in cautarea fontului pierdut (fear and loathing in ruse)
daca vineri am prins zorii urmatoarei zile, simbata am prins prinzul.
cam 5 ore de somn tot weekend-ul.
la ora 7 fara zece dimineata intram in sala de mese a hotelului riga.
urmatoarele ore au fost hipnotice, pe un balcon unde am fost inchisi temporar, pe culoarele etajului zece, unde lumina s-a stins brusc in momentul cind am pomenit de spiritul hotelului, in barul de la parter si apoi in camera, intr-o atmosfera ca din karmakoma, videoclipul lui glazer pentru massive attack.
cu festivalul de la ruse pun punct unei perioade care l-ar fi inspirat si pe hunter s thompson.
in ultimele luni, in zilele in care am stat acasa am reusit sa ma uit la episoade din little brittain (brilliant, oi, oi) si citeva filme din care nu retin decit survive style 5+.
citesc din glamorama lui bret easton ellis de trei saptamini si n-am mai fost in stare sa scriu nimic cu exceptia unui articolas despre sorokin pentru esquire si, in doua dupa-amiezi mai putin calduroase, m-am adunat suficient ca sa produc 2 pagini pentru referatul la antropologia religiei.
desigur, dau vina pe absenta fontului romgalliard din noul meu laptop. e singurul care-mi pozitioneaza diacriticele pe tastatura in pozitiile in care sint obisnuit sa le gasesc din 1999.
la 33 de ani, e cam greu sa mai schimbi fontul.
July 22nd, 2008 at 5:49 pm
tare asta cu fontul si foarte adevarat!
July 23rd, 2008 at 8:17 pm
da-mi un mail sa-ti trimit romgalliard-ul. il am de la costi, de acum opt-noua ani, de cind cu “vremea demonilor”
July 25th, 2008 at 1:23 pm
am reusit sa fac rost de el. l-am gasit pe un cd vechi cu texte din perioada playboy. multam
July 27th, 2008 at 1:36 pm
…si cum iti paru Survive Style +5?
Mi-as fi dorit sa fii fost nitel mai inchegat, firele povestii sunt lipite intre ele destul de fortat.
In rest, un exercitiu excelent. Bucata cu sotul si sotia mi-a parut cea mai reusita - insa aici s-ar putea sa fiu usor prea subiectiv - Asano este unul dintre actorii mei favoriti.
July 28th, 2008 at 9:42 am
mi-a placut mult, chiar asa oarecum dezlinat. scena in care femeia ii gateste inainte sa-l pocneasca e geniala. si pustanii aia gay sint f simpatici. ca sa nu mai vorbim de rolul lui v jones: what’s your function in life?
October 22nd, 2008 at 8:28 am
Spiritul…
The real you! You are powerful. Do we recognize them? Are we living…