prima saptamina
in casa asta cel mai mult imi plac podelele. lemn lacuit, solid, care-ti mingiie talpile.
baia e cit tot apartamentul meu.
pe salteaua pe care dorm, pot sa ma intind ca omul lui da vinci si tot nu-i depasesc laturile.
undeva in cladire e nebunul de care ma avertizase jutta.
in unele seri tine discursuri furibunde, pe care, fiind in germana si pe un ton violent, nu le pot asemana decit cu cele ale lui hitler.
dimineata am avut o criza de rinichi, dar am rezolvat-o rapid cu o injectie de no spa. am adormit la loc, slabit. cind m-am trezit aveam o fata de raton.
n-am iesit decit pina in parc, unde din 10 in 10 metri eram intrebat de negri si arabi daca vreau iarba si has.
as vrea sa spun ca m-am delectat cu volumul lui paul auster, dar nebunii in brooklyn pare cea mai slaba carte a sa. intr-un fel, palatul lunii, pe care am citit-o acum citea luni, m-a facut sa-mi doresc sa vin si sa ma pierd intr-un oras strain.
dupa ce ieri m-am uitat la tokyo story, de ozu, la fel de trist ca si precedentul, in seara asta mi-am propus primul film al lui rohmer.
