cea mai statica arta - I -
de citeva saptamini, invers proportional cu dispozitia de a scrie ceva nou, sint tot mai preocupat in a gasi o modalitate de a exprima corporal actul scrierii.
in cadrul unui performance.
ma tot intilnesc cu oameni din aria dansului contemporan.
e un exercitiu aproape terapeutic.
am ajuns sa-mi pun, intr-un mod relaxat, tot felul de intrebari esentiale:
despre ce scriu
de ce m-am refugiat in scris si nu in altceva
cum am ajuns sa scriu
de ce am continuat sa scriu
ce se intimpla in mintea mea in timpul scrierii unui text
ce influenteaza procesul scrierii (interior si exterior)
cit e inspiratie si cit mestesug
daca intr-un spatiu scenic se lucreaza cu obiecte, in spatiul crearii unui text literar se lucreaza cu amintiri.
am imaginea unui om care sta 45 de minute in fata unui laptop, aproape imobil.
la sfirsit, dintr-o imprimanta curg doua-trei foi in care se afla un text.
ce se petrece intre aceste doua borne?
am de scris un text (la comanda, desigur) pentru almanahul catavencu.
tema e “sfirsitul lumii”.
fiecare autor cu viziunea sa.
dupa doua saptamini in care m-am tot perpelit in cautarea unei idei care sa ma introduca in subiect, m-am decis sa scriu despre un moment din viata cind am crezut ca pentru mine lumea s-a sfirsit.
am scris jumatate de pagina.
e foarte personal.
inca nu l-am continuat pentru ca vreau sa incerc sa studiez din punct de vedere senzorial ceea ce se intimpla cu mine in timp ce scriu. mi-am blocat, intr-un fel mintea, sa nu mai lucreze pe tema asta (desi cred ca e imposibil) pina nu ma asez in fata laptopului. probabil ca aceasta autoflexivitate va influenta, la rindul ei, textul.
performance-ul, intitulat temporar “making show off” ar fi reprezentarea prin miscare a procesului scrierii unui text literar.
