uBlog.ro

“cafea amestec” mocca. imi place gustul de naut combinat cu cel de cafea.
am nevoie de el.
e un melanj solid, pe care te poti baza ca sa-ti incepi dimineata calcind pe o carare batatorita care sa te duca in siguranta prin mlastina zilei.
caimacul e atit de gros, incit, cind torn din ibric in ceasca, cade cu plescaitul unui grasan care s-a aruncat in piscina.
de pe ambalajul pachetului zimbesc un cuplu de batrini. cred ca au vreo 70 de ani.
el poarta blugi, camasa cadrilata si ceas (primit probabil de la colegi in ziua pensionarii)
tine in mina o cana alba cu bordura albastra.
ea are o jacheta albastra, pulover rosu si o esarfa legata la git.
cana ei e roz si are bordura alba.
ambalajul e maroniu. aseara am terminat de citit “o intimplare ciudata cu un ciine la miezul noptii” al carui personaj principal, un baietel care sufera de sindromul asperger, o forma de autism, nu suporta culorile galben si maro.
o zi in care vedea la rind patru masini galbene, era o Zi Neagra.
daca erau patru rosii, era o Zi Buna.
in ciuda gustului, cafeaua asta imi da o senzatie de azil.
am o cana rosie, mai mare decit media, pe care sint desenate buze, asemanatoare cu cele din logo-ul rolling stones.
asa ca postez o fotografie cu o cafea vesela, din barul berlinez unde, in primavara, am mincat un fruhstuck delicios. am obtinut-o proiectind lanterna in forma de smiley a unei brichete.

am gasit un fragment dintr-un text din 24fun, musak si muzichie, dat ca exemplificare pe dictionarul urban de pe net.
la cuvintul musak.
e de bine.

de o saptamina am reluat munca la Antume.
trecind peste faptul ca, in mai 2008, cartea era gata in proportie de 90%.
am recuperat cam 20 de texte, dintre cele trimise lui gilu.
osatura cartii o dau articolele din 24fun.
carnea, blana, aromele, sucurile gastrice provin din
reactii de pe mail (din vremea cind lasam la sfirsitul textului adresa lorgean@hotmail.com, pe care nu o mai folosesc de multa vreme)
ciorne,
fragmente din proze, piese, eseuri pentru scoala din care au provenit sau in care s-au transformat articolele
povestioare care intregesc, ironizeaza sau nu au nicio legatura cu textul publicat
mailuri catre aneta, redactorul-sef de la 24 fun
comentarii de pe blog (in august se implinesc doi ani de la primul post)
desene facute de gilu.
- - - - - - -
dead-line-ul pe care mi l-am dat singur e 1 septembrie.
berlinul e un loc ideal pentru scris.
asa ca voi petrece luna august intr-un apartament de trei camere din kreutzberg.

cele citeva zile petrecute la cannes unde am realizat care-i locul scenaristul estic, marunt si fara producator, ratarea finantarii pentru workshop-ul sources 2 (cu atit mai frustranta selectionarea) au functionat ca un pumn (doi) in stomac de pe urma carora inca ma resimt.
n-am mai fost in stare sa fac nimic legat de scenaristica.
n-am mai inceput nicio pagina alba cu INT. ZI.
am evitat pina si festivalurile de film.
nu suport sa imi placa ceva foarte mult si sa nu fiu part of it.
asa ca ma intorc (temporar) pe tarimurile mai solide ale literaturii.

