umanitarism neterminat
pe la miezul noptii, in dreptul parculetului din stinga coloanelor, am zarit, ascuns printre masini, un tip cu parul mare si cret care statea in fund pe niste cartoane. purta un tricou fara mineci. desi era placut afara, nu era clar vreme de brate goale.
in fata lui (desi o perioada am crezut ca e fata) se afla o cutie de lapte.
capul ii cadea necontrolat, ca si cum ar fi adormit sau ar fi fost foarte beat.
am vrut sa ma duc sa-l intreb daca are nevoie de ceva dar, ca intotdeauna, m-am sfiit. m-am invirtit o vreme printre coloane si, cind am vazut ca bea din cutie si se scarpina pe picior (un gest linistitor), am plecat.
situatiile de genul asta ma confuzeaza.
acum un si ceva, in vama, am trecut cu I. pe linga o fata care zacea tremurind in nisip. as fi mers mai departe, desigur plin de compasiune . I. s-a oprit, a intrebat-o daca e ok. nu prea era in stare sa raspunda. am luat-o din nisip si am dus-o intr-un loc mai insorit unde a parut ca-si revine.
October 4th, 2008 at 11:05 pm
e fictiune? ce coloane ? alea de la sala palatului ?
October 7th, 2008 at 2:11 am
alea.
October 14th, 2008 at 4:09 pm
da, pe-acolo, seara e destul de creepy. mai ales duminica seara. acum o saptamana o batrana in halat de molton horcaia asezata pe-un trotuar shi se uita in gol. toata lumea se uita asa, pe sub sprancene, cumva, si ne uitam si unii la altzii… n-a intrebat-o nimeni nimic. cred ca toti (3-4 persoane) aveam in cap ceva de genul “hai te rog nu muri CHIAR acum” + jena obligatorie pentru asa un gand rusinos.
October 22nd, 2008 at 6:59 pm
Da, oricum ce e dubios cumva in bucuresti e ca iti deregleaza glanda empatiei rau de tot. Imposibil de ramas la o acceptziune nietzscheana asupra milei in acest oras.
October 22nd, 2008 at 7:00 pm
Da, oricum ce e dubios cumva in bucuresti, e ca iti deregleaza glanda empatiei rau de tot. Imposibil de ramas la o acceptziune nietzscheana asupra milei in acest oras.