otel.
Am parasit barul cînd am simtit ca ma plictisesc mai tare decît daca as fi fost singur.
Tacerile în trei sînt mai insuportabile decît cele în doi.
Tacerile în grup sînt înspaimîntatoare si nimic nu poate fi mai misterios si tenebros ca o multime de oameni care tace.

- - - - - - - - - -
e prima parte din textul de miercurea trecuta, de la “lectura asta te va misca”. a aparut in “postume”, in 2002. l-am mai lecturat in vara, la back to back si cred ca la fiecare citire cu voce tare am schimbat ceva.
acum are alt ritm.
mi-ar placea sa-l citesc acompaniat de o chitara bas.

Trimite linkul pe messenger

Aboneaza-te la newsletter