uBlog.ro

Miini in miscare. Degete boante sau zvelte, un pic paroase la baza sau stralucind sanatos datorita straturilor de crema protectoare. Unghii patate de nicotina, taiate, ojate, punctate sau pur si simplu jegoase. Inele, verighete. Daca unghiul e bun, o bratara. Incheieturi. Un pic de piele, cit sa-ti lasi imaginatia sa construiasca imaginea persoanei care tocmai ti-a aruncat banii. Banii: bancnote, monede. Trebuie sa ai intotdeauna sa dai restul. Fisicuri ca niste turnuri. Te joci cu un avion inchipuit desupra lor, trimis de teroristul din mintea ta. Putin mai la dreapta, o cana mare de cafea care ar trebui sa-ti ajunga toata ziua. Expressorul, care a inlocuit fierbatorul arhaic cu filament, se afla in dulapiorul mesei, linga teancul de farfurii si tacimuri din plastic. Rupte din reviste muzicale de adolescenti, pe pereti atirna afise. Ar trebui sa te gindesti destul de mult daca cineva te-ar intreba cu cine sint. Te afli prea aproape ca sa le mai constientizezi. |ntre cei patru pereti metalici se afla doar o masa si un scaun. Si tu. Nu conteaza cum arati pentru ca esti invizibil. Ai inceput sa gindesti incadrat: trasezi pereti imaginari in jurul obiectelor si a oamenilor pe care ii intilnesti. Pui acolade cuvintelor. O carte sta permanent deschisa, dar paginile se dau greu. Abia apuci sa citesti citeva rinduri si voci grabite te aduc din nou in postura de a intinde bucatica de hirtie. E ironic sa vinzi un simbol al miscarii din postura unui limax captiv intr-o cochilie prea grea ca sa o poata deplasa. Noaptea gemi in somn cind visezi spatii nemarginite. Un paradis al vinzatorilor din chioscurile de bilete, in care oamenii au fete si spun “multumesc.”

(avanpremiera 24fun)

Trimite linkul pe messenger

Aboneaza-te la newsletter