prietena la nevoie se cunoaste

printre lucrurile bune aduse de proiectul “transparency” (am inceput sa-mi datez viata in proiecte) a fost si intilnirea cu apostolos, unul dintre cei trei experti straini.
eu ma imprietenesc mai greu cu barbatii.
in clasa a X-a, am evadat din liceul energetic din constanta, unde erau 40 de baieti si 7 fete, m-am mutat la eminescu, unde eram 4 baieti si 26 de fete.
un moment de cotitura.
iluminare.
citeva luni am venit la scoala cu o jumatate de ora mai devreme, desi incepeam orele la 8 dimineata.
nu-mi venea sa cred ca scapasem de basinile trase in timpul orelor de colegii puberi si agresivi, de glumele proaste, de batai, de flegmele in tavan si de minunatele ore de atelier in care trebuia sa strunjesc niste fieratanii.
la eminescu, binecunoscut liceu de fete, in primul trimestru m-am indragostit in fiecare zi de altcineva.
mi-am facut primul cerc de amici, alcatuit, inevitabil, din fete si cite-un baiat ratacit, care trebuia, desigur, sa fie mai putin amuzant decit mine.
eram rasfatat si permanent bagat in seama.
a ramas un pattern.
de atunci, mai tot timpul am fost inconjurat de prietene.
mi se intimpla adesea, cind vreau sa dau serate la mine, sa nu pot sa string mai mult de 2-3 tipi.
nu ca nu as avea si prieteni.
doar ca duc un alt gen de viata decit ei.
nu sint genul care iese seara la beri, simbata la meciuri, detest sa conduc si orice aparat electronic mai complicat decit on/off imi provoaca necazuri. nu m-am casatorit si nu am copii, statut foarte intilnit pentru cei din generatia mea.
recitind ce am scris, trebuie sa adaug repede, pentru a sterge o orice posibila catalogare gay (nu ca as avea ceva impotriva, seinfed quote), ca am sarit cu parasuta, am zburat cu parapanta, mi-ar placea sa trag cu arma daca as avea posibilitatea, desi nu as merge la vinatoare, am facut handbal si scrima si ca o buna parte dintre prietene au fost si iubite.
dupa o anumite virsta iti faci mai greu prieteni. ii tezaurizezi pe cei pe care viata nu i-a vinturat de pe drumul comun.
ma bucur ca am luat azi prinzul cu apostolos, in cantina de la drept.
e unul dintre tipii cu care as putea sa devin prieten.


8 Responses to “prietena la nevoie se cunoaste”

  1. dragos c Says:

    Faina confesiune! Ai dreptate cu liceul Eminescu :).

  2. roxxxybel Says:

    orice prietenie sincera e un castig imens, nu cred ca trebuie sa tinem cont de sexul prietenului.

  3. lorin Says:

    :)

  4. razjudec Says:

    nu trebuie sa tinem cont…insa la varsta cand esti pusti…de multe ori…nu tin aceste prietenii..pentru ca unul din ei cedeaza..se indragosteste..de celalalt..

  5. Razvan Says:

    Da, frumoasa descriere. Ai in lucru o continuare la Lorgean, sau ceva de genul acesta? Ar fi pacat sa nu mai mai scoti un roman.

  6. lorin Says:

    in ianuarie o sa iasa o colectie de articole, intitulate antume. e ceva lorgean si in ele, ca in tot ce fac :)

  7. runbaby Says:

    mai exista cantina de la Drept :)?

  8. lorin Says:

    o, da. maninc frecevent acolo :)