Vestul are traditia squaturilor. Cladiri dezafectate transformate in spatii de locuit. Gresia e acoperita de saltele si perne, ferestrele de draperii groase, neoanele sparte si inlocuite de luminari si veioze. |n Romania, la parterul unui bloc se afla doua cabinete de dentist, o familie de chinezi si un chiosc cu de toate. La etajul I un notar a cumparat doua apartamente pe care le-a transformat intr-un birou somptuos, spre ciuda vecinilor sai, patronii unei firme de computere. Pe palierul de la II se afla numai apartamente de inchiriat carora le face menajul fiica administratorului care sta la III, intre redactia unui site ecologist si sediul unei fundatii care se ocupa de protectia copiilor in curs de abuzare. |n ultima locuinta dainuie din 72, de la constructia blocului, o familie complet normala. La sedintele de comitet vin 3 oameni, dar intretinerea este foarte mica. Construite cindva pentru oameni, apartamentele de bloc s-au transformat in sedii de firme care apar si dispar, lasind in urma lor vestigii impersonale ale folosintei in comun. Gresie din camara pina in balcon, incluzind living room-ul. Multe prize. Spoturi. Toalete faiantate, cu suporturi pentru sapun lichid, lipsite de personalitate. Jaluzele verticale. Ca rezultat al actiunii de gang-bang-izare a apartamentului de bloc, elementele spatiului office au inceput sa patrunda in locuinte. Prezenta calculatorului a adus biroul standard si scaunul ergonomic, urit si functional. |n anii ’90 oamenii isi spargeau peretele intre bucatarie si sufragerie pentru a construi un bar inutil, luminat de spoturi care pareau de bun gust in acea vreme. Fisiile rigide de plastic din ferestre vestesc sfirsitul spatiului privat caruia i se poate spune acasa. |n contrast, designul interior al unor baruri si restaurante se inspira tot mai mult din interioarele de apartament. Spatiul privat/casnic si cel office/public incep sa se amestece. Daca ordinea de acasa e inlocuita cu “si mai ordinea” de institutie, ceea ce-l poate face pe locuitor sa-si petreaca mai putin timp inauntru, barurile cu aspect familiar il vor tine captiv mai usor. Individul care navigheaza intre aceste spatii tot mai putin delimitate nu poate fi decit confuz. Va fi nevoit sa aleaga intre a considera orasul o casa mai mare sau casa drept o prelungire a spatiului public.
(avanpremiera 24fun)

in ruse, ratacind pe strazi intr-o zi torida, alaturi de c, care nu se impacase cu gindul ca mai ramine o zi si m-a scos la plimbare. vagul aer familiar de constanta al orasului a fost intrerupt in dreptul unui parc:
o fata imbracata in straie calugaresti, aparuta din neant, isi flutura miinile scotind un fel de sisiit de sarpe. parca era teleportata din exorcistul.
ne-am indepartat repede.
cred ca, daca as fi fotografiat-o, as fi avut o surpriza neplacuta.
coincidenta sinistra, c. avea in bagaje cartea despre cazul tanacu.
desi era ora 5 dupa-amiaza, soarele lucea ca o moneda noua si strada era plina de oameni, am simtit cum mi se ridica parul pe miini.
daca as introduce scena asta intr-un film normal, ar parea cu totul neverosimil.

daca vineri am prins zorii urmatoarei zile, simbata am prins prinzul.
cam 5 ore de somn tot weekend-ul.
la ora 7 fara zece dimineata intram in sala de mese a hotelului riga.
urmatoarele ore au fost hipnotice, pe un balcon unde am fost inchisi temporar, pe culoarele etajului zece, unde lumina s-a stins brusc in momentul cind am pomenit de spiritul hotelului, in barul de la parter si apoi in camera, intr-o atmosfera ca din karmakoma, videoclipul lui glazer pentru massive attack.

cu festivalul de la ruse pun punct unei perioade care l-ar fi inspirat si pe hunter s thompson.
in ultimele luni, in zilele in care am stat acasa am reusit sa ma uit la episoade din little brittain (brilliant, oi, oi) si citeva filme din care nu retin decit survive style 5+.
citesc din glamorama lui bret easton ellis de trei saptamini si n-am mai fost in stare sa scriu nimic cu exceptia unui articolas despre sorokin pentru esquire si, in doua dupa-amiezi mai putin calduroase, m-am adunat suficient ca sa produc 2 pagini pentru referatul la antropologia religiei.
desigur, dau vina pe absenta fontului romgalliard din noul meu laptop. e singurul care-mi pozitioneaza diacriticele pe tastatura in pozitiile in care sint obisnuit sa le gasesc din 1999.
la 33 de ani, e cam greu sa mai schimbi fontul.

teren pe fast forward.
in 5 zile am filmat
- 8 personaje
- o slujba catolica (prima la care am asistat vreodata - la un moment dat, parintele a spus acum “oferiti-va pace” si cei 3 batrini din jurul meu mi-au intins mina. eu aveam camera, am lasat-o jos si ne-am atins palmele. m-am emotionat si pe urma nu am mai putut sa filmez)
- un pietrar in timpul muncii (purta scarpeti, o incaltaminte facuta manual in sat)
- un joc de bocce (un fel de curling pe pamint. pe vremuri era distractia preferata a italienilor din sat. l-am convins pe giovanni raviolli sa joace pentru prima oara in ultimii 20 de ani)
- carierele din care s-a extras piatra timp de 150 de ani.
- o portie gigantica de pastaciutto (sper ca am scris corect)

cam toate femeile cu soti pietrari sint vaduve.
taiatul pietrei provoaca o boala numita silicoza. mortala.
copiii lor sint plecati in italia si comunitatea din satul greci se va stinge. cea mai intilnita expresie pe care am auzit-o a fost
“ce sa-i faci? asta-i viata”
fara semnul exclamarii.
cu semnul resemnarii.

