friday night fever?
seara a inceput cu citeva whisky-uri-cola si o bere cu lamiie, cheers lemon, dintre cele care nu-mi lipsesc de pe birou de cind sint aici. cei doi companioni ai mei au purtat un dialog care la inceput a fost amuzant apoi s-a transformat in ceva plictisitor si fara sens.
m-am tuflit treptat si, cind am iesit din casa, abia mai puteam sa scot o vorba.
am ajuns la evenimentul aooleu prea tirziu, cind se stringeau deja revistele. un pic ciudat sa fiu in berlin si sa revad cam aceleasi fetze peste care dau la petrecerile din bucuresti. de altfel, primul loc in care am ajuns era un fel de ota, in rosenthaler platz, unde ma intilnisem in primavara, intimplator, cu mihaela.
in timp ce vorbeam cu ea despre faptul ca in locul in care ne aflam sint totusi niste tipologii peste care nu ai cum sa dai in bucuresti, i-am aratat o tipa care arata ciudat.
pai stii cine e?
habar n-am.
e peaches.
ei, na? si m-am revigorat, pe cai si din motive nestiute, instantaneu.
mihaela a devenit deja o institutie pentru romanii care ajung in berlin. e la fel de draguta si de amabila cu toti ratacitii dornici sa guste din blatul insiropat al orasului. dupa ce am mai trecut printr-un bar rusesc am poposit, in cele din urma, in sala de dans din anii 30 unde se organizase petrecerea shooting stars de la berlinalele de anul asta. un spatiu fascinant.
am dansat pina la 5 dimineata, pe piese de club a.
muzica se auzea incet, incet, ca in toate locurile in care am fost.
in seara asta, desi e simbata, ma tin departe de destroy.
prefer sa ma uit un film chinez, beijing bicycle, desi nu e o mare capodopera.
ca tot a inceput olimpiada.