2 zile in macin,un oras cu multe cofetarii.
deja 3 zile in greci, satul cu cea mai mare comunitate de italieni din romania.
filmind babute care-si aduc aminte de timpurile bune cind aveau carnaval si barbatii lor jucau bocce.
practica antropologica.
apa la fintina, caise din copac, brinza si rosii, catei minusculi jucindu-se in curte. serile - spalat pe dinti in grup.
si totusi bere becks lemon si internet.
+ inghetata angelo, produs local.

STORY TIME at MUSEO CAFE!
Rucsandra scrie poezie.
Lorin scrie proză.
Ei citesc.
Ana dansează.
Paul dansează şi el.
Ei dansează în timp ce Rucsandra şi Lorin citesc.
Tomasan pune muzică.
Spectatorii aplaudă.
Amarjit găteşte pentru invitaţi.
Mâncarea este delicioasă.

Rucsandra writes poetry.
Lorin writes prose.
They will read it out loud.
Ana is dancing.
Paul is dancing too.
They are dancing while
Rucsandra and Lorin are reading.
Tomasan plays music.
The audience burst into applauds
Hopefully!
Amarjit serves food.
The food is delicious.
And
From serving comes joy…

Starring: Rucsandra Pop, Jean-Lorin Sterian, Ana Costa, Paul Dunca, Tomasan
Some of the texts will be read in English
Museo Cafe, Kiseleff 2 Thursday, July 10, 20PM
An event powered by Museo Cafe & Hydra Society
Partener: Muzeul de Geologie
Everything counts in small amounts

Hydra Society promoveaza cultura emergenta si buna dispozitie prin evenimente si new media.
contact: hydrasociety@gmail.com
Wednesday, July 09, 2008

dupa tot destroy-ul neintrerupt din ultima perioada, aseara am adormit in timpul unui film socotit “intelectual porn”, romance x, de catherine breillat.
prea multe discutii despre sex.

azi repetam pentru evenimentul de joi, de la museo cafe. am ragusit cit am citit prin casa incercind sa nu ofer o voce monotona. credeam ca o sa ma plictisesc de text, dar interactivitatea cu miscarea ma tine treaz.
reading/performance - sper sa prinda conceptul.

desi a fost saptamina in care
1. m-am asezat pe ochelari
2. am varsat o bere pe laptop
3. cineva mi-a spart lacatul de la cutia postala
4. cei care trebuiau sa-mi instaleze aerul conditionat au tot aminat data pogoririi racorii pe sipotul fintinilor
5. am ratat definitiv (previzibil) primirea grantului care sa-mi permita sa platesc taxa pentru workshop-ul Sources 2. (are cineva 1800 de euro?)

starea de vara a gonflat orice eveniment neplacut.
ultima luna a fost o petrecere non stop, o exemplificare a lumii ca discoteca a lui beigdeber, un concept cu potential ontologic. flirtul ca mod de comunicare, dj-ul ca ministrant, good looking-ul ca motiv de a fi.
baletez printr-o casa in vesnica transformare, adunindu-ma in fata unei cafele grecesti (tnx corina) si oricit as fi de obosit, din ceasca de cobalt se revarsa serotonina.

later edit

in coltul rosu - damburger - doza de bere, 2 lei
in coltul alb - mac book - laptop, 1200 euro

meciul dureaza aproximativ 3 secunde.
damburger se revarsa peste mac, acesta sfiriie si se stinge.
knock out tehnic.
mac book se retrage definitiv din viata sportiva.

ringul e invadat de aerul conditionat.

in maieu, cu lama de bomfaier in mina, la 9 dimineata, ma aflu in holul blocului. tai lacatul cutiei postale si salut vecinii cu un gest obosit, de muncitor prost platit